ICCJ. Decizia nr. 1767/2008. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALA

Decizia nr. 1767/2008

Dosar nr. 1151/44/200.

Şedinţa publică din 21 mai 2008

Asupra recursurilor de faţă;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentinţa penală nr. 1 din 05 ianuarie 2006, Tribunalul Vrancea a respins, ca neîntemeiată, cererea privind schimbarea încadrării juridice din art. 248¹ C. pen. în art. 272 din Legea nr. 31/1990 pentru inculpatul P.D.M.

A fost condamnat inculpatul P.D.M. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. la 4 ani închisoare

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 19 august 2002 până la 01 iulie 2003.

În temeiul art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe un interval de 1 an în condiţiile art. 66 C. pen.

A fost condamnat inculpatul B.L. pentru comiterea infracţiunilor:

- prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 pct. 2 C. pen. la 4 ani închisoare;

- prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 pct. 2 C. pen. la 4 ani închisoare;

- prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., la 4 ani închisoare;

- prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 2 ani închisoare;

- prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a 6 luni închisoare.

A fost achitat inculpatul pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În temeiul art. 33, art. 34 C. pen., inculpatul B.L. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării şi reţinerii preventive, de la 25 ianuarie 2002 la 08 februarie 2002.

A fost admisă în parte acţiunea civilă promovată de S.N.P.P. SA Bucureşti.

A fost obligat inculpatul P.D.M. la 8.781.807.535 lei despăgubiri civile pentru partea civilă.

A fost obligat inculpatul B.L. la 2.024.555.761 lei cu dobânzi legale aferente, despăgubiri către S.N.P.P. SA Bucureşti şi la 366.977.000 lei despăgubiri către SC A. SA Râmnicu Sărat.

A fost obligat inculpatul B.L. la 758 lei RON impozit pe profit cu dobânzile şi taxele aferente către M.F.P.D.G.F.P Vrancea, potrivit deciziei de impuneri nr. 2554/S1 din 5 iulie 2005.

Au fost obligaţi inculpaţii la câte 3000 lei RON cheltuieli judiciare pentru fiecare dintre inculpaţi.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond, Tribunalul Vrancea, a avut în vedere următoarele:

1. Prin rechizitoriul nr. 41/P din 30 septembrie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a dispus trimiterea în judecată penală a inculpatului B.L., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 9, art. 12, art. 13 din Legea nr. 87/1993, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

S-a reţinut în sarcina inculpatului că, prin derularea unor tranzacţii comerciale cu SC A. SA Râmnicu Sărat, inculpatul, ca administrator al SC S.H.S. C. SRL Focşani, a prejudiciat această societate cu suma de 366.977.000 lei, reprezentând contravaloarea diferenţă a combustibilului rezidual vândut ca fiind combustibil lichid uşor, iar în luna iulie 2001 şi luna august 2001 nu a înregistrat pentru SC S.H.S. C. SRL, nu a raportat şi nu a plătit TVA aferente vânzărilor de produse petroliere.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Focşani sub nr. 7682/2002.

2. Prin rechizitoriul nr. 119/P din 6 noiembrie 2002 Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a dispus trimiterea în judecată penală a inculpaţilor:

- P.D.M. pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- B.L. pentru comiterea infracţiunilor de instigare la abuz în serviciu şi înşelăciune, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost acuzat inculpatul P.D.M. că, în calitate de director general al sucursalei P. Vrancea, a livrat produse petroliere către cinci societăţi comerciale, administrate sau reprezentate de inculpatul B.L., fără a respecta dispoziţiile S.N.P.P. SA, achiziţionând mijloace de transport supraevaluate şi încălcând regulile privind condiţiile de achiziţie, a dispus plata cantităţii de ulei L 150 fără recepţie şi fără să fie necesară sucursalei; a dispus livrarea de produse petroliere fără plata acestora şi achiziţia de mijloace de transport fără evaluare, fără licitaţie sau negociere a preţului, fără avizul S.N.P.P. SA, fapte ce au cauzat S.N.P.P. SA un prejudiciu în valoare totală de 12.999.621.899 lei.

Pentru inculpatul B.L. s-a reţinut că acesta l-a determinat pe inculpatul P.D.M. să achiziţioneze mijloacele de transport, să-i livreze produse petroliere fără plata acestora, contrar dispoziţiilor S.N.P.P. SA, fapt ce a cauzat un prejudiciu de 12.999.621.899 lei în dauna sucursalei P. Vrancea; a indus în eroare conducerea sucursalei P. Vrancea, vânzând acesteia un autotractor Renault şi o cisternă inox în valoare de 2.304.952.452 lei, deşi acestea nu se aflau în proprietatea sa.

3. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 1523/P/2002.

Deoarece între cele două cauze există o strânsă legătură, pentru o mai bună administrare a probelor şi în aplicarea principiului aflării adevărului, prevăzut de art. 3 C. pen., s-a dispus conexarea celor două cauze într-un singur dosar, potrivit dispoziţiilor art. 34 C. proc. pen., sub nr. 1523/2002 al Tribunalului Vrancea.

La dosarul nr.7682/2002 s-a ataşat dosarul de urmărire penală nr. 41/P/2002 al IPJ Vrancea, Serviciul de Cercetări penale.

La dosarul nr. 1523/2002 al Tribunalului Vrancea s-au ataşat dosarele de urmărire penală vol. I - IV.

La cercetarea judecătorească a cauzei au fost audiaţi inculpaţii, martorii F.N., P.P.N., A.C., P.C., R.O., P.M.G., G.I., s-au depus acte în apărare şi circumstanţiere, s-a efectuat o expertiză tehnică auto (în acest sens s-a depus Raportul de expertiză tehnică D.G.), s-au efectuat expertize contabile şi s-au depus raportul de expertiză tehnică V.G., raportul de expertiză tehnică B.C. şi C.E.; s-au depus acte normative privind activitatea S.N.P.P. SA, privind evaluarea activităţii contabile respectiv Raportul Auditorilor Independenţi, acte financiar contabile, relaţii scrise depuse de D.G.F.P. Vrancea şi de către S.N.P.P. SA privind prejudiciile; acte medicale privind starea sănătăţii inculpatului P.D.M.

În şedinţa publică din 29. noiembrie 2002 inculpatul P.D.M., prin apărător, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 159 C. proc. pen. privind măsurile preventive care i-au fost aplicate şi a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Având în vedere că soluţionarea cererii inculpatului prin apărător nu are legătură cu fondul cauzei, priveşte doar o măsură preventivă, s-a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă, potrivit disp. art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 cu referire la art. 300 C. proc. pen.

Inculpatul P.D.M. pe parcursul cercetării judecătoreşti a depus acte medicale privind starea sănătăţii sale deosebit de precare şi, întrucât prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L Mina Minovici, ataşat la dosar, s-a concluzionat că acesta este în imposibilitate să participe la judecată suferind de boli grave, s-a dispus în baza art. 303 C. proc. pen. suspendarea judecăţii pe un interval de timp consemnat în raport şi apreciat ca suficient pentru ameliorarea sănătăţii inculpatului.

După reluarea cercetării judecătoreşti, inculpatul P.D.M. a depus şi alte acte medicale privind imposibilitatea deplasării la instanţă. în acest sens s-au acordat mai multe termene însă nu a mai solicitat suspendarea judecării cauzei şi, prin apărător, a arătat că efectuarea unei alte expertize medico-legale ar fi stresantă pentru sănătatea sa.

4. Din lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

a) La 12 decembrie 2001, prin intermediul lui D.D.S., B.L., ca administrator la SC S.H.S. C. SRL, a achiziţionat de la SC A.S.E. SRL Mangalia o cantitate de 40 tone produs petrolier recuperat în valoare de 42.480.000 lei, în preţ fiind inclus şi TVA-ul.

Pentru transportul produsului petrolier au fost închiriate 2 cisterne de către acelaşi intermediar, D.D.S., cu acordul inculpatului B.L., de la SC T.O.S. SA Agigea, iar de la furnizor s-au înmânat intermediarului avizele de însoţire a mărfii şi buletinul de analiză nr. 1022 din 29 noiembrie 2001, acesta atestând tipul şi caracteristicile produsului petrolier transportat.

Ambele cisterne cu produs petrolier recuperat au fost oferite spre vânzare SC A. SA Râmnicu-Sărat ca fiind combustibil lichid uşor-C.L.U. tip 3 şi nu produs petrolier recuperat, aşa cum era în realitate. La descărcarea mărfii, buletinul de analiză nr. 1022 din 29 noiembrie 2001 nu a mai fost găsit şi a fost înlocuit cu un alt document având nr. 2083 (fila 58 vol. l).

Din declaraţiile martorilor angajaţi la SC A. SA Râmnicu-Sărat: P.N., G.G., C.G., D.D.S. a rezultat că, la acel moment, SC A. SA Râmnicu-Sărat se afla în criză de combustibil, nu aveau laboratoare necesare pentru recepţie calitativă a combustibililor livraţi, astfel încât verificarea combustibilului adus spre vânzare de D.D.S., în numele lui B.L., s-a efectuat empiric prin aruncarea unei cantităţi mici în cazanele termice şi, cum acesta ardea, au acceptat să-l cumpere.

După descărcarea celor 2 cisterne în bazinele SC A. SA Râmnicu-Sărat, inculpatul B.L. a facturat către această societate cantitatea de 41844 kg C.L.U. la preţul de 8.403 lei/kg fără TVA, în total rezultând suma de 418.422.007 lei, conform facturii fiscale VN AKA 5714923 din 18 decembrie 2001 (fila 57 vol. l.).

La data de 19 decembrie 2001, SC A. SA Râmnicu-Sărat a întocmit nota de recepţie şi constatare de diferenţe nr. 111 pentru cantitatea de C.L.U. tip 3, avizată cu buletinul de analiză nr. 2083 (fila 56 vol. l.).

Martorul D.D.S. a recunoscut că a prezentat directorului SC A. SRL Râmnicu-Sărat, P.N., documentele de livrare a mărfii, aşa cum au fost reţinute anterior, ca fiind C.L.U. tip 3, cum îi spusese inculpatul B.L. iar acesta, la rândul lui, a recunoscut că a trecut pe factură menţiunea „combustibil lichid uşor" pentru că aşa îi sugerase o altă persoană iar el, personal, nu a cunoscut faptul că erau două produse total diferite, cu preţuri de achiziţii diferite.

Susţinerile inculpatului au fost infirmate prin toate probele administrate în cauză iar apărarea acestuia că în fond nu a creat nici un prejudiciu societăţii, nu este conformă cu probele administrate şi situaţia de fapt.

Chiar dacă SC A. SRL Râmnicu-Sărat a folosit substanţa achiziţionată şi aceasta nu a produs utilajelor, respectiv cazanelor termice, deficienţe în funcţionare, diferenţa de preţ dintre produse motivează prejudiciul cauzat societăţii.

