ICCJ. Decizia nr. 3323/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE. CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3323/2008
Dosar nr. 5424/121/2006
Şedinţa publică din 20 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 303 din 06 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 5424/121/2006 s-a dispus condamnarea inculpatului C.I., la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani şi 7 luni închisoare aplicată inculpatului C.I. prin sentinţa penală nr. 1865 din 27 iulie 2006 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin neapelare la 15 august 2006, în pedepsele componente astfel:
- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2793 din 24 noiembrie 1998 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia penală 4761 din 11 aprilie 2000 a Curţii de Apel Galaţi.
- pedeapsa de 7 (şapte) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 573 din 27 februarie 2004 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la 20 decembrie 2004 prin Decizia penală nr. 1004/2004 a Curţii de Apel Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (I), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (fapta din 23 noiembrie 2001).
A fost menţinută graţierea condiţionată pentru pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2453 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 431 din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Braşov, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 84 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., în referire la art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 7 (şapte) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 573/2004 a Judecătoriei Galaţi, urmând ca inculpatul C.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută revocarea suspendării condiţionate pentru pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2793 din 24 noiembrie 1998 a Judecătoriei Galaţi, inculpatul C.I. urmând a executa această pedeapsă alături de pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale, stabilită prin prezenta hotărâre, inculpatul C.I. având de executat în total o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului C.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen.
Conform dispoziţiile art. 36 alin. (3) C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.I. prin prezenta hotărâre, perioada executată de la 11 octombrie 2004 până la 05 septembrie 2006.
În baza art. 14 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., art. 1000 alin. (3) C. civ. şi art. 1003 C. civ., a obligat la plata de despăgubiri civile, astfel:
- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K.I. SRL Galaţi (lichidator judiciar SC A.C. SRL Galaţi) la plata sumei de 523.421.702 lei (ROL) către partea vătămată/civilă SC M. SRL Săcele, jud. Braşov.
- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC, E. SRL Galaţi la plata sumei de 880.000.000 lei (ROL) către partea vătămată/civilă SC R.C.S.I. SRL Bucureşti.
- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K.I. SRL (lichidator judiciar SC A.C. SRL Galaţi) să plătească părţii vătămate/civile SC R.I. SRL Galaţi suma de 502.287.324 lei (RÎOL).
- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL Galaţi a plata sumei de 116.437.299 lei (ROL) către partea vătămată/civilă SC R.M. SA Galaţi.
- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente Se E. SRL Galaţi la plata sumei de 93.363.402 lei (ROL) către partea vătămată/civilă SC E. SRL Galaţi.
- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Galaţi la plata sumei de 225.400.000 lei (ROL) către partea vătămată/civilă SC C.R. SRL Braşov şi dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la achitarea integrală a debitului.
- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Galaţi la plata sumei de 1.800.000.000 lei (ROL) cu titlu de despăgubiri civile către SC C. SRL Galaţi (lichidator judiciar SC M.C.E. SRL Galaţi - SC M.E. SRL Galaţi).
Au fost respinse restul pretenţiilor civile solicitate de părţile vătămate/civile SC M. SRL Săcele, jud. Braşov, SC R.C.S.I. SRL Bucureşti, SC R.I. SRL Galaţi, SC R.M. SA şi SC C. SA Galaţi.
S-a constatat că partea vătămată SC P. SRL Galaţi nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost menţinută măsura sechestrului asigurător asupra cotei indivize de 4/8 din imobilul situat în Galaţi, cotă aflată în coproprietatea inculpatului C.I., a soţiei sale C.G. şi a copilului minor C.A., conform procesului-verbal din 16 mai 2003 prin care s-a aplicat acest sechestru şi în care este scrisă şi cota indiviză.
în baza art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata de cheltuielilor judiciare către stat, astfel:
- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K.I. SRL Galaţi (lichidator judiciar SC A.C. SRL Galaţi) la plata sumei de 250 lei (RON).
- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SRL la plata sumei de 100 lei (RON).
- pe inculpatul C.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Galaţi la plata sumei de 400 lei (RON).
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa penală nr. nr. 320 din 1 iulie 2005, pronunţată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. 570/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului C.I., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 83 C. pen., relativ la celelalte pedepse aplicate aceluiaşi inculpat prin hotărâri anterioare şi a fost soluţionată latura civilă a cauzei.
Această hotărâre a fost casată însă, prin Decizia penală nr. 495 din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, dispunându-se trimiterea cauzei spre soluţionare la instanţa de fond pentru remedierea aspectelor de nelegalitate ale sentinţei.
Judecând după casarea cu trimitere, prima instanţă reţine că inculpatul C.I. împreună cu numiţii K.G. şi S.M. au fondat SC K.I. SRL Galaţi cu sediul în Galaţi. La data de 06 iunie 1995, inc. C.I. a fost numit în funcţia de administrator al acestei firme.