Fapta inculpatului B.L. de a prezenta ca adevărată o situaţie mincinoasă şi de a induce pe această cale în eroare SC A. SA Râmnicu-Sărat cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fapt ce a avut ca urmare prejudicierea acestei societăţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

b) La data de 14 noiembrie 2001, Garda Financiară, secţia Vrancea, a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că, deşi în mod repetat, respectiv la 21 septembrie 2001 şi 22 octombrie 2001, i-a comunicat inculpatului să prezinte documentele pentru SC S.H.S. C. SRL Focşani, acesta a refuzat. De asemenea, s-a stabilit că la datele de 30 august 2001, 04 septembrie 2001şi 07 septembrie 2001, inculpatul B.L. a fost invitat şi la sediul Poliţiei Economico-Financiare din cadrul I.P.J Vrancea, pentru a prezenta documentele societăţii S.H.S. C. SRL, întocmindu-se în acest sens procesul-verbal de contravenţie, seria C nr. 120967 din 16 octombrie 2001 pentru neprezentarea documentelor.

În urma neregulilor sesizate în activitatea SC S.H.S. C. SRL, Garda Financiară a procedat la verificarea financiar-contabilă a activităţii acestei societăţi. Ca partener în afacerile firmei figura S.N.P.P., sucursala P. Vrancea, astfel că, pentru clarificarea tuturor aspectelor privind operaţiunile comerciale derulate, comisarii gărzii financiare s-au deplasat la această societate şi au procedat la verificarea relaţiilor comerciale dintre firme.

Procesul verbal încheiat de comisarii Gărzii Financiare la data de 25 ianuarie 2002 (fila 31 vol. I dosar nr. 00095/2002), alături de alte acte întocmite de Garda Financiară Vrancea (filele 40-42 D 00095/2002, fila 108, 113 dosar 41/P/2002), au stat la baza declanşării urmăririi penale împotriva inculpatului P.D.M., director general la SNP P. SA, sucursala Vrancea, şi a inculpatului B.L.

c) Fapta de comerţ intervenită între S.N.P.P. SA, sucursala P. Vrancea, şi SC S.H.S. C. SRL, care a convins organele de urmărire penală privind caracterul ilicit al tranzacţiilor intervenite între cele 2 firme, a rezultat din factura fiscală VN-AKA-5714863, emisă de SC S.H.S.C. SRL la 31 august 2001, potrivit căreia S.N.P.P. SA, sucursala P. Vrancea, a achiziţionat la 02 iulie 2001 un cap tractor marca Renault în valoare de 2.023.000.000 lei, obiect care, în realitatea fizică, nu exista la niciuna dintre firme. Aceasta, deoarece la data când figura în scripte ca fiind proprietatea sucursalei P. Vrancea, capul tractor aparţinea SC E. SRL şi care l-a vândut la 20 iulie 2001 către SC H. SRL La aceeaşi dată, în scriptele sucursalei P. Vrancea figura ca achiziţionată de la SC S.H.S. C. SRL şi o remorcă pentru preţul de 714.000.000 lei însă şi aceasta, la data tranzacţiei, se afla tot în proprietatea SC E. SRL.

Abia la 23 noiembrie 2001 B.L. a cumpărat cele 2 mijloace de transport, la preţul de 150.000.000 lei şi, respectiv, 50.000.000 lei şi Ie-a predat cumpărătorului sucursala P. Vrancea.

Din evidenţele contabile ale acestei societăţi a rezultat că plata achiziţionării celor 2 mijloace de transport s-a realizat într-un mod neobişnuit în relaţiile economice legale ale S.N.P.P. SA, respectiv prin „compensare" cu produse petroliere, împrejurare care, alături de alte carenţe ale acestor tranzacţii, au determinat verificarea întregii activităţi economice desfăşurate de sucursala P. Vrancea, nu numai faţă de SC S.H.S. C. SRL ci şi faţă de celelalte firme administrate de soţii B.L. şi B.D., reprezentate numai de B.L.: SC M. SRL, SC C & OIL SRL, SC D & D E. SRL.

Sucursala P. Vrancea nu avea personalitate juridică, îşi desfăşura întreaga activitate ca sucursală sub tutela S.N.P.P. SA Bucureşti, motiv pentru care organele de urmărire penală au solicitat probatorii şi colaborarea acesteia nu numai pentru a delimita cadrul legal al activităţii sucursalei P. Vrancea de încrengătura afacerilor firmelor administrate sau reprezentate de inculpatul B.L., cât şi pentru verificarea apărărilor inculpatului P.D.M., director general, şi învinuita F.N., director economic al sucursalei, aceştia susţinând constant că au respectat întocmai dispoziţiile privind activitatea comercială a sucursalei.

Din relaţiile scrise comunicate la dosar, respectiv „Statutul" S.N.P.P. şi Regulamentul de Organizare şi Funcţionare P. Vrancea, a rezultat că aceasta era condusă de un comitet director format din directorul de sucursală, director comercial, director economic şi inginer şef.

Directorul de sucursală, inculpatul P.D.M., avea ca atribuţii:

- asigura aducerea la îndeplinire a hotărârilor transmise de conducerea S.N.P.P. SA;

-coordona activităţile de control financiar general, de planificare şi de contractare;

-angaja împreună cu directorul economic, prin semnătură, răspunderea sucursalei în relaţiile cu clienţii;

emitea decizii de recuperare a pagubelor pe baza celor stabilite de consiliul director.

Directorul economic (învinuita F.N.) avea ca atribuţii:

- coordona şi răspundea de organizarea şi desfăşurarea activităţii economico-financiare a sucursalei.

- efectua analize periodice sub aspectul rentabilităţii şi eficienţei în adoptarea de măsuri pentru ridicarea eficienţei economice a întregii activităţi;

- se ocupa de iniţierea şi aplicarea masurilor corespunzătoare pentru reducerea cheltuielilor neeconomice, depistarea şi recuperarea operativă a pagubelor pricinuite.

Pentru evitarea blocajelor financiare şi indisponibilizării de fonduri, a eliminării pierderilor şi evidenţierea în vederea asigurării rentabilităţii şi eficienţei a activităţii desfăşurate, S.N.P.P. SA a emis dispoziţii cu reguli obligatorii în desfăşurarea activităţii subunităţilor teritoriale, care au fost comunicate ulterior tuturor subunităţilor teritoriale şi se refereau la:

- interzicerea livrării în regim de compensare a produselor petroliere, purtătoare de accize şi alte taxe începând cu 17 mai 2001;

- desfăşurarea oricărui act de comerţ numai în baza unor contracte ferme, prin care să fie angajată răspunderea părţilor contractante, contracte care să cuprindă şi clauze asigurătorii faţă de riscurile previzibile, inclusiv acela al neîncasării contravalorii producţiei livrate (1999);

- pentru livrarea de produse petroliere plata să se realizeze în momentul livrării cu garanţie bancară, nu se livrează produse petroliere peste nivelul garanţiei sau dacă ultima livrare nu a fost decontată (1999).

- începând cu data de 17 ianuarie 2000, vânzarea produselor petroliere de depozite, să se efectueze numai pe bază de comandă fermă, cu plata la livrarea pe baza de contract comercial, cu plata la livrare sau la termen, acesta neputând depăşi 15 zile calendaristice, iar beneficiarii să prezinte garanţii bancare;

- din data de 31 iulie 2000, toate operaţiunile vânzări produse vor fi efectuate cu plata la livrare; pentru instrumentele de plată tip CEC, livrarea produselor se va face numai după încasarea în contul sucursalei a filelor CEC utilizate de beneficiari;

-se vor lua urgent măsuri de recuperare şi strângere a creanţelor în sistem de distribuţie; în acest sens, comisiile pentru recuperarea creanţelor să urmărească debitorii şi încasările, să someze clienţii ce nu au achitat contravaloarea produselor, să fie stinse de urgenţă datoriile clienţilor prin compensări acolo unde este posibil.

Deşi întreaga conducere a sucursalei P. Vrancea avea cunoştinţă de aceste reguli obligatorii în activitatea financiar-bancară a sucursalei, Garda Financiară şi organele de urmărire penală au constatat grave abateri de la aceste reguli, încălcări ale legislaţiei privind comercializarea produselor petroliere.

În acest sens, apărarea inculpatului P.D.M. privind necomunicarea acestor reguli de către S.N.P.P. SA a fost infirmată prin întreg ansamblul probatoriilor administrate: adrese şi relaţii scrise depuse de S.N.P.P. SA, procese-verbale de control încheiate la sucursala P. Vrancea, declaraţiile martorilor, membrii în conducerea sucursalei P. Vrancea: P.P., F.N., consilier juridic A.G.

Din actele contabile verificate la cele 2 societăţi: sucursala P. Vrancea, şi SC M.I. SRL, a rezultat că relaţiile comerciale dintre acestea s-au derulat cu încălcări ale dispoziţiilor comunicate de S.N.P.P. SA.

d) în perioada 24 februarie 2000 - 20 aprilie 2001, SC M.I. SRL a achiziţionat de la P. Vrancea, diferite produse petroliere pentru care nu a achitat preţul cumpărării ci l-a compensat prin vânzarea către P. Vrancea a altor produse; la rândul său, P. Vrancea, pentru a achita diferitele produse achiziţionate de la firmele reprezentate de inculpatul B.L., a livrat acestora produse petroliere, creându-se între sucursala P. Vrancea şi firmele reprezentate de inculpatul B.L. un „hăţiş" de relaţii pseudo-comerciale finalizate cu prejudicierea sucursalei P. Vrancea.

Astfel, SC M.I. SRL a achiziţionat de la sucursală produse petroliere şi servicii în valoare de 2.143.179.876 lei pentru care nu a achitat preţul de cumpărare ci, în contul acestuia, a livrat către sucursală produse petroliere, mijloace fixe (autotractor Roman şi cisternă automecanică) şi servicii în valoare de 4.422.950.363 lei.

A rezultat din evidentele contabile că aceste creanţe, debite reciproce au fost achitate prin: procese-verbale de compensare, ordine de plată, plăţi directe şi procese-verbale de cesionare de debite.

În acest sens, în factura nr. 2774255 din 30 ianuarie 2001, emisă de SC M.I. SRL s-a consemnat că această societate a livrat către sucursala P. Vrancea un autotractor Roman şi o cisternă automecanică, fiecare în valoare de 1.0 noiembrie 500.000 lei, care a fost achitată de sucursală în compensare cu produse petroliere.

Raportul de expertiză contabilă întocmit la urmărirea penală a evidenţiat că, la data facturării acestor mijloace de transport, SC M.I. SRL nu avea nici o datorie către sucursală, deci mijloacele de transport în cauză nu au fost achiziţionate în contul unei datorii a SC M.I. SRL, ci a fost o tranzacţie de sine stătătoare.

Or, achiziţia unor mijloace de transport trebuia prevăzută în planul de investiţii în anul 2001, cu motivaţia că acestea sunt necesare sucursalei, potrivit dispoziţiilor comunicate de S.N.P.P. SA, însă achiziţia aceasta nu era prevăzută şi nu s-a respectat procedura obişnuită în cazul achiziţionării acestui tip de mijloace fixe.

Din declaraţiile inculpaţilor rezultă că „oferta", „ negocierile", „preţul" şi alte elemente ce fac parte din procedura legală, obişnuită pentru achiziţionarea unor astfel de bunuri, s-au realizat doar prin discuţii între cei doi inculpaţi, fără avizul S.N.P.P. SA, fără o evaluare tehnică din partea persoanelor acreditate (comisie) din colectivul sucursalei P. Vrancea.

La solicitarea inculpatului P.D.M., SC M.V. SRL Focşani (martorul R.O.) a întocmit un raport de expertizare teoretică a mijlocului de transport, fără a fi, în realitate, expertizate cu scopul de a declara, de a se stabili valoarea de piaţă pentru valorificarea prin vânzare conform legii, alegându-se ca metodă de evaluare a costului de înlocuire net, rezultatul trebuind a fi condiţionat de profitabilitatea potenţială adecvată.

Din actele contabile şi declaraţiile inculpaţilor a rezultat că, la data achiziţionării, autotractorul avea o vechime de 16 ani şi a fost transferat la Ciorăşti întrucât nu putea funcţiona normal fiind necesare reparaţii capitale; cisterna automatică a fost fabricată în România în anul 1978, avea o vechime de 23 ani la data facturării şi a fost necesară transferarea sa pentru reparaţii generale; din procesul-verbal de predare-primire a acestui mijloc de transport, autotractorul şi cisterna nu aveau nici un fel de dotări.

Martora F.N., director economic la sucursala P. Vrancea, a arătat că, într-adevăr, a semnat procesul-verbal de compensare prin care s-a achitat contravaloarea mijloacelor de transport, însă nu a participat la organizarea licitaţiilor, la negocieri, nu i s-a cerut părerea în legătură cu aceste achiziţii sau preţul stabilit.

În raportul de expertiză contabilă, s-a menţionat că:

- la 06 iunie 2000, SC M.I. SRL a emis în favoarea sucursalei un CEC în valoare de 750.000.000 lei, care a fost depus la B.R.D Vrancea la 7 iunie 2000;

- la 07 iunie 2000, SC M.I. SRL a emis în favoarea sucursalei un CEC în valoare de 250.000.000 lei, care a fost depus la B.R.D Vrancea;

- la 7 iunie 2000, sucursala P. Vrancea a emis în favoarea SC M.I. SRL, 3 ordine de plată în valoare de 1.000.000.000 lei, sumă egală cu cea menţionată în cele 2 cecuri emise de SC M.I. SRL;

- la 8 iunie 2000, SC M.I. SRL a emis în favoarea sucursalei P. Vrancea un CEC în valoare de 495.000.000 lei, depus în bancă iar în aceeaşi zi sucursala a emis în favoarea SC M.I. SRL, 2 ordine de plată, în valoare totală de 500.000.000 lei.

Referitor la acest transfer de bani, P.D.M., care a semnat ordinele de plată, a declarat că suma virată în contul SC M.I. SRL de 1.500.000.000 lei a reprezentat avans marfă către SC M.I. SRL şi, datorită faptului că marfa nu a mai fost livrată, s-a restituit avansul.

De precizat că primul instrument de plată a fost emis de SC M.I. SRL pentru suma de 750.000.000 lei, deşi societatea nu avea această sumă în cont şi nu avea acoperire pentru a garanta plata sumei.

e) Din actele contabile verificate la sucursala P. Vrancea a rezultat că aceasta a derulat relaţii comerciale cu încă o firmă administrată şi reprezentată de inculpatul B.L., SC S.H.S. C. SRL, în perioada 6. noiembrie 2000 -5 februarie 2002 constând în parte scriptic, în parte real, în achiziţionarea de la sucursala de produse petroliere şi alte produse în valoare de 2.208.838.789 lei şi livrate acesteia, produse petroliere şi mijloace fixe în valoare de 5.111050.000 lei.

Creanţele şi debitele se regăsesc evidenţiate şi au fost stinse prin ordinul de plată, plăţi directe, procese-verbale de compensare cu livrări produse petroliere către sucursală şi cesiune de debite.

La data de 16 mai 2001, conform facturii 5714859, SC S.H.S. C. SRL a livrat sucursalei P. Vrancea cantitatea de 92 tone ulei L 150 la preţul de 15.900 lei/kg, exclusiv TVA, în total valoarea mărfii fiind de 1.740.732.000 lei.

Marfa nu a fost recepţionată la sucursală însă, a fost înregistrată în contabilitatea acesteia în contul 371/3 (evidenţă greşită din punct de vedere contabil deoarece acest cont înregistrează mărfuri în curs de aprovizionare) iar preţul a fost achitat parţial (în sensul că 1.333.719.956 lei prin compensare - proces-verbal nr.2278/16 mai 2001 şi cu Ordin de plată nr.771/5 iunie 2001 în valoare de 180.000.000 lei). Deşi sucursala P. Vrancea a depus diligentele necesare, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi, uleiul nu a mai fost livrat sucursalei şi, din aceste motive, S.H.S. C. SRL a întocmit în roşu factura cu nr.5714865 prin care se storna factura de livrare ulei.

Inculpatul B.L. s-a apărat în ce priveşte livrarea cantităţii de ulei afirmând că discutase despre aceasta cu Rafinăria A.S. Ploieşti, a primit asigurări privind posibilitatea achiziţionării cantităţii de ulei şi, în baza acestora, a încheiat cu sucursala P. Vrancea convenţia verbală privind livrarea cantităţii de 92 tone ulei L 150. în acelaşi sens, şi inculpatul P.D.M. a declarat că, apropiindu-se campania de toamnă, era necesar ca sucursala P. Vrancea să poată livra acest tip de combustibil.

Potrivit adreselor emise de Rafinăria A.S. ROMANĂ Ploieşti, rezultă că, în perioada 01 mai 2001 - 02 iulie 2001, unitatea nu a avut relaţii comerciale cu S.H.S. C. SRL, avea în stoc ulei tip L 150, disponibil pentru livrare dacă s-ar fi solicitat aceasta şi, de asemenea, avea în custodie pentru S.N.P.P. SA încă 428 tone.

Preţul de livrare, exclusiv TVA pentru terţi era de 15.900 lei/kg iar pentru S.N.P.P. era de 14.335 lei /kg.

În această perioadă, toate livrările către sucursala P. SA s-au făcut din cantităţile păstrate în custodie, întreaga cantitate fiind plătită conform facturii întocmite la data realizării custodiei de către S.N.P.P. SA.

În cursul anului 2001, sucursala P. Vrancea a achiziţionat de la Rafinărie doar 23 tone L 150 la data de 29 ianuarie 2001 şi 25,150 tone ulei la data de 22 octombrie 2001, la preţul de 14.335 lei /kg şi a vândut în anul 2001 doar 31,169 tone ulei, din care în luna august 3,438 tone, în luna septembrie 2,629 tone, în luna octombrie 4,125 tone, adică pe perioada „campaniei de toamnă" cantitatea de 10,192 tone.

Nu s-a confirmat astfel susţinerea inculpatului P.D.M. privind necesitatea aprovizionării urgente cu combustibil pentru campania de toamnă care să justifice cumpărarea de la inculpatul B.L. a uleiului L 150 la un preţ mai mare decât cel plătit de Rafinărie (cantitatea de 92 tone a fost cumpărată fără a fi recepţionată la unitate iar următoarea achiziţie de ulei L 150 s-a făcut în luna octombrie, la sfârşitul campaniei de toamnă). Instanţa de fond a apreciat că inculpatul B.L. nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că a achiziţionat de la Rafinărie vreo cantitate de ulei L150, că a făcut demersuri în acest sens pentru a justifica bunele sale intenţii în derularea „afacerilor" cu sucursala P. Vrancea.

Inculpatul P.D.M. a dispus plata uleiului în condiţiile în care S.N.P.P. SA avea ulei în custodie la Rafinărie iar, în cazul în care sucursala ar fi avut nevoie de ulei în derularea relaţiilor sale comerciale, S.N.P.P. SA avea ulei în custodie la Rafinăria A.S. ROMÂNĂ SA, preţul nu ar fi fost plătit din fondurile sucursalei ci s-ar fi decontat la nivelul raporturilor comerciale dintre S.N.P.P. şi Rafinăria A.S. .

f) La data de 02 iulie 2001, când s-a stornat factura de ulei, S.H.S. C. SRL a emis facturile cu nr. 5714863 şi nr. 5714864, prin care „s-a livrat" către sucursală un autotractor Renault în valoare de 2.023.000.000 lei şi o remorcă cisternă în valoare de 714.000.000 lei, care au fost achitate de sucursală cu ordine de plată şi dispoziţii de plată „din casă", precum şi în regim de compensare cu procesul-verbal nr. 3130 din 12 iulie 2001, astfel încât la 02 iulie 2001 sucursala avea o creanţă către S.H.S.C. SRL în valoare de 800.881.444,9 lei, fără să se mai impună recuperarea unor creanţe prin achiziţionarea de la această societate a celor două mijloace de transport.

Disciplina economico-financiară prevedea ca pentru aceste mijloace de transport să existe un plan de investiţii - sau să fie trecute în acesta, părţile să negocieze, să se înţeleagă cu privire la preţul de achiziţie, înţelegerea să fie consemnată într-un contract cu drepturi şi obligaţii ferme pentru ambele părţi, să se ataşeze documentaţii necesare, actele privind starea tehnică a acestor mijloace de transport anterior cumpărării precum şi recepţia calitativă tehnică a acestora.

Mai mult, la data facturării achiziţiei, cele două mijloace de transport nici nu se aflau în proprietatea vânzătorului B.L. S.H.S.C. SRL, ci în proprietatea SC E.C.T. SRL, care avea ca asociat şi administrator pe numitul C.C.

Cele 2 mijloace de transport nu au intrat însă niciodată în proprietatea S.H.S. C. SRL sau a sucursalei P. Vrancea.

La data de 23 iunie 2001, Guvernul României prin A.V.A.B., a întocmit procesul verbal de licitaţie nr. 2857 în care se menţiona că numitul C.C. a cumpărat prin licitaţie publică un nr. de 12 autotractoare Renault cu 12 semiremorci Metaco din proprietatea debitorului SC A. SA laşi, iar printre acestea se aflau şi cele 2 autotractoare Renault şi semiremorca Metaco ce urmau a fi facturate de către B.L. către sucursală la data de 02 iulie 2001 şi 31 august 2001.

La achiziţia acestor mijloace de transport de către C.C., experţii tehnici agreaţi de A.V.A.B au constatat că valoarea unui tractor Renault împreună cu semiremorcă Metaco era de 247.720.000 lei la data de 31 martie 2001.

C.C. a achiziţionat pentru firma sa, la 5 iulie 2000, 3 autotractoare şi 3 semiremorci Metaco la preţul de 357.000.000 lei, inclusiv T.V.A, iar pentru achitarea acestora societatea a contractat la B.C.R Vrancea un credit de 800.000.000 lei garantat cu un apartament şi un teren intravilan situat în Focşani. în contractul de creditare nr.704 din 16 iunie 2000 s-a precizat că, în termen de 30 zile, se va constitui gaj fără deposedare asupra mijloacelor de transport în cauză, ipotecile pentru imobilele au fost întabulate la Judecătoria Focşani însă gajul nu a mai fost constituit iar Judecătoria Focşani, la 10 septembrie 2002, a dispus radierea ipotecilor deoarece creditul angajat de C.C. a fost restituit.