La data de 20 august 2001, inculpatul C.I. l-a împuternicit pe martorul C.V. ca pentru el şi în numele său, să reprezinte SC K.I. SRL Galaţi în relaţiile comerciale, dar fără să fie prevăzut şi dreptul de semnătură în bancă, procura fiind autentificată sub nr. 2740 din 20 august 2001 de un notar public din Galaţi.
În cursul anului 1992, soţia inculpatului C.I., respectiv numita C.G. a înfiinţat SC P. SRL Galaţi cu sediul în Galaţi.
La data de 27 ianuarie 3999, numita C.G. s-a retras din societate, noii asociaţi fiind inculpatul C.I. şi numitul P.V.D.
La data de 26 octombrie 2000, inculpatul C.I. l-a împuternicit pe martorul C.V. să reprezinte SC P. SRL Galaţi în relaţiile comerciale, cu drept de a încheia contracte, însă fără să fie prevăzut dreptul de semnătura în bancă, procura fiind autentificată de un notar public din Galaţi.
În anul 1999, numita C.G. a înfiinţa SC E. SRL Galaţi cu sediul în Galaţi. La data de 09 iulie 2002, numita C.G. l-a împuternicit pe inculpatul C.I. să reprezinte SC E. SRL Galaţi în relaţiile comerciale, inclusiv în operaţiuni bancare. La data de 11 septembrie 2002, numita C.G. s-a retras din societate, fiind numit în funcţia de administrator inculpatul C.I.
Situaţia conturilor şi interdicţiilor bancare era următoarea. SC E. SRL Galaţi avea cont la B.C.R., sucursala Galaţi, cont deschis la 23 aprilie 2001. La aceeaşi dată, numita C.G. şi-a lăsat specimenul de semnătură. După emiterea procurii către inculpatul C.I., acesta şi-a lăsat specimenul de semnătură în bancă, respectiv la dala de 10 iulie 2002. între timp se schimbase şi sediul societăţii din Galaţi.
La data de l 8 octombrie 2002, firma SC E. SRL Galaţi a intrat în interdicţie bancară, deoarece au fost emise file C.E.C. fără a avea disponibil în cont. Interdicţia bancară a fost comunicată la sediul societăţii şi s-a semnat de primire. Pentru că inculpatul nu s-a prezentat la sediul băncii în vederea restituirii filelor C.E.C., la data de 02 noiembrie 2002, unitatea bancară a procedat la anularea lor.
SC E. SRL Galaţi a fost înregistrată cu 6 incidente de plată (5 cu C.E.C.-uri şi unul cu bilet la ordin) şi s-a aflat în interdicţie de a emite cecuri pe perioada 18 octombrie 2002 – 08 noiembrie 2003.
SC P. SRL Galaţi avea cont la B.R.D., sucursala Galaţi, cont deschis la 10 mai 2001. La aceeaşi dată, inculpatul C.I. a lăsat specimenul de semnătură in banca.
La data de 15 octombrie 2001, firma a intrat în interdicţie bancară pentru lipsă parţială disponibil. La data de 18 octombrie 2001, restul filelor C.E.C. au fost predate la ghişeul băncii în vederea anulării lor.
În perioada 14 iulie 1997 - 18 septembrie 2003, SC P. SRL Galaţi a fost înregistrată cu 34 incidente de plata (13 cu cecuri, 21 cu bilete la ordin), având interdicţie de a emite cecuri pe următoarele perioade: 14 iulie 1997 - 03 octombrie 1998, 30 aprilie 2000 - 30 august 2001 şi 15 octombrie 2001 - 18 septembrie 2003.
SC K.I. SRL Galaţi avea cont la R. SA Sucursala Galaţi, cont deschis la 02 iulie 2001. La aceeaşi dată, inculpatul C.I. şi-a lăsat specimenul de semnătură în bancă.
La data de 01 noiembrie 2001, firma a fost declarată în interdicţie bancară, iar somaţia a fost primită chiar de către inculpat. în consecinţă interdicţia bancară a fost declarată pe perioada 01 noiembrie 2001 - 01 noiembrie 2002, iar la data de 25 martie 2002 contul a fost închis.
În condiţiile menţionate, în perioada august 2001 - octombrie 2003, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin intermediul celor trei societăţi şi prin emiterea de file C.E.C. şi bilete la ordin, cunoscând că nu are disponibil in cont şi nealimentând contul, inculpatul C.I. a indus şi menţinut în eroare mai multe societăţi comerciale.
În cursul lunii iulie 2001, martorul C.M., administrator al părţii vătămate SC M. SRL Săcele, jud. Braşov, l-a cunoscut pe inculpatul C.I. ca fiind administrator la SC P. SRL Galaţi. Martorul C.M. avea în stoc circa 335 kg oxid de nichel, dintr-o compensare, iar de cumpărarea acestei mărfi s-a arătat interesat inculpatul. în baza discuţiilor purtate, inculpatul urma să facă plata prin compensare cu produse metalurgice.
Marfa a fost livrată în baza facturii nr. 8774166 din 20 august 2001 la valoarea de 335.000.000 lei. Transportul a fost asigurat cu auto condus de numitul C.G. După descărcarea mărfii, martorul C.M. s-a deplasat personal la Galaţi pentru a vedea daca inculpatul a primit marfa. Inculpatul C.I. i-a confirmat faptul că a primit marfa şi a solicitat martorului ca mai întâi să o comercializeze şi apoi să facă plata prin compensare cu produse metalurgice.
Din acest moment şi până în luna octombrie 2001, inculpatul a tot amânat efectuarea plăţii motivat de faptul că nu ar fi vândut marfa. In luna noiembrie 2001, a comunicat martorului C.M. că marfa achiziţionată i-a fost furata dar că nu a depus o plângere în scris la organele de cercetare penală.
Pentru că martorul a insistat în efectuarea plaţii în compensare, inculpatul a dat în compensare 20 motoare electrice si 110 măşti sudură. Pentru că acestea nu erau noi, cei doi au convenit să facă compensarea la valoarea de 180.000.000 lei. Ulterior, martorul C.M. nu a mai reuşit să le valorifice pentru că motoarele nu erau în stare de funcţionare.
La insistenţele martorului C.M., inculpatul a emis un bilet la ordin pentru suma de 50.000.000 lei scadent la data de 20 februarie 2002, însă pe firma SC K.I. SRL Galaţi şi nu pe firma SC P. SRL Galaţi, firmă care achiziţionase nichelul.
Introdus fiind la plata de către martorul C.M., biletul la ordin a fost refuzat pentru lipsă parţială de disponibil în cont, fiind decontată doar suma de 1.659.000 lei.
Pe parcursul întâlnirilor sale cu inculpatul C.I., martorul C.M. l-a cunoscut şi pe martorul C.V. ca fiind împuternicit sa reprezinte SC K.I. SRL Galaţi, administrata tot de inculpatul C.I. În urma discuţiilor purtate cu martorul C.V., martorul C.M. a fost de acord să livreze oţel beton. Pentru garantarea plaţii, martorul acceptat un bilet la ordin însă cunoştea că SC K.I. SRL Galaţi se afla în interdicţie bancară de a emite C.E.C.-uri. Potrivit discuţiilor dintre cei doi martori şi inculpat, plata urma să se facă tot prin compensare cu produse metalurgice. Cumpărarea s-a realizat cu acordul inculpatului C.I.
Cu factura nr. 8774171 din 28 ianuarie 2001 s-a livrat câtre SC K.I. SRL Galaţi cantitatea de 43.065 kg oţel în valoare de 523.421.705 lei. Pe factură s-a menţionat că plata se face cu CEC, ordine de plată sau bilet la ordin până la data de 28.02 2002. Biletul la ordin a fost semnat şi ştampilat de inculpatul C.I. şi completat de martorul C.V.
Iniţial, marfa s-a facturat de la SC K.I. SRL Galaţi către SC P. SRL Galaţi la aceeaşi valoare (factură nr. 8419919 din 28 ianuarie 2001). Cu factura nr.8419931 din 31 martie 2002 s-a stornat factura mai sus menţionată.
La data de 10 februarie 2002, cu factura nr. 8419923 inculpatul C.I. a livrat marfa cu preţul de 523.421.705 lei către SC S. SRL Galaţi, administrata de martorul T.N. Inculpatul avea la societatea administrată de martor, un debit de circa 2 miliarde lei, iar oţelul beton l-a livrat în compensare.
Factura iniţială s-a anulat deoarece martorul T.N. a apreciat că preţul este nejustificat în raport de calitatea mărfii. La data de 10 februarie 2002 s-a întocmit factura nr. 8419927 pentru o cantitate de 40998 kg oţel beton în valoare de 409.816.000 lei. În perioada următoare, martorul C.M. l-a contactat pe inculpat pentru efectuarea plăţii, dar acesta îl amâna pentru diverse motive.
La data de 07 martie 2002 biletul la ordin a fost introdus la plata şi refuzat pentru lipsă totală disponibil în cont şi prezentat după termen.
Trebuie precizat că, începând cu data de 01 noiembrie 2001, SC K.I. SRL Galaţi intrase în interdicţie bancară de a emite cecuri.