C.C., pentru SC E.C.T. SRL, a achiziţionat la 7 aprilie 1996 de la SC R. SRL o remorcă cisternă din inox şi un autotractor Iveco cu preţul de noiembrie 800.000 lei şi, în timpul cercetărilor, a declarat că, în perioada februarie - martie 2001, B.L. şi-a manifestat dorinţa de a cumpăra 2 tractoare Renault cu preţul de 12-13 000 mărci germane bucata şi o semiremorcă Metaco la preţul de 4.000 mărci germane, însă C.C. a condiţionat cumpărarea acestora de achitarea preţurilor.

Deoarece B.L. nu a achitat nici măcar un avans pentru aceste mijloace de transport, C.C. nu a facturat către S.H.S.C. SRL bunurile pentru care B.L. îşi manifestase intenţia să le cumpere.

Pentru a-l asigura pe C.C. de bunele sale intenţii, B.L. i-a comunicat că urmează să contracteze un credit în bancă pe care îl va garanta cu aceste bunuri, motivaţie cu care a obţinut de la C.C. cărţile de identitate ale autovehiculelor.

Aceste cărţi de identitate au fost prezentate de B.L. inculpatului P.D.M. şi, în baza acestora, s-a justificat achiziţionarea de către sucursala P. Vrancea a mijloacelor de transport deşi, în momentul facturării, bunurile se aflau în proprietatea lui C.C.

Autotractorul Renault, facturat ca vândut către sucursala P. Vrancea la data de 22 iulie 2001, a fost vândut de C.C. pentru SC E.C.T. SRL la 01 iunie 2001 către SC H. SRL Tîrgu Ocna împreună cu o semiremorcă Metaco la preţul de 500.000.000 lei, inclusiv TVA şi nu a intrat niciodată în proprietatea S.H.S.C. SRL sau a sucursalei P. Vrancea.

Pentru cisterna inox, despre care inculpatul B.L. i-a comunicat lui C.C. intenţia de a o cumpăra însă cu modificările adecvate, C.C. a fost de acord cu B.L. şi, în vederea viitoarei achiziţionări a acestui bun, a transportat cisterna la SC B.C. SRL Oneşti pentru modificarea acesteia - costul modificărilor în cuantum de 232.703.535 lei a fost facturat către sucursala P. Vrancea, care a achitat suma respectivă şi apoi a refacturat-o către SC S.H.S.C. SRL. Deoarece vânzarea cisternei către sucursală de către B.L. s-a realizat fără acordul lui C.C., acesta a sesizat organele de urmărire penală împotriva inculpatului B.L.

Din probele efectuate la urmărirea penală în legătură cu mijloacele de transport a rezultat următoarele:

- autotractorul nu a existat ca bun proprietatea SC S.H.S.C. SRL şi nu a intrat niciodată în proprietatea sucursalei P. Vrancea (deşi preţul vânzării a fost evidenţiat contabil), motiv pentru care S.H.S.C. SRL a emis în roşu o factură de stornare pentru factura din 2 iulie 2001;

- abia în timpul urmăririi penale, B.L. a depus în copie xerox factura VN-AKA-5714866 din 30 iulie 2001 prin care se stornează atât autotractorul Renault cât şi cisterna inox, însă această factură nu poartă viza sucursalei P. Vrancea, nu este evidenţiată în contabilitatea unităţii deşi la 27 septembrie 2001 sucursala a achitat către SC B.C. SRL contravaloarea modificării cisternei iar la 5 februarie 2002 s-a emis factura de stornare a capului tractor care a fost operată în contabilitatea sucursalei.

Rezultă că cisterna inox a fost vândută sucursalei P. Vrancea de către inculpatul B.L. fără a fi proprietarul cisternei şi fără a-l informa corect pe P.D.M. cu privire la acest bun.

g) La data de 31 august 2001, cu facturile nr. 5714867 şi nr. 5714868 S.H.S.C. SRL, prin administrator B.L., a vândut sucursalei P. Vrancea un cap tractor Renault în valoare de 2.023.000.000 lei şi o semiremorcă platformă în valoare de 351.050.000 lei, în condiţiile în care societatea nu avea nici o datorie către sucursală, deci nu avea de recuperat vreo creanţă de la societatea respectivă, împrejurare care să justifice vânzarea acestora şi facturarea vânzării, în timp ce cele 2 mijloace de transport se aflau în proprietatea SC E.C. SRL.

De altfel, la 14. noiembrie 2001, C.C. a vândut lui G.I. cele 2 mijloace de transport cu sumele de 89.000.000 lei, respectiv, 35.700.000 lei.

La rândul său, B.L. a cumpărat aceste bunuri la 23. noiembrie 2001 cu preţurile de 150 milioane lei şi, respectiv, 50 milioane lei pe care Ie-a predat la sucursala P. Vrancea.

S-a apreciat că toate aceste demersuri ale inculpatului B.L. nu ar fi fost posibile fără contribuţia inculpatului P.D.M. Acesta, deşi avea experienţă managerială, o pregătire teoretică deosebită, bine informat cu privire la activitatea specifică sucursalei, a acceptat cu o uşurinţă inexplicabilă pentru statutul său social, director şi specialist, să implice patrimoniul sucursalei Pcco Vrancea, S.N.P.P. SA, în afacerile inculpatului B.L.

i) Acesta, ca administrator şi al societăţii SC C& D Oill SRL, cu asociaţi B.D. şi P.C., a inclus şi această societate în relaţiile comerciale cu sucursala P. Vrancea. Astfel, în perioada 08 noiembrie 2001-21 decembrie 2001, SC C & D Oill SRL a achiziţionat de la P. Vrancea produse petroliere în valoare de 2.618.967.856 lei şi a livrat două autotractoare marca Iveco cu preţul de 4.688.391.750 lei, creanţele şi debitele dintre cele 2 societăţi au fost achitate prin procese verbale de compensare şi ordine de plată.

La data achiziţionării acestor mijloace, sucursala P. Vrancea avea o creanţă asupra SC C & D Oill SRL în valoare de 366.129.634 lei, încât achiziţionarea bunurilor nu se justifică, acestea fiind în valoare de 4.688.391.750 lei.

Pentru ca SC S.H.S.C. SRL să nu mai apară în actele contabile ca „furnizor" principal pentru mijloacele de transport achiziţionate de sucursala P. Vrancea şi pentru justificarea majorării preţurilor, B.L. s-a folosit de SC C& D Oill SRL, pe care a implicat-o în relaţii „comerciale", pe de o parte, cu SC S.H.S.C. SRL iar, pe de altă parte, cu sucursala P. Vrancea.

De la SC G.T.I. SRL Maramureş, B.L. a cumpărat pentru S.H.S.C. SRL, cu factura nr. 33872, la 6 noiembrie 2001, un cap tractor Iveco Magius cu preţul de 120 milioane lei, apoi în scripte bunul este revândut către SC C &D Oill SRL la 21 noiembrie 2001, cu preţul de 2.044.2 11750 lei şi, apoi, vândut sucursalei P. Vrancea, la aceeaşi dată, cu preţul de 2.056.11150 lei.

În aceeaşi manieră de vânzare-cumpărare între firme, intermediar fiind SC C & D Oill SRL, B.L. a achiziţionat la 29 noiembrie 2001 pentru SC S.H.S.C. SRL un alt cap tractor Iveco Magius cu preţul de 85 milioane lei, l-a vândut la 01 decembrie 2001 către SC M.I. SRL cu preţul 299.880.000 lei, bun revândut către SC C& D Oill SRL la 17 decembrie 2001 cu suma de 2.046.800.000 lei şi evident vândut către sucursala P., în aceeaşi zi, cu 2.632.280.000 lei.

Martorul G.S.D., administrator al SC G.T.I. SRL, a declarat că autotractorul Iveco a fost achiziţionat din Germania pentru preţul de 5.000 mărci germane, care era grav avariat, că a cumpărat din România încă un autotractor cu preţul de 50.000 mărci germane şi că ambele autotractoare Ie-a folosit până în anul 2001, când s-a hotărât să le revândă datorită uzurii avansate a motorului şi consumului mare de motorină; în momentul achiziţionării, autotractorul cumpărat din Germania avea circa 70.000 km la bord iar celălalt autotractor avea pompa de injecţie defectă şi în starea aceasta au fost vândute.

Cu adresa nr. 11715 din 30 septembrie 2002, sucursala P. Vrancea a comunicat la urmărirea penală că cele 2 autotractoare au fost înregistrate având 585.286 km, respectiv 818.246 km parcurşi iar de la data intrării în patrimoniul sucursalei au parcurs 87 km şi, respectiv 9.863 km, fiind în deplină capacitate de funcţionare.

j) B.L. şi B.D. mai aveau înscrisă în administrare şi SC L.C. SRL, societate care a derulat relaţii comerciale cu SC sucursala P. Vrancea. Astfel, în perioada 15 mai 2001 - 03 august 2001, societatea a achiziţionat de la sucursala P. Vrancea produse petroliere, în valoare de 1.306.966.724 lei, însă contractul de vânzare-cumpărare este semnat numai de către inculpatul P.D.M., fără existenta celorlalte semnături care să angajeze răspunderea patrimonială, director economic şi oficiu juridic.

Din raportul de expertiză contabilă rezultă că, la data de 31 august 2002, SC L.C. SRL avea o datorie faţă de sucursala Vrancea de 814.002.218 lei şi penalităţi în valoare de 1.213.555.875 lei.

Expertiza contabilă efectuată la urmărirea penală a constatat din punct de vedere contabil următoarele:

- livrările din depozitele P. de produse petroliere s-au efectuat fără avizul scris al întregii conduceri al sucursalei, respectiv, directorul general, directorul economic, directorul comercial şi inginerul şef;

-autotractorul Renault şi cisterna inox facturate la data de 2 iulie 2001, în mod greşit, au fost înregistrate în contabilitatea sucursalei P. nu la achiziţii ci în contul - mărfuri în custodie, deşi nu s-a întocmit proces-verbal de custodie;

- facturile emise nu aveau viza departamentului control financiar preventiv - departament coordonat de directorul economic care avea obligaţia să dispună şi să coordoneze efectuarea controlului financiar-preventiv;

- au fost încălcate dispoziţiile art. 8 din Normele Metodologice nr. 63943 din 20 septembrie .2001 privind înregistrarea în contabilitate a documentelor referitoare la operaţii supuse controlului financiar-preventiv şi care nu au fost vizate şi deci nu trebuiau înregistrate în contabilitate; în acest sens, adresa nr. 9075 din 06 august 2002 privind inexistenţa unei evidenţe a refuzului de viză a controlului financiar preventiv, comunicată de sucursala P. Vrancea, a fost apreciată ca fiind irelevantă şi că accentuează implicarea totală, exclusivă a inculpatului P.D.M. în afacerile derulate cu inculpatul B.L.;

- achiziţiile de mijloace fixe au fost făcute ca tranzacţii de sine stătătoare şi doar într-o mică măsură au acoperit datoriile existente la data achiziţiilor respective;

- procesele-verbale de compensare încheiate de sucursala P. Vrancea, semnate de directorul general, inculpatul P.D.M., nu respectă dispoziţiile O.U.G nr. 77/1999 şi ale HG nr. 409/1999;

- S.N.P.P. SA, prin adresa nr. 3031 din 16 mai 2001, a interzis livrarea în regim de compensare a produselor petroliere purtătoare de accize. Deşi avea cunoştinţă de această directivă, inculpatul P.D.M. a semnat singur 7 procese-verbale de compensare între sucursala P. Vrancea şi societăţile comerciale administrate sau reprezentate de inculpatul B.L., în valoare totală de 4.739.259.936 lei;

- s-a încălcat şi dispoziţia S.N.P.P. SA, comunicată cu adresa nr. 2200 din 3 iunie 1997 privind achiziţionarea şi compensarea debitelor cu mijloace de transport, operaţiune permisă numai pe baza evaluării scripte de către persoane autorizate - evaluatori neutri;

- la 7 iunie şi 8 iunie 2000, sucursala a virat către SC M.I. SRL suma de 1.500.000.000 lei cu 5 ordine de plată iar, deşi pe aceste documente se menţionează ca obiect al plăţii contravaloare mărfuri, nu s-au evidenţiat contabil facturi, contracte sau alte documente care să justifice aceste menţiuni. Este adevărat că această sumă a fost restituită în aceeaşi zi de către SC M.I. SRL, însă cu 5 milioane lei mai puţin şi demonstrează „ingineriile" financiare construite de cei 2 inculpaţi;

- în urma achitării contravalorii cantităţii de 90 tone ulei L 150 şi a autotractorului Renault, facturat la 2 iulie 2001, marfa nu a fost recepţionată de sucursala P. Vrancea şi plata achitării acesteia a imobilizat financiar unitatea cu suma de 3.763.733.000 lei pentru care societatea a fost obligată la penalităţi în valoare de 2.387.002.284 lei.

Tribunalul Vrancea a reţinut că inculpatul P.D.M. a susţinut, atât la urmărirea penală cât şi la cercetarea judecătorească a cauzei, că relaţiile comerciale dintre sucursala P. Vrancea şi societăţile comerciale administrate de inculpatul B.L. s-au derulat legal chiar dacă nu s-au încheiat contracte ferme, s-au evidenţiat în actele contabile toate convenţiile încheiate, nu s-a cauzat nici un prejudiciu sucursalei P. Vrancea; S.N.P.P. SA nu a comunicat în timp util sau nu a comunicat toate directivele la care s-a făcut referire la urmărirea penală iar verificările şi controalele efectuate de aceasta nu au sesizat nici o deficienţă în activitate; mijloacele de transport, cap tractor, autocisternă, erau necesare în desfăşurarea activităţii sucursalei, preţurile de achiziţie ale acestora nu au contrazis preţurile de circulaţie ale pieţei în acea perioadă iar dovada că achiziţia acestor bunuri a fost benefică o reprezintă faptul că aceste mijloace de transport se aflau în acel moment în circulaţie şi erau folosite potrivit scopului achiziţionării; la momentul achiziţionării acestor mijloace de transport, sucursala avea oferte asemănătoare transmise de la A. Mediaş, A. Braşov şi au fost vizionate înainte de a fi achiziţionate, personal a verificat documentaţia tehnică prezentată de inculpatul B.L., a considerat că nu mai sunt necesare transformări, acele mijloace de transport fiind destinate transportului de produse petroliere fără alte cheltuieli; la capitolul uleiuri, sucursala Vrancea dispunea de capacitatea de depozitare pentru categorii variate de uleiuri, lunar comercializau un procent de 5%; nu a avut cunoştinţă despre „custodie", iar achitarea preţurilor prin „compensare" este legală ca mijloc de plată contabil, nu este interzis şi, la nivel P. se practică frecvent astfel de plăţi; a avut încredere în inculpatul B.L. deoarece îl cunoştea de mai mult timp, a considerat că este legal să practice achitarea unor sume în avans, nu a impus nici unei persoane din conducerea sucursalei să efectueze anumite operaţiuni contabile iar prejudiciul adus societăţii nu există pentru că nu a fost evidenţiat în expertizele contabile.

Tribunalul Vrancea a reţinut că inculpatul B.L. a susţinut punctele de vedere ale inculpatului P.D.M., în sensul că între societăţi au existat relaţii comerciale derulate în mod legal; exista un contract cadru de vânzare-cumpărare, însă nu a cunoscut că acesta se folosea pentru toate produsele achiziţionate sau vândute de sucursala P. Vrancea; la vânzările efectuate către sucursala P. Vrancea, inculpatul a susţinut că a discutat nu numai cu inculpatul P.D.M. şi cu alte persoane de la societate, se dădeau telefoane în legătură cu preţurile, se făceau recepţii la produsele vândute şi, când părţile erau de acord, se întocmea factura; în ceea ce priveşte achiziţionarea uleiului L 150, în acea perioadă a avut probleme cu R.A. Ploieşti; cu administratorul C.C. a avut o înţelegere de afaceri ca între oameni serioşi; i-a plătit acestuia preţul, însă, C.C. nu a mai recunoscut aceste împrejurări; preţurile de achiziţie pentru utilajele vândute Ie-a stabilit la preţul pieţii şi având în vedere marca utilajelor vândute, starea de funcţionare, felul în care se prezenta utilajul. Inculpatul a considerat că nu a prejudiciat sucursala P. Vrancea.

Partea civilă S.N.P.P. SA Bucureşti s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul de 15.304.574.364 lei, reprezentând contravaloare mijloace tehnice auto, achiziţionate în mod defectuos, nelegal.

Astfel, în timp ce ambii inculpaţi P.D.M. şi B.L. au susţinut că relaţiile comerciale intervenite între sucursala P. Vrancea, pe de o parte, şi societăţile comerciale S.H.S.C. SRL, SC M.I. SRL, SC&D Oill SRL, SC L.C. SRL s-au derulat legal, cu respectarea disciplinei financiare şi legislaţiei specifice unităţilor de profil, directivelor S.N.P.P. SA, că nu au cauzat prejudicii, S.N.P.P. SA a susţinut prin cererea de constituire de parte civilă că, în realitate, aceste relaţii comerciale au fost nelegale, nu au respectat directivele S.N.P.P. SA şi au cauzat acesteia prejudicii.

În acest sens, partea civilă a detailat susţinerile sale arătând că prejudiciul evaluat iniţial la 15.304.574.364 lei este format din (fila 90 vol. ll):

- 6.476.855.070 lei, reprezentând diferenţă dintre valorile facturilor mijloacelor de transport achiziţionate de sucursală şi valorile stabilite în raporturile de expertiză tehnică auto, efectuate la urmărirea penală pentru un autotractor Renault, o semiremorcă Metaco, un autotractor Roman, 2 autotractoare Iveco Margirus, o semiremorcă cisternă inox;

- 2.304.952.465 lei, reprezentând contravaloare autotractor Renault, contravaloare cisternă inox, stabilită ca diferenţă dintre valoarea din expertiză şi contravaloarea modificărilor făcute de SC B.C. SRL Oneşti;

- 2.024.555.761 lei, debite neachitate de către SC S.H.S. C. SRL, SC L. SRL, SC M.I. SRL;

- 4.497.754.068 lei, penalităţi de întârziere la debitele neachitate de societăţile enumerate anterior;

- comisioane bancare.

În verificarea susţinerilor inculpaţilor şi dovedirea vinovăţiei acestora, la stabilirea existenţei prejudiciului, a cuantumului acestuia, la cercetarea judecătorească a cauzei s-a dispus efectuarea de expertize contabile, tehnice, audierea martorilor propuşi prin rechizitoriu şi de către inculpaţi, s-au ataşat relaţiile comunicate de S.N.P.P. SA Bucureşti şi de sucursala P. Vrancea, acte normative şi relaţiile scrise, comunicate de către inculpaţi.

Faţă de Regulamentul de organizare şi funcţionare a sucursalei P., de Ordinul Ministrului Finanţelor privind Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare nr. 817/1998, de instrucţiunile pentru aplicarea prevederilor OG nr. 70/1997 privind controlul fiscal, de Legea nr. 30/1991, de adresele nr. 3031 din 16 mai 2001, nr. 2200 din 3 iunie 1997, 3329 din 30 iulie 1998, la dosarul de urmărire penală s-a depus un raport de expertiză contabilă, completat la cercetarea judecătorească, din care rezultă cu certitudine încălcarea dispoziţiilor legale privind achiziţionarea produselor petroliere şi a mijloacelor de transport.

Prin declaraţiile date la urmărirea penală cât şi la cercetarea judecătorească a cauzei, instanţa de fond a constatat că F.N. şi P.P. au infirmat susţinerile inculpatului P.D.M. privind acordul celorlalte persoane din conducerea sucursalei P. Vrancea la achiziţionarea de produse petroliere şi mijloace de transport; ambele martore au arătat că, în fapt, inculpatul P.D.M. se ocupa singur de achiziţionarea mijloacelor de transport, motivând că „problema este de natură tehnică", numai dumnealui o putea rezolva, nu consulta membrii comitetului de conducere al filialei cu privire la achiziţii.

A.C. a arătat că a avut funcţia de şef coloană auto şi, în această calitate, a constatat că mijloacele auto achiziţionate de sucursală, nu aveau inspecţiile tehnice efectuate în momentul achiziţiei, nu erau însoţite de certificatul de inspecţii şi de aceea a recomandat să fie suportată această operaţiune de către furnizor, situaţii pe care Ie-a adus la cunoştinţă directorului general, inculpatul P.D.M.; parcul auto al sucursalei era în schimbare şi S.N.P.P. SA, de regulă, emitea decizii privind achiziţionarea mijloacelor de transport necesare. Or, S.N.P.P. SA a susţinut şi s-a dovedit prin întreaga documentaţie depusă atât la urmărirea penală cât şi la cercetarea judecătorească a cauzei, inexistenţa unei asemenea directive privind achiziţionarea de mijloace de transport.

La achiziţionarea de ulei L 150, inculpatul P.D.M. nu a respectat procedura impusă de S.N.P.P. SA; martora P.P. a arătat în declaraţiile date atât la urmărirea penală cât şi la cercetarea judecătorească a cauzei că, după încheierea tranzacţiei cu inculpatul B.L., văzând că uleiul achiziţionat nu este virat, a verificat susţinerile inculpatului B.L. la SC A. SA Ploieşti şi SC S.R. SA, a constatat personal că nu se confirmă susţinerile inculpatului, apoi l-a informat pe directorul general şi, numai datorită demersurilor martorei, factura a fost stornată. A mai arătat martora că, la acea dată, sucursala P. Vrancea nu avea nevoie să achiziţioneze ulei L 150 pentru că deja aveau acest produs pe stoc.

Declaraţiile martorei au fost confirmate prin adresele nr. 4260 din 10 iulie 2002, nr. 3925 din 18 iunie 2002, emise de SC A.S. SA, adresa nr. 10475 din 5 septembrie 2002, emisă de S.N.P.P. SA Bucureşti, adresa nr. 1847 din 10 martie 2000, înaintată de S.N.P.P. SA Bucureşti sucursalelor P.B. Ploieşti, A.C. Piteşti.