Între timp, inculpatul nu a depus nici o diligentă în a livra către partea vătămată produse siderurgice. De asemenea, la insistenţele martorului C.M., inculpatul C.I. l-a chemat în repetate rânduri în municipiul Galaţi cu promisiunea de a-i da în compensare produse siderurgice, însă deşi martorul a venit de fiecare dată, compensarea nu s-a produs.
La dala de 11 aprilie 2002, între partea vătămată SC R.C.S.I. SRL Bucureşti, reprezentata de martorul F.P. şi SC P.G. SRL Galaţi administrată de martorul P.V.M. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 214. Contractul avea ca obiect vânzarea de oţel beton şi tablă galvanizată. Conform clauzelor, contractul intra în vigoare la data semnării lui. Plata mărfii se făcea cu asigurarea plăţii prin garanţie bancara sau alte forme agreate de părţi.
Însă, conform înţelegerii verbale dintre martorii P.V.M. şi F.P., nu s-a lăsat drept garanţie nici o fila C.E.C., iar termenul de plată urma să fie mai lung. Marfa fusese de fapt achiziţionată cu ajutorul martorului P.V.M., de către F.P. şi pentru că era greu vandabila, martorul F.P. a fost de acord cu condiţiile impuse de P.V.M.
La încheierea contractului, martorul P.V.M. a fost însoţit şi de martorul V.N.L. (un partener de afaceri al inculpatului C.I.). V.N. l-a însoţit pe P.V.M. deoarece împreună cu acesta şi cu inculpatul C.I. ar fi trebuit să încheie un contract în participaţiune, iar marfa în sine urma să folosească drept garanţie la obţinerea unui-credit.
Marfa în discuţie era depozitată de partea vătămata SC R.C.S.I. SRL Bucureşti la un punct de lucru din Giurgiu, gestionar fiind martorul M.S.
La data de 11 aprilie 2002, martorul P.V.M. s-a prezentat la punctul de lucru din Giurgiu între acesta şi martorul M.S. s-a întocmit un proces-verbal de predare-primire a unor cantităţi de produse. Pentru că reprezentanţii părţii vătămate trimiseseră la punctul de lucru două adrese oarecum contradictorii (în una din adrese se solicită transmiterea în custodie a mărfii către martorul P.V.M., iar în a doua adresă se solicita transmiterea mărfii prin punere la dispoziţie), martorul M.S. a procedat la întocmirea a două avize de însoţire marfa către societatea administrată de martorul P.V.M.
Astfel, la data de 26 aprilie 2002, martorul P.V.M. a ridicat cantitatea de 41430 kg rulou tablă (diverse dimensiuni).
Cu avizele de însoţire a mărfii nr. 3104040 din 29 aprilie 2002, nr. 3104041 din 30 aprilie 2002 şi nr. 3104012 din 15 mai 2002, martorul P.V.M. a livrat marfa către SC P. SRL Galaţi, aparţinând inculpatului C.I.
Pentru că asocierea în participaţiune nu se materializase, martorul P.V.M. a hotărât să vândă marfa. Inculpatul C.I. s-a oferit să o cumpere spunând martorului că are deja un cumpărător pentru această marfa.
În continuare, inculpatul C.I. a facturat marfa de la SC P. SRL Galaţi către SC E. SRL Galaţi la preţuri mai mici decât cele achiziţionate şi către SC K.I. SRL Galaţi (facturi nr. 9912102 din 29 aprilie 2002, nr. 9912107 din 15 mai 2002 şi nr. 9912104 din 30 aprilie 2002). De pe celelalte două societăţi ale inculpatului (SC K.I. SRL Galaţi şi SC E. SRL Galaţi), inculpatul a vândut marfa câtre SC Z. SRL Galaţi si SC L.D. SRL Iveşti.
Contravaloarea mărfii, inculpatul a primit-o integral, în numerar şi prin ordine de plată.
Pentru plata mărfii achiziţionate, inculpatul a emis fila C.E.C. BH 30000636414 pentru întreaga valoare de 880.000.000 lei, fila C.E.C. emisă pe SC E. SRL Galaţi către SC P. SRL Galaţi, fiind girata de aceasta din urmă societate către partea vătămată SC R.C.S.I. SRL Bucureşti. Martorul F.P. a luat la cunoştinţă că marfa a fost achiziţionată de inculpatul C.I., înainte de a primi fila C.E.C.
Introdusă la plată, fila C.E.C. a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil în cont, client aflat în interdicţie bancară şi filă C.E.C. anulată.
Ulterior, martorul P.V.M. a livrat în compensare către partea vătămata cantitatea de 400 kg pesticid achiziţionată de la inculpat prin compensare.
În cursul lunii ianuarie 2002, inculpatul C.I., în calitate de administrator la SC K.I. SRL Galaţi, a luat legătura cu martorul R.S.M., administrator al părţii vătămate SC R.I. SRL Galaţi. Inculpatul s-a arătat interesat în a achiziţiona produse siderurgice cu plata la termen.