Tribunalul Vrancea a apreciat că susţinerea inculpatului P.D.M. privind legalitatea achiziţionării de produse în regim de compensare, achiziţionarea de produse petroliere de la alte societăţi decât cele acreditate, derularea relaţiilor comerciale în altă manieră decât prin contracte ferme s-au dovedit a fi neîntemeiate faţă de dispoziţiile comunicate S.N.P.P. SA către toate sucursalele P., aşa cum rezultă cu certitudine din documentaţia depusă de S.N.P.P. SA la dosarul de urmărire penală (filele 290-312 vol. l dosar urmărire penală).

În aparenţă, s-ar considera că inc. P.D.M. a avut o exagerată încredere în inculpatul B.L., a apreciat că relaţiile comerciale derulate cu societăţile administrate de acesta sunt legale şi nu prejudiciază patrimoniul S.N.P.P. SA, sucursala P. Vrancea.

Deoarece erau controverse în legătură cu acest prejudiciu, natura, cuantumul, legătura de cauzalitate cu activitatea inculpaţilor, şi pentru rezolvarea problemelor ridicate în legătură cu acesta de însăşi partea civilă, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto de către un expert neutru.

În acest sens, s-a depus la dosarul cauzei un raport de expertiză tehnică, întocmit de expertul D.G. Acesta s-a deplasat nu numai la sediul sucursalei P. Vrancea ci şi în localităţile unde se aflau transferate mijloacele auto achiziţionate de inculpatul P.D.M. Deşi a răspuns la toate obiectivele fixate de instanţă, expertul a procedat la o manieră diferită de stabilire a valorii mijloacelor auto expertizate, în sensul că a luat drept referinţe diferite mijloace auto care se aflau în circulaţie pe piaţa comercială de specialitate sau în lucrările din literatura de specialitate la momentul efectuării expertizei. Abordând în această manieră procedura de evaluare a mijloacelor auto, preţul de bază, coeficienţi de reducere, coeficienţi de îmbunătăţire, transformarea in monedă naţională, expertul a concluzionat că mijloacele de transport au valori ce depăşesc cu mult valoarea pentru care s-a constituit parte civilă S.N.P.P. SA.

Or, mijloacele tehnice auto, constând în autotractoare, remorci au fost achiziţionate anterior efectuării expertizei şi, în acel context, pe piaţa auto existau alte preţuri, alte valori şi criterii în baza cărora se tranzacţionau mijloacele tehnice auto de natura celor care au constituit obiect al expertizării. În acest sens, expertul trebuia să evidenţieze informaţii privind aceste preţuri din momentul achiziţionării lor în concret şi să calculeze eventualul prejudiciu faţă de acesta.

Deoarece piaţa mijloacelor tehnice-auto este în permanentă „mişcare", era normal ca, la momentul efectuării expertizei, valoarea mijloacelor tehnice auto expertizate şi cu îmbunătăţirile aduse de sucursala P. Vrancea să fie mult peste valoarea reală de achiziţionare, anterioară efectuării expertizei.

În consecinţă, Tribunalul Vrancea a apreciat că, deşi expertiza efectuată de expertul D.G. este minuţioasă şi a respectat obiectivele stabilite de instanţă aproape în totalitate, aceasta nu poate fi luată în considerare ca probă tocmai datorită criteriilor pe care Ie-a ales expertul pentru a calcula valorile mijloacelor de transport.

Deoarece expertiza tehnică-auto efectuată la urmărirea penală de expertul B.I. evaluează mijloacele tehnice-auto la momentul achiziţionării lor în maniera corectă de stabilire a valorii acestora, instanţa de fond a considerat că aceasta constituie proba esenţială în stabilirea prejudiciului cauzat S.N.P.P. SA Vrancea.

Astfel, din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi atât la urmărirea penală cât şi la cercetarea judecătorească a cauzei, relaţiile scrise şi actele comunicate de S.N.P.P. SA şi sucursala P. Vrancea, expertizele şi actele contabile, expertizele tehnice-auto, declaraţiile în parte ale inculpaţilor, a rezultat cu certitudine vinovăţia inculpaţilor P.D.M. şi B.L. în prejudicierea S.N.P.P. SA.

În drept s-a apreciat că faptele comise de inculpatul P.D.M., care, în calitate de director general al sucursalei P. Vrancea, în exercitarea atribuţiilor sale, prin relaţiile comerciale cu firmele administrate de B.L., nelegale prin nerespectarea disciplinei financiar-contabile şi a directivelor S.N.P.P. SA, a prejudiciat această societate, constituie infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, potrivit dispoziţiilor art. 248¹ C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), având în vedere perioada de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională.

S-a solicitat de către inculpatul P.D.M., schimbarea încadrării juridice şi aplicarea dispoziţiilor art. 272 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit acestui text de lege, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societăţii, care în activitatea sa, pe seama societăţii, desfăşoară o activitate deficitară, descrisă la pct. 1 - 6, cu referire la art. 183 din acelaşi act normativ. Sucursala P. Vrancea nu are personalitate juridică iar patrimoniul său este inclus în patrimoniul S.N.P.P. SA, care a stabilit propriul său statut, regulament de funcţionare în baza cărora inculpatul şi-a exercitat activitatea ca director general.

Această societate este de interes naţional, aşa cum rezultă din toate actele depuse la dosarul de urmărire penală, inculpatul, potrivit statutului şi regulamentului de funcţionare, avea calitatea de director general al sucursalei P. Vrancea, activitatea infracţională desfăşurată a fost complexă ca desfăşurare, caracteristici, consecinţe, încât dispoziţiile art. 272 din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile inculpatului. În acest sens, s-a apreciat că S.N.P.P. SA, înfiinţată prin OUG nr. 49/1997 ca societate comercială a cărei activitate este de interes naţional nu poate fi considerată ca persoană juridică privată; sunt îndeplinite dispoziţiile art. 145 C. pen., iar funcţia de director general al unei sucursale nu poate fi asimilată prin atribuţiile pe care le exercită „directorul executiv, reprezentantului legal, fondatorului, administratorului, directorului" la care fac referire dispoziţiile art. 272 din Legea nr. 31/1990.

Încadrarea juridică corectă pentru fapta săvârşită de inculpatul P.D.M. în care, în calitate de director general, nerespectând dispoziţiile S.N.P.P. SA, a achiziţionat mijloace de transport la preţuri exagerate, a livrat produse petroliere fără plata acestora, a angajat sucursala P. Vrancea în relaţii comerciale nelegale cu cele 5 societăţi comerciale administrate sau reprezentate de inculpatul B.L., este cea prevăzută de dispoziţiile art. 248¹ C. pen., respectiv abuz în serviciu în formă calificată.

Această infracţiune a fost comisă de inculpat pe fondul unei atitudini complicitate morală, atât din partea celorlalţi membri ai conducerii sucursalei P. Vrancea şi S.N.P.P. SA, care au acceptat relaţiile comerciale cu societăţile administrate de inculpatul B.L., considerând că evidenţa contabilă aparent corectă este suficient justificativă, că rezultatele pozitive ale controalelor efectuate pot masca orice fel de activitate comercială, că prestanţa şi influenţa socială ale inculpatului pot garanta corectitudinea şi legalitatea activităţii societăţii.

S-a avut în vedere că acesta, pe tot parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, a avut o atitudine sinceră, cooperantă, a dovedit o înaltă pregătire profesională şi, în acelaşi timp, o lejeritate reproşabilă în verificarea susţinerilor inculpatului B.L., căruia i-a acordat credit moral exagerat şi pentru care a angajat sucursala P. Vrancea în relaţii comerciale nelegale.

Cu aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. privind circumstanţele atenuante personale, astfel că a coborât pedeapsa aplicată sub minimul prevăzut de legiuitor.

Fapta inculpatului B.L., de a fi determinat pe inculpatul P.D.M. să achiziţioneze mijloace de transport şi să livreze produse petroliere fără plata acestora, constituie infracţiunea de instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), având în vedere intervalul de timp în care a fost comisă infracţiunea.

Fapta aceluiaşi inculpat, de a fi indus în eroare conducerea sucursalei P. Vrancea, vânzând către unitatea respectivă un autotractor Renault şi o cisternă inox în valoare de 2.304.952.452 lei, deşi acestea nu se aflau în proprietatea sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului de a induce în eroare conducerea SC A. SA Râmnicu-Sărat cu privire la achiziţionarea unui combustibil de altă categorie decât cea înscrisă în acte, determinând achiziţionarea acestuia, constituie infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Neînscrierea în evidenţele contabile şi neachitarea sumelor datorate ca taxe şi impozite pentru activitatea comercială desfăşurată de societăţile a căror administrator era B.L., constituie infracţiunea prevăzută de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) faţă de intervalul de timp în care au fost comise.

Deşi comiterea infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 87/1994, art. 12 şi art. 13 nu a fost recunoscută de inculpat, acestea au fost dovedite prin expertizele şi actele contabile efectuate şi depuse la urmărirea penală, prin expertizele efectuate la cercetarea judecătorească a cauzei. În acest sens, ultima expertiză economico-financiară efectuată la cererea inculpatului B.L. de expertul B.N. şi C.E. a dovedit alături de celelalte probe (expertiza V.C., rapoartele întocmite de Garda Financiară, fişe contabile) că inculpatul, cu vinovăţie, nu a înscris în evidenţele economico-financiare datele necesare şi, ca administrator al SC S.H.S. C. SRL şi SC M.I. SRL, nu a colectat, nu a declarat şi nu a achitat statului taxele legale.

În ceea ce priveşte comiterea infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 87/1994, inculpatul B.L. a dovedit prin actele depuse la dosar că, la data efectuării controlului, nu se afla în posesia acestor acte care erau sustrase şi nu a avut deci intenţia de a nu prezenta spre control actele solicitate. Referitor la această faptă, instanţa de fond a apreciat că pentru comiterea infracţiunii, latura subiectivă (respectiv, intenţia inculpatului) nu este îndeplinită, şi a dispus achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul B.L. a desfăşurat activitatea infracţională pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea sa într-un context favorizat şi de atitudinea de acceptare fără rezerve a conducerii sucursalei P. Vrancea, a avut o atitudine cooperantă, încât s-au putut aplica circumstanţele atenuante personale prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. iar pedepsele aplicate au fost coborâte sub minimul prevăzut de legiuitor.

S-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei arestării preventive, potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)

S.N.P.P. SA Bucureşti s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaţilor la despăgubiri. Din expertiza tehnică efectuată de expertul B.I. şi celelalte acte contabile, a rezultat că pentru achiziţionarea mijloacelor de transport care nu se aflau în starea tehnică necesară (adecvată transportului pe drumurile publice şi transportului de produse specifice), patrimoniul societăţii a fost diminuat cu suma de 8.781.807.535 lei.

Pentru această sumă, instanţa de fond a considerat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 998 C. civ. deoarece reprezintă prejudiciul cert, lichid, exigibil datorat societăţii de către inculpatul P.D.M., existând raport de cauzalitate între activitatea infracţională desfăşurată de acesta şi diminuarea patrimoniului societăţii.