Iniţial, martorul a refuzat oferta, insa la câteva zile, martorul R.S.M. a fost contactat de martorul C.V. care s-a recomandat a fi directorul executiv al unei societăţi comerciale.
Martorul C.V. s-a arătat interesat în a achiziţiona produse siderurgice pe bază de comanda, urmând ca plata să se efectueze cu bilet la ordin în termen de 20 zile de la livrare.
Martorul R.S.M. a solicitat ca plata să se efectueze cu fila C.E.C., însă martorul C.V. l-a asigurat că plata cu bilet la ordin este mai sigură in condiţiile în care firma era în C.I.P.
La data de 17 ianuarie 2002, martorul C.V. a emis comanda nr. 141 pentru diverse sortimente de tablă. Comanda era semnată de acest martor şi emană de la partea responsabilă civilmente SC K.I. SRL Galaţi.
Cu factura nr. 6932080 din 17 ianuarie 2O02, partea vătămată SC R.I. SRL Galaţi a livrat marfa în valoare de 25.160.170 lei. Pe factură s-a menţionat că plata se face cu C.E.C. în 21 zile de la livrare. Ca şi delegat figura martorul V.N.L.
La datele de 22 ianuarie 2002 şi 25 ianuarie 2002, martorul C.V. şi inculpatul C.I. au emis alte două comenzi cu nr. 103, pentru diverse cantităţi de tablă.
Cu facturile nr. 6932082 din 18 ianuarie 2002, nr. 6932081 din 18 ianuarie 2002, nr. 6932083 din 24 ianuarie 2002, nr. 6932085 din 29 ianuarie 2002 şi nr. 6932084 din 29 ianuarie 2002, partea vătămată a livrat marfă în valoare totală de 477.127.154 lei. Pe facturi figura acelaşi delegat, respectiv martorul V.N.L.
Pentru plata mărfii, inculpatul C.I. a semnat şi ştampilat doua bilete la ordin, completate de martorul C.V. Unul a fost emis la 25 februarie 2002, pentru suma de 309.467.406 lei, cu scadenţa la 20 martie 2002, iar al doilea bilei a fost emis la 08 martie 2002 cu scadenţa la 11 martie 2002, pentru suma de 219.819.918 lei.
Din toată cantitatea de tabla achiziţionată de la partea vătămată, inculpatul a livrat 8555 kg tablă capeţi, cu factura nr. 841994 din 18 ianuarie 2002, către SC A. SA Mâneciu, jud. Prahova. Marfa s-a livrat în compensare în executarea unui contract de vânzare-cumpărare cu o valoare de 1:500.00 lei.
La datele scadente, biletele la ordin au fost introduse la plată şi refuzate, unul pentru lipsă disponibil şi altul pentru lipsă menţiuni obligatorii. Oricum, partea responsabilă civilmente SC K.I. SRL Galaţi se află în interdicţie bancară de a emite cecuri de la data de 01 noiembrie 2001.
Din declaraţiile martorului V.N.L. rezulta că acesta a fost desemnat de inculpatul C.I. să meargă în calitate de delegat al părţii responsabile civilmente SC K.I. SRL Galaţi la partea vătămată. A supravegheat ridicarea mărfii, dar nu a cunoscut modalitatea şi termenele de plată.
De asemenea, martorul a luat la cunoştinţă că o mare parte din marfa s-a livrat la SC A. SA Mâneciu, jud. Prahova şi ulterior a aflat ca partea vătămată SC R.I. SRL Galaţi nu şi-a primit contravaloarea mărfii.
La data de 15 iulie 2002 inculpatul C.I. s-a prezentat la sediul părţii vătămate SC R.M. SA Galaţi. Inculpatul a luat legătura cu martorul B.F., administrator la partea vătămată şi s-a prezentat acestuia ca fiind administrator al părţii responsabile civilmente SC P. SRL Galaţi. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul a prezentat comanda nr. 111 din 15 iulie 2002 pentru achiziţionarea a 10 tone tablă LBC, urmând ca plata să se efectueze prin bilete la ordin în 20 zile de la livrare. S-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în care s-a specificat că se vinde 8230 kg tablă în valoare de 116.437.299 lei. în acelaşi contract s-a precizat că imobilul ce constituie sediul SC P. SRL Galaţi este sechestrabil.
Cu facturile nr. 8827831 din 25 iulie 2002 şi nr. 8827833 din 26 iulie 2002, partea vătămată SC R.M. SA Galaţi a livrat tabla LBC în valoare de 116.437.290 lei.
Pentru plata mărfurilor, inculpatul C.I. a emis doua bilete la ordin semnate şi ştampilate de el, scadente la datele de 15 august 2002 şi respectiv 19 august 2002. De precizat, că partea responsabila civilmente SC P. SRL Galaţi era în interdicţie bancară de a emite cecuri din data de 15 octombrie 2001.
La datele introducerii biletelor la ordin la plată, acestea au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont.
Din acest moment, inculpatul C.I. s-a justificat faţă de reprezentanţii părţii vătămate prin lipsa de lichidităţi.
La data de 20 septembrie 2002, inculpatul a semnat un angajament de plată pe care de altfel nu l-a respectat.
La sfârşitul lunii iulie 2002, inculpatul C.I. s-a prezentat la sediul părţii vătămate SC E. SRL Galaţi, administrată de martorul B.G. Inculpatul s-a recomandat ca fiind administrator al părţii responsabile civilmente SC P. SRL Galaţi şi s-a arătat interesat de achiziţionarea de produse siderurgice cu plata prin bilete la ordin în 30 zile de la livrare.
Cu factura nr. 0186099 din 29 iulie 2002, partea vătămată a livrat tablă în valoare de 86.355.730 lei. Pentru plata mărfii inculpatul a emis un bilet la ordin cu scadentă la 24 august 2002.
Inculpatul l-a asigurat pe martorul B.G. că la momentul scadentei va avea disponibil în cont.
Conform celor stabilite, la data de 24 august 2002, martorul B.G. a introdus biletul la ordin la plata şi a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil în cont.
În perioada 16 septembrie 2002 - 0 octombrie 2002, inculpatul a achitat în numerar o parte din debit, rămânând o restanţă de 26.335.730 lei.
Pentru a-l asigura pe martor că va face plata debitului, inculpatul i-a propus să-i mai livreze marfă către partea responsabilă civilmente SC E. SRL Galaţi, societate la care tot el era administrator. Plata urma să se efectueze cu filă C.E.C., iar valoarea acesteia urma să cuprindă şi debitul pe SC P. SRL Galaţi.
Cu factura nr. 0186185 din 01 octombrie 2002, partea vătămata a livrat către partea responsabilă civilmente SC E. SRL Galaţi, tablă în valoare de 66.507.672 lei. Pentru plata acesteia inculpatul a emis fila C.E.C. BH 300 006336410.
Introdusă fiind la plată fila C.E.C. a fost refuzată pentru lipsa totala de disponibil în cont, client aflat în interdicţie bancară, fila C.E.C. anulată. Partea SC responsabilă civilmente SC E. SRL Galaţi intrase în interdicţie bancară la data de 18 octombrie 2002, dar inculpatul nu a făcut cunoscută situaţia martorului B.G. Din acest moment, martorul nu l-a mai găsit pe inculpatul C.I.
La mijlocul lunii septembrie 2002, inculpatul C.I., în calitate de administrator al părţii responsabile civilmente SC E. SRL Galaţi a luat legătura cu martorul P.M.V., administrator al părţii vătămate SC C.R. SRL Braşov. Urmare a discuţiilor purtate, inculpatul urma să achiziţioneze pesticide cu plată prin fila C.E.C.
În aceeaşi perioada, inculpatul C.I. l-a angajat pe martorul I.A.G., fără forme legale, în calitate de merceolog şi l-a delegat pe martor sa ridice marfa de la partea vătămată.
Cu factura n.r.323927 din 20 septembrie 2002, partea vătămata a livrat 400 pesticide, în valoare de 227.936.408 39. Pentru plată, martorul I.A.G. a lăsat fila C.E.C., BH 300 00636411, ştampilată şi semnală de inculpatul C.I.
Din declaraţiile martorului I.A.G. rezultă că marfa a fost transportată la sediul SC E. SRL Galaţi.
Inculpatul a facturat marfa de la partea responsabilă civilmente SC E. SRL Galaţi la partea responsabilă civilmente SC P. SRL Galaţi (factura nr. 7325828 din 30 septembrie 2002). Pentru că avea datorii la SC P.G. SRL Galaţi, inculpatul C.I. a livrat marfa în compensare la subpreţ, respectiv la valoarea de 106.624.000 lei (factură nr. 9912119 din 30 septembrie 2002).
Ulterior, martorul P.V.M. a livrat marfa în compensare către partea vătămată SC R.C.S.I. SRL Bucureşti.
La data de 18 octombrie 2002 fila C.E.C. a fost introdusă la plată şi refuzată pentru lipsă parţială disponibil în cont, fiind acceptată doar suma de 2.536.408 lei.