În ce priveşte suma de 2.024.555.761 lei, contravaloarea unor mijloace de transport care scriptic sunt în patrimoniul societăţii însă în realitate nu au fost predate de inculpatul B.L., Tribunalul Vrancea a apreciat că această sumă trebuie achitată societăţii de inculpatul B.L. şi nu de către inculpatul P.D.M.

Pentru diferenţa de sumă reprezentând penalităţi de întârziere şi comisioane bancare, acestea nu au putut fi incluse ca prejudiciu cert, lichid, exigibil, fiind calculate artificial pe supoziţii speculative, fără suport probator. în acest sens, instanţa de fond a înlăturat ca neîntemeiate toate celelalte acte scrise financiar contabile, Raportul Auditorilor Independenţi, relaţii comunicate de D.G.F.P. Vrancea, fiind combătute prin Raportul de expertiză tehnică B.I., note de calcul.

Expertiza tehnică auto efectuată de D.C. nu a fost reţinută de către instanţa de fond deoarece s-a apreciat ca fiind eronată modalitatea de calcul, aşa cum s-a precizat anterior, însă s-a avut în vedere că această expertiză tehnică auto, în special prin planşele foto ataşate şi prin participarea şi a altor specialişti din partea sucursalei P. Vrancea şi a S.N.P.P. SA, a dovedit că aceste mijloace de transport auto funcţionează în prezent, astfel că diferenţa de valoare faţă de valoarea de achiziţie este amortizată prin folosirea lor, partea civilă neputând susţine existenţa unui prejudiciu majorat faţă de preţul de achiziţionare a acestor mijloace de transport.

Ca atare, pentru aceste sume, acţiunea civilă în despăgubire a fost respinsă de către instanţa de fond.

Pentru prejudiciul cauzat SC A. Râmnicu-Sărat, reprezentând contravaloarea combustibilului nelivrat acestei societăţi dar achitat inculpatului, s-a dispus ca acesta să fie obligat la despăgubiri potrivit dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., raport la art. 998 C. civ.

Deoarece acelaşi inculpat B.L. nu a respectat, ca administrator, obligaţiile pe care le avea către stat, acesta a fost obligat să achite MFP, D.G.F.P. Vrancea diferenţa de impozite pe profit cu dobânzi şi taxe aferente, sumă rămasă neachitată şi evidenţiată prin Decizia de impunere nr. 2554 S1 din 5 iulie 2005.

Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen.

B. În termen legal, hotărârea astfel pronunţată a fost apelată de inculpaţii P.D.M., B.L. şi părţile civile S.N.P.P. SA Bucureşti, sucursala Vrancea, şi Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Vrancea, fiind criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Dintre apelanţi, S.N.P.P. SA Bucureşti, sucursala Vrancea, nu şi-a motivat apelul formulat şi nu l-a susţinut oral, acesta fiind examinat din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

În apelul formulat, Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Vrancea, a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul netemeiniciei laturii civile, solicitând obligarea inculpaţilor la plata de despăgubiri conform prejudiciului stabilit prin actele de control ale Gărzii Financiare, Vrancea, sumă cu care s-a constituit parte în procesul penal.

În apelul formulat, inculpatul P.D.M. a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în esenţă următoarele:

1. Procedura de citare a sa pentru termenul din 21 decembrie 2005, când s-a judecat cauza în fond, nu a fost legal îndeplinită, în sensul că, deşi a fost citat în spitalul unde se afla internat, nu a semnat personal de primirea citaţiei şi aceasta nu i-a fost înmânată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 177 alin. (5) C. proc. pen. În acest mod i-a fost încălcat dreptul la apărare, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

2. Încadrarea juridică a faptei nu este corectă întrucât dispoziţiile art. 248¹ C. proc. pen. fac trimitere la noţiunile de „funcţionar public" sau „funcţionar" (art. 145, art. 147 C. pen.) or, el nu avea această calitate. A solicitat schimbarea încadrării juridice în dispoziţiile art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea prevederilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

3. Soluţia instanţei de fond se bazează pe o interpretare eronată a probelor. Expertizele efectuate în cauză sunt ori nule de drept (expertiza D.), ori pornesc de la premise eronate (expertiza C.A.).

A solicitat achitarea sa conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În apelul formulat, inculpatul B.L. a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând în esenţă, următoarele:

1. Cauza s-a judecat cu lipsă de procedură în sensul că, în mod greşit a fost citată în cauză în calitate de parte civilă D.G.F.P. Vrancea, pentru Ministerul Finanţelor, când, corect ar fi fost citarea în cauză a A.N.A.F Bucureşti.

Tot astfel, greşit a fost citată în cauză S.N.P.P., sucursala Vrancea, unitate fără personalitate juridică, când legal ar fi fost să fi fost citată în cauză S.N.P.P. SA Bucureşti.

A solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, la fond.

2. La termenul din 21 decembrie 2005 s-au depus obiecţiuni la care părţile nu au avut timp să răspundă; instanţa nu a arătat de ce a înlăturat concluziile unor expertize şi Ie-a primit pe celelalte.

3. A arătat că din pedeapsa aplicată instanţa de fond a dedus în mod greşit durata arestării preventive, respectiv perioada 25 ianuarie 2002 -08 februarie 2002 când, corect ar fi fost 22 ianuarie 2002 -13 iunie 2002.

Prin Decizia penală nr. 317/A din 22 decembrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-a admis apelul formulat de inculpatul B.L. împotriva sentinţei penale apelate, care a fost desfiinţată, în parte, sub aspectul laturii penale şi, în rejudecare, în baza prevederilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.L. durata arestării preventive începând cu 22 ianuarie 2002 şi până la 13 iunie 2002.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

S-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul P.D.M., părţile civile SC P. SA BUCUREŞTI, sucursala VRANCEA, şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, D.G.F.P. VRANCEA împotriva aceleaşi sentinţei penale, fiind obligaţi apelanţii P.D.M., SC P. SA Bucureşti, sucursala Vrancea, şi Ministerul Finanţelor Publice - D.G.F.P. Vrancea la plata către stat a sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că este fondat doar motivul de apel vizând greşita deducere a prevenţiei din durata pedepsei aplicate inculpatului B.L. Astfel, din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală a reieşit că acest inculpat a fost reţinut, pe bază de ordonanţă, la data de 22 ianuarie 2002 în dosarul nr. 41/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, fiind pus în libertate prin încheierea de şedinţă din 13 iunie 2002, ca urmare a respingerii cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.

Celelalte motive de apel ale apelaţilor inculpaţi şi părţi civile au fost apreciate ca neîntemeiate, fiind respinse ca atare.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii şi părţile civile SC P. SA BUCUREŞTI, sucursala VRANCEA, şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, D.G.F.P. VRANCEA, criticând ambele hotărâri pentru neiegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului său, inculpatul P.D.M. a reiterat motivele de apel, susţinând în plus că Decizia este nemotivată sub aspectul motivului trei de apel, referitor la inexistenţa unui prejudiciu prin achiziţionarea autovehiculelor la valoarea reală şi nedecontarea produselor livrate.

În recursul său, inculpatul B.L. a invocat grava eroare de fapt în aprecierea probatoriului care a dus la condamnarea sa deşi este nevinovat; nepronunţarea instanţelor de fond şi de apel asupra nulităţii invocate de inculpaţi privind expertiza efectuată de B.I., fără citarea şi înştiinţarea inculpaţilor; greşita încadrare juridică dată faptei de instigare la abuz în serviciu, întrucât coinculpatul P.D.M. nu era funcţionar public; totodată, a arătat că în mod greşit s-a respins cererea de audiere de către instanţă a unor martori de la urmărirea penală.

Recurenta parte civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. VRANCEA a criticat Decizia pentru neacordarea, în mod greşit, a sumelor cu care a fost prejudiciat bugetul de stat prin neplata obligaţiilor fiscale de către inculpatul B.L. iar partea civilă SC P. SA BUCUREŞTI, sucursala VRANCEA, nu şi-a motivat scris sau oral recursul.

Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 9, 10, 14, 15, 17, 18 şi 21 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

1. Criticile inculpaţilor referitoare la nemotivarea deciziei instanţei de apel, care nu răspunde tuturor motivelor de apel, precum şi la nepronunţarea asupra unor cereri esenţiale sau probe administrate, sunt neîntemeiate. Din examinarea considerentelor deciziei instanţei de apel se poate observa că aceasta a răspuns punctual fiecărei critici din motivele de apel ale inculpaţilor, dând atât o rezolvare în drept a problemelor invocate dar a făcut şi referiri concrete la speţă, respectiv de ce nu era necesară schimbarea încadrării juridice, de ce procedura de citare a fost legal îndeplinită, de ce analiza probelor este corectă şi de ce s-au reţinut sau înlăturat anumite probe (expertize) iar, pe baza acestora, a motivat de ce sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor. Împrejurarea că instanţa de apel nu a reluat analiza detaliată a faptelor ori că inculpaţii nu au fost mulţumiţi de modul de rezolvare dat criticilor din apelurile lor, nu înseamnă că hotărârea instanţei de apel este nemotivată sau că nu s-a pronunţat pe toate aspectele invocate.

2. În ceea ce priveşte critica vizând greşita încadrare juridică dată faptei de abuz în serviciu, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, atât instanţa de fond cât şi cea de apel apreciind în mod corect că nu sunt incidente dispoziţiile art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată şi că inculpatul P.D.M., care a îndeplinit funcţia de director general al sucursalei P. s Vrancea, a avut calitatea de funcţionar public, în sensul art. 147 alin. (1) C. pen.

Aceasta întrucât S.N.N.P. SA, deşi nu este o persoană juridică de interes public, prestează un serviciu de interes public în sensul art. 145 C. pen. iar inculpatul P.D.M. nu făcea parte din consiliul de administraţie al S.N.P.P. SA, nu era administrator al acestei societăţi, ci doar director general al uneia dintre sucursale, exercitând aşadar, o activitate remunerată în slujba uneia dintre unităţile prevăzute de art. 145 C. pen.

În consecinţă, încadrarea juridică dată faptei acestui inculpat, aceea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prav. de art. 248/1 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), este corectă şi, corelativ, încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul B.L., care a săvârşit aceeaşi infracţiune în forma de participaţie penală a instigării.

3. Referitor la criticile formulate de ambii inculpaţi privind grava eroare de fapt care a dus la greşita condamnare a acestora, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Instanţele de fond şi apel au reţinut corect, pe baza materialului probator administrat în cauză, că inculpatul B.L. a indus în eroare SC A. SA Râmnicu-Sărat, cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a produsului petrolier recuperat, pe care l-a prezentat că având caracteristici superioare, profitând de nevoia acută de combustibil a părţii civile şi de imposibilitatea de a face o analiză calitativă mărfii.

De altfel, inculpatul ştia că marfa mai fusese anterior refuzată de o altă societate din Tulcea, datorită proastei calităţi, iar obţinerea unui profit de 1000%, chiar dacă l-ar fi înregistrat ca adaos comercial, este ceva neobişnuit în activitatea comercianţilor, nefiind justificat nici de raritatea şi eventualele calităţi de excepţie ale produsului, nici de nevoia acută de marfă a părţii civile.