În cursul lunii octombrie 2.002, inculpatul C.I., în calitate de administrator al părţii responsabile civilmente SC E. SRL Galaţi, l-a contactat pe martorul B.G., administrator la SC F. SRL Galaţi. Inculpatul s-a arătat interesat să cumpere produse siderurgice de la societatea martorului, urmând ca plata să fie făcuta prin file C.E.C. în atare condiţii, martorul B.G. a achiziţionat de la partea vătămata SC P. SRL Galaţi, marfă în valoare de 1.005.832.423 lei (facturi nr. 15 11737 din 18 septembrie 2002, nr. 1511737 din 18 septembrie 2002, nr. 1530968 din 11 octombrie 2002 şi nr. 1541069 din 18 octombrie 2002.
Inculpatul C.I. emisese deja către SC F. SRL Galaţi, doua comenzi nr. 28 din 09 octombrie 2002 şi nr. 31 din 16 octombrie 2002. Cu facturile nr. 8440987 din 18 septembrie 2002, nr. 9056170 din 18 octombrie 2002 si nr. 9056160 din 11 octombrie 2002, martorul B.G. a livrat marfă către inculpat, pe firma SC E. SRL Galaţi.
La primul transport de marfă, inculpatul C.I. a făcut o plată ordonată către partea vătămată SC P. SRL Galaţi, în sumă de 200.000.000 lei.
La rândul său martorul B.G. a primit de la inculpatul C.I., în numerar, suma de 79.000.000 lei, iar pentru restul debitului a primit două file C.E.C. semnate si ştampilate de inculpat. La rândul său, martorul B.G. a girat cele două file C.E.C. (BH 300 00636415, în valoare de 416.919 566 lei şi BH 300 00636417 în valoare de 363.112.142 lei).
La momentul la care martorul B.G. a primit filele C.E.C. de la inculpatul C.I., cel dintâi i-a adus la cunoştinţă inculpatului, datele scadente la marfa livrată de partea vătămată SC P. SRL Galaţi. Inculpatul a fost de acord cu termenele şi l-a asigurat pe martor că va avea disponibil în cont, împrejurări confirmate şi de martorul R.V.C., angajat al martorului B.G.
Ultima livrare de marfă către societatea inculpatului a fost la data de 18 octombrie 2002, dată la care SC E. SRL Galaţi era în interdicţie bancară de a emite cecuri.
Marfa a fost vândută de inculpat către SC L. SRL Iveşti, administrata de martorul l.A.L., iar plata s-a făcut parţial în numerar şi restul prin ordine de plată.
La datele scadente, partea vătămată SC P. SRL Galaţi a introdus cele doua file C.E.C.: la plata, însă au fost refuzate pentru lipsă totală disponibil în cont, client aflat în interdicţie bancară, file C.E.C. anulate.
În cursul anului 2001, inculpatul C.I., în calitate de administrator al SC P. SRL Galaţi, a desfăşurat relaţii comerciale cu partea vătămată SC C. SRL Galaţi, administrată de martorul S.V.
Cu facturile nr. 0831590 din 19 mai 2001, nr. 6105061 din 18 decembrie 2001, nr. 0831604 din 09 decembrie 2001, nr. 6105066 din 15 martie 2002, nr. 6105062 din 04 ianuarie 2002, partea vătămată a livrat inculpatului L. şi tablă în valoare totală de 1.775.582.486 lei. Deoarece partea responsabilă civilmente SC P. SRL Galaţi intrase în interdicţie bancară, inculpatul C.I. s-a oferit să elibereze o filă C.E.C. pe SC E. SRL Galaţi, firmă pe care o administra la acel moment cu procură şi avea drept de semnătură în bancă. Fila C.E.C. a fost emisă pentru întreaga sumă de 1.800.000.000 lei.
Pentru că fila C.E.C. avea o valoare prea mare, martorul S.V. a solicitat inculpatului să-i înlocuiască fila C.E.C. cu alte doua file C.E.C., de valoare mai mică. Inculpatul C.I. a eliberat filele C.E.C. BH 30000636401 şi 300 00636402, cu valorile de 1.000.000.000 lei şi respectiv, 800.000.000 lei. La datele scadente, inculpatul C.I. a solicitat martorului să nu introducă filele C.E.C. la plată pentru că nu avea disponibil în cont şi Ie-a înlocuit cu alte două file C.E.C. (în data de 12 septembrie 2002).
Până la introducerea la plată a filelor C.E.C., între martorul S.V. şi inculpat s-au încheiat o serie de protocoale de eşalonare a debitelor, protocoale care n-au fost respectate de inculpat.
Cele două file C.E.C. au fost prezentate la plată la 02 octombrie 2002 şi 09 ianuarie 2003 şi refuzate la plată, întrucât la data de 23 septembrie 2002, emitentul Ie-a declarat ca fiind pierdute.
Martorul S.V. nu a cunoscut acest lucru, astfel încât, fila C.E.C. BH 300 00636408 a fost girată către SC E. SRL Constanta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.I., solicitând desfiinţarea sentinţei şi în cadrul rejudecării, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât nu a avut intenţia de a înşela părţile vătămate şi că acestea, în momentul emiterii filelor C.E.C., cunoşteau că nu are disponibilul necesar.
Prin Decizia penală nr. 61/ A din 8 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 5424/121/2006, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul C.I.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul C.I., criticându-le prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
În susţinerea orală şi în motivele scrise de recurs se arată că instanţele de fond şi apel au dat o greşită încadrare juridică a faptei, lipsind latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune.
Recurentul inculpat, apreciază că fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 din Legea nr. 39/1954, impunându-se pe cale de consecinţă, schimbarea încadrării juridice şi aplicarea unei sancţiuni în limitele prevăzute de această normă de incriminare.
Susţine, totodată, că cercetarea judecătorească este incompletă, impunându-se efectuarea unei expertize contabile care, în baza facturilor existente la dosarul cauzei, să stabilească întinderea prejudiciului.
În raport de aceste elemente s-a solicitat în principal, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului, iar în subsidiar, reţinerea cauzei pentru judecare la instanţa de recurs, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei cu consecinţe directe asupra sancţiunii penale, asupra modalităţii de executare a pedepsei, respectiv latura civilă a cauzei.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza probelor dispuse şi administrate în cauză rezultă că instanţele au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, atribuind faptei săvârşite de către acesta o încadrarea juridică legală.
Infracţiunea de înşelăciune, sub aspectul laturii subiective, se săvârşeşte cu intenţie, făptuitorul îşi dă seama că desfăşoară o activitate de inducere în eroare şi că prin aceasta pricinuieşte o pagubă, urmare a cărei producere o doreşte.
Latura subiectivă a infracţiunii include şi scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul un folos material injust, prin aceasta înţelegându-se orice profit, avantaj.
Legiuitorul român a incriminat prin dispoziţiile art. 215 alin. (4) C. pen., atât fapta de emitere a unui cec asupra unei instituţii de credit sau a unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia în totul, în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.
Prin urmare, ori de câte ori beneficiarul cecului este indus în eroare de către cel care l-a emis, în scopul obţinerii unui folos material injust, acesta din urmă săvârşeşte infracţiunea de înşelăciune şi nu infracţiunea de pericol prevăzută de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 59/1934.
Această din urmă infracţiune poate fi reţinută doar în ipoteza în care beneficiarul are cunoştinţă, în momentul exercitării, că nu există disponibil necesar, acceptând consecinţele unei eventuale imposibilităţi de plată.
În cauza dedusă judecăţii, din probele administrate, rezultă că inculpatul C.I. a indus în eroare părţile vătămate şi în această modalitate a produs prejudiciul stabilit de organele de urmărire penală şi de instanţa de fond.
Sub acest aspect, din declaraţiile date de martorul C.V. rezultă că inculpatul este cel care emitea bilete la ordin, că acestea erau semnate şi ştampilate şi că înainte de încheierea contractelor, martorul trecea doar numărul facturii şi valoarea mărfii, inculpatul îi dădea asigurări că avea disponibil în cont. Ulterior, însă, după introducerea biletelor la ordin în circuitul bancar s-a constatat că nu puteau fi onorate datorită lipsei de lichidităţi.
Relatările acestui martor sunt întărite prin declaraţiile date de reprezentanţii părţilor civile.
Astfel, martorul C.M., administratorul SC N. SRL arată că a solicitat achitarea mărfii cu un instrument bancar şi nu prin compensare, martorul C.V. dându-i asigurări că societatea inculpatului este o societate serioasă care va plăti la termenul stabilit.
Aceleaşi aspecte sunt prezentate şi de martorii T.N., administrator la SC S. SRL, F.P., R.S.M., administrator la SC R.I. SRL Galaţi, B.F., administrator la SC P. SRL Galaţi, P.M.V., administrator la SC C.R. SRL Braşov, S.V., administrator la SC C. SRL Galaţi.
Coroborând probele testimoniale dispuse şi administrate în cauză rezultă intenţia inculpatului de inducere în eroare a părţilor vătămate şi de obţinere pentru sine a unui folos material injust.
Ca atare, critica privind greşita încadrare juridică a faptei nu poate fi însuşită.
Nu se justifică nici casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize contabile în condiţiile în care prejudiciul cert a fost stabilit prin luarea în considerare a preţului mărfii livrate fiecăreia dintre părţile vătămate constituite părţi civile în cauză.
Se constată, de asemenea, că instanţele au individualizat judicios pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia.
Inculpatul a comis faptele în mod repetat, în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce impune aplicarea unei pedepse în cuantum substanţial, cu executare în regim privativ de libertate.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 3851 alin. (2) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 61/ A din 8 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 193 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 61/ A din 8 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4198/2008. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 1080/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