Împrejurarea că produsul petrolier recuperat a putut fi folosit şi nu a provocat daune cazanelor folosite de partea civilă SC A. SA Râmnicu-Sărat, nu înlătură caracterul penal al faptei, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, respectiv partea civilă a fost indusă în eroare la încheierea convenţiei prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii mincinoasă (i s-a prezentat produsul petrolier recuperat drept combustibil lichid uşor - C.L.U. tip 3) şi i s-a produs o pagubă, constând în diferenţa între preţul plătit şi cel reprezentând contravaloarea produsului livrat în realitate, plus eventualul adaos comercial, toate acestea în scopul obţinerii de către inculpat a unui folos material injust.

Apărarea inculpatului în sensul că a fost o vânzare pe încercate, întrucât partea civilă a cumpărat produsul numai după ce l-a testat, nu poate fi reţinută întrucât, aşa cum s-a arătat, încercarea s-a făcut într-un mod empiric, prin turnarea unei cantităţi mici pe foc, fără a se măsura puterea calorică dezvoltată, iar, pe de altă parte, faptul că, în linii mari, produsul a putut fi folosit şi nu a provocat daune cazanelor se datorează şi amestecării cu restul combustibilului din rezervoarele - depozit (superior calitativ), ceea ce a condus la obţinerea unui produs final acceptabil.

Sub un alt aspect, apărările inculpatului B.L. în sensul că nu s-a sustras controlului fiscal efectuat de Garda Financiară şi Poliţia Economico-financiară, prin refuzul de a prezenta documentele şi prin neîndeplinirea obligaţiei de a înregistra, a raporta şi a plăti TVA aferente vânzărilor de produse petroliere din lunile iulie şi august 2001, întrucât pe de o parte nu a primit invitaţiile, iar pe de altă parte, comisarii Gărzii financiare nu erau abilitaţi să facă un control general, sunt apărări formale, care nu înlătură îndeplinirea obligaţiei sale către bugetul de stat, atâta vreme cât facturile au fost emise, ele fiind înregistrate în contabilitatea sucursalei P. şi pe baza lor făcându-se plata. Totodată, susţinerea inculpatului cum că nu a putut întocmi aceste raportări deoarece i s-au furat actele şi Ie-a reconstituit mai târziu, nu poate fi primită deoarece, conform dovezii eliberate de Poliţia Timişoara, au fost sustrase actele contabile ale SC M.I. SRL Vrancea, iar neînregistrarea, neraportarea şi neplata TVA se reţine, în principal, în sarcina SC S.H.S. C. SRL, ambele fiind administrate de inculpat.

Totodată, instanţele au reţinut în mod corect că din materialul probator reiese că acelaşi inculpat l-a indus în eroare chiar şi pe coinculpatul P.D.M., care îndeplinea funcţia de director general al sucursalei P. Vrancea, atunci când i-a prezentat cărţile de identitate ale unor autovehicule (pe care Ie-a obţinut de asemenea prin inducerea în eroare a proprietarului căruia i-a spus că are nevoie de ele pentru a contract un credit în vederea achiziţionării acestora), despre care a susţinut că sunt în posesia sa, deşi unele dintre ele nu au intrat niciodată în posesia sa sau a părţii civile, obţinând chiar plata preţului acestora. Pe de altă parte, stornarea facturii s-a făcut abia după declanşarea anchetei, inculpatul afirmând în mod nereal că a emis-o şi a remis-o în timp scurt sucursalei P. Vrancea, în a cărei contabilitate nu s-a regăsit însă înregistrată.

Referitor la fapta inculpatului P.D.M., de abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma calificată şi continuată, vinovăţia acestuia a fost corect reţinută, în raport de încălcarea repetată a dispoziţiilor conducerii centrale a S.N.N.P., ce interzicea, pentru perioadele de referinţă, compensarea cu produse petroliere, precum şi livrarea acestor produse fără garanţii bancare sau plata efectivă, precum şi achiziţionarea de mijloace fixe în afara unui plan de investiţii preexistent.

Faptul că inculpatul P.D.M. a angajat societatea al cărui director general era în achiziţia mai multor mijloace de transport de la firmele inculpatului B.L., fără ca să fie parcurse toate fazele cerute de lege şi încălcând regulile privind condiţiile de achiziţie, fără implicarea celorlalte persoane din conducerea executivă a sucursalei, este pe deplin dovedit de probele existente la dosarul cauzei, amănunţit analizate de instanţa de fond, iar partea civilă a înregistrat un prejudiciu, constând în diferenţa dintre preţul plătit şi valoarea reală de piaţă, pentru a cărei stabilire se pot avea în vedere, orientativ, atât preţurile cu care le achiziţionase anteriorul cumpărător, cu puţin timp în urmă, cât şi preţul plătit efectiv acestuia de inculpatul B.L. De altfel, aşa se explică şi manevrele uzitate de inculpat în scopul de a masca preţul iniţial de achiziţie, de cea. 10-20 ori mai mic decât cel pretins şi primit de la sucursala P. Vrancea, respectiv prin vânzarea scriptică între propriile firme. împrejurarea că ulterior, după ce Ie-a recondiţionat şi Ie-a folosit un timp, sucursala P. Vrancea a obţinut prin vânzare acelaşi preţ cu cel de achiziţie a respectivelor mijloace fixe nu înseamnă că partea civilă nu a înregistrat un prejudiciu, dat fiind că preţurile acestor produse au crescut în timp cu mult peste indicele de inflaţie şi astfel se explică faptul că s-au obţinut preţuri aproximativ egale cu cele de achiziţie.

În ceea ce priveşte tranzacţia dintre cei doi inculpaţi referitoare la produsul ulei L 150, probele administrate au dovedit pe deplin conivenţa infracţională a acestora întrucât, pe de o parte, sucursala nu avea nevoie de acest ulei furnizat de inculpatul B.L. - în condiţiile în care se putea aproviziona direct de la rafinărie, unde avea ulei în custodie, la un preţ mai mic şi care era plătit direct de S.N.P.P., iar pe de altă parte, inculpatul B.L. nu a comandat şi nu a achiziţionat acest ulei, astfel că nu putea să-l vândă sucursalei P. Vrancea şi să obţină plata aproape integrală a preţului. De fapt, numai datorită diligentelor depuse de o angajată a sucursalei care a verificat motivele nelivrării uleiului s-a dispus stornarea facturii, însă recuperarea banilor a constituit un nou prilej pentru a continua şirul compensărilor cu mijloace fixe.

Ca atare, pentru motivele arătate, instanţa de fond a reţinut corect şi vinovăţia inculpatului B.L. în săvârşirea infracţiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma calificată, a coinculpatului P.D.M.

În consecinţă, în raport de mijloacele de probă administrate, la care s-a făcut referire, simplele susţineri ale inculpaţilor în sensul că nu au comis faptele reţinute în sarcina lor sau că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, nu sunt de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăţie expuse, analizate detaliat de instanţa de fond şi cea de apel, acestea evaluând corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora şi vinovăţia inculpaţilor.

4. În ceea ce priveşte critica vizând greşita citare a inculpatului P.D.M. la instanţa de fond, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat în mod corect că, pentru termenul din 21 decembrie 2005, inculpatul a fost citat prin fax la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti şi la adresa sa din Focşani, din actele dosarului reieşind că instanţa de fond şi-a îndeplinit atribuţiile, citând inculpatul la toate adresele cunoscute şi, mai mult, acesta a fost apărat de un avocat ales, pe tot parcursul procesului penal. Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut în mod corect că, fiind vorba de o nulitate relativă, aceasta nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege şi nu s-a dovedit în ce constă vătămarea adusă intereselor procesuale ale inculpatului.

5. Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.L., care a invocat în motivele scrise şi această critică, în raport cu împrejurările săvârşirii faptelor şi circumstanţele sale personale, Înalta Curte constată că nici acest motiv nu este întemeiat, întrucât pedepsele aplicate corespund criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de fond dând chiar dovadă de clemenţă atunci când a reţinut aplicabilitatea circumstanţelor atenuante şi a redus pedepsele cu mult sub minimul special prevăzut de lege. Aşadar, apreciind că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este aptă să asigure reeducarea acestuia, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale, recursul urmează a fi respins şi sub acest aspect.

6. Recursul părţii civile A.N.A.F., D.G.F.P. VRANCEA este, de asemenea, nefondat, întrucât instanţele l-au obligat pe inculpatul B.L. doar la plata sumei constatate a fi datorată bugetului de stat printr-o decizie de impunere emisă chiar de recurentă, în urma efectuări unei inspecţii fiscale generale la societatea ale cărei acte au fost reconstituite, urmare sustragerii.

În ceea ce priveşte recursul părţii civile SC P. SA BUCUREŞTI, sucursala VRANCEA, acesta nu a fost motivat şi nu au fost identificate cazuri de casare care să poată fi luate în discuţie din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

7. Examinând din oficiu Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 15 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursului inculpatului P.D.M. este întemeiat întrucât, pe parcursul judecării recursului, la data de 20 aprilie 2007, a intervenit decesul acestuia (fila 80). Ca atare, faţă de acesta, văzând şi dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., urmează a se înceta procesul penal pornit pentru infracţiunea prev. de art. 248/1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Sub aspectul laturii civile, cum succesiunea acestui inculpat a fost acceptată sub beneficiu de inventar de către mama sa, P.E., care a fost introdusă în proces în calitate de moştenitor, prin încheierea de şedinţă din data de 31 octombrie 2007 şi cum vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii şi, implicit, producerea prejudiciului au fost corect stabilite, conform celor arătate mai sus, urmează a fi modificate hotărârile pronunţate, în sensul că în locul inculpatului decedat va fi obligată la despăgubiri moştenitoarea sa, evident în limitele acceptării succesiunii.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.D.M. doar sub aspectul încetării procesului penal şi a obligării la despăgubiri a moştenitoarei inculpatului decedat, modificând sentinţa şi Decizia în sensul dispozitivului prezentei decizii.

Totodată, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpatul B.L. şi de părţile civile D.G.F.P. Vrancea şi SC P. SA Bucureşti, sucursala Vrancea, ca nefondate, iar conform dispoziţiile artr 192 alin. (2) din acelaşi cod recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul P.D.M. împotriva deciziei penale nr. 317/A din 22 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală.

Casează în parte Decizia penală precum şi sentinţa penală nr. 1 din 5 ianuarie 2006 a Tribunalului Vrancea în partea privind pe inculpatul P.D.M. şi, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 248/1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca urmare a decesului acestuia.

Obligă pe P.E., moştenitoarea inculpatului decedat P.D.M., la plata sumei de 8.781.807.535 Rol, cu titlu de despăgubiri civile către S.N.P.P. SA Bucureşti, în limitele acceptării moştenirii.

Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul B.L. şi de părţile civile D.G.F.P. Vrancea şi SC P. SA Bucureşti, sucursala Vrancea, împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurentele, părţi civile la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar pe recurentul inculpat B.L. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 21 mai 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 1746/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1768/2008. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1725/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 1729/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 1742/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 1746/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 1768/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 1770/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 1773/2008. Penal ICCJ. Decizia nr. 1774/2008. Penal