ICCJ. Decizia nr. 1770/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1770/2008
Dosar nr. 19361/3/200.
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 1139 din 23 august 2007 (dosar nr. 19361/3/2006), pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, în baza art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit.c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74, art. 76 C. pen. şi art. 80 C. pen., fost condamnat inculpatul B.C. la 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea pe timp de o zi, 13 septembrie 2004.
În baza art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74, art. 76 C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.B., la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea pe timp de o zi - 13 septembrie 2004.
S-a constatat prejudiciul recuperat prin restituire.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarea situaţie:
La data de 12 septembrie 2004, inculpaţii B.C. şi B.B. s-au întâlnit şi au luat hotărârea infracţională de a sustrage cablu de la reţeaua de înaltă tensiune ce aparţine SC A.N. SA, reţea situată în zona conductei de apă din comuna Ciorogârla.
Astfel, în seara zilei de 12 septembrie 2004, cei doi inculpaţi s-au deplasat pe raza comunei Ciorogârla şi au dormit pe câmp, în apropierea reţelei de înaltă tensiune, inculpatul B.C. având cu el o sacoşă în care se afla 2 cleşti cu mâner de plastic, 2 pânze de bomfaier, cheie fixă, cheie inelară, o pereche de mănuşi.
A doua zi dimineaţa, cei doi au fost surprinşi de organele de poliţie lângă un stâlp de înaltă tensiune, în timp ce secţionau un conductor electric din aluminiu, ce fusese tăiat de pe stâlp.
După ce au secţionat cablul, au pus barele în sacoşă şi, la circa 200 metri, au fost opriţi de organele de poliţie şi identificaţi.
S-a măsurat şi cântărit cablul din sacoşa inculpaţilor, constatându-se că sunt 17,320 kg, în valoare de 105,9 Euro.
Iniţial, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptei, dar apoi au arătat că nu ei au săvârşit fapta şi asupra lor nu s-a găsit nici o sacoşă, aceasta aflându-se la 30 metri distanţă de ei când au venit organele de poliţie, altă variantă fiind aceea că bunurile sustrase erau în sacoşa lor, dar nu-şi explică cine a introdus cablul în acea sacoşă.
În raport de această atitudine procesuală, în cauză s-a efectuat şi testul poligraf, prin raportul tehnico-ştiinţific nr. 260962 din 21 iunie 2007 concluzionându-se pentru inculpatul B.B., comportament simulat, iar pentru inculpatul B.C., inapt pentru efectuarea testului, deoarece suferă de afecţiuni psihice, având certificat de încadrare cu grad de handicap accentuat, necesitând protecţie specială.
Instanţa de fond, în urma analizării întregului material probator, a reţinut că fapta inculpaţilor, care, împreună şi pe timp de zi, au sustras de la reţeaua de înaltă tensiune, situată pe raza comunei Ciorogârla, ce aparţine SC A.N. , cablu electric cu o lungime de 50 m şi o greutate de 17,320 kg, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi i) şi alin. (3) lit. c) C. pen., constatând că ambii inculpaţi au săvârşit infracţiunea în condiţiile prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere atât dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi cele ale art. 52 C. pen., ţinând seama de circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii, valoarea modică a prejudiciului, precum de circumstanţele personale ale inculpaţilor, poziţia de recunoaştere parţială a faptei şi faptul că nu s-au sustras urmăririi penale.
B. Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru greşita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, apreciind că acestea nu pot să îndeplinească scopul preventiv şi educativ şi inculpaţii B.C. şi B.B., care au solicitat achitarea în baza dispoziţiilor pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât din probe nu rezultă că au săvârşit fapta, pe care au recunoscut-o doar pentru că au fost bătuţi de poliţie să declarate că au furat acele cabluri.
Prin Decizia penală nr. 389 din 6 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I a penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de parchet şi inculpaţi, apreciindu-se că hotărârea este legală şi temeinică.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei şi a individualizării necorespunzătoare a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, reiterând motivele de apel sub acest ultim aspect şi solicitând majorarea cuantumului pedepselor prin înlăturarea circumstanţelor atenuante; totodată, s-a arătat că fapta inculpaţilor a fost încadrată greşit ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 80 şi art. 74, art. 76 C. pen., fără a se observa că sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale, încadrarea corectă fiind cea prev. de art. 62 alin. (3) din Legea nr. 318/2003, cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Şi inculpaţii au recurat Decizia instanţei de apel, solicitând, în principal, achitarea întrucât nu ei au sustras cablul de la reţeaua electrică şi, în subsidiar, reducerea pedepsei în raport de circumstanţele persoanale.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
1. Susţinerea recurenţilor-inculpaţi în sensul că nu sunt autorii faptei de sustragere a cablului de la reţeaua electrică aparţinând părţii civile, pe care în realitate l-au găsit pe câmp unde se aflau pentru a sustrage porumb, nu este întemeiată, având în vedere că aceştia au fost observaţi de către organele de poliţie în timp ce secţionau cablul electric ce fusese tăiat de pe stâlp, fiind surprinşi şi reţinuţi la o distanţă mică de locul comiterii faptei (cca. 200 m) având asupra lor bucăţile de conductor electric cât şi o sacoşă cu scule necesare săvârşirii faptei (2 cleşti cu mânere din plastic, două pânze de bomfaier, o cheie fixă, o cheie inelară, o pereche de mănuşi şi patru suporţi de aluminiu).
Ca atare, constatând că instanţa de fond şi cea de apel au stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptei şi vinovăţia inculpaţilor, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen. privind aprecierea materialului probator administrat în cauză, va respinge recursul inculpaţilor sub acest aspect.
2. În ceea ce priveşte recursul parchetului, examinând dispoziţiile Codului penal şi ale legilor speciale ce s-au succedat în timp, de la data comiterii infracţiunii şi până la judecarea ei definitivă, Înalta Curte constată că, pe de o parte, există un concurs între legea generală, Codul penal şi legile speciale (Legea nr. 318/2003 şi Legea nr. 13/2007), rezolvat în favoarea aplicării legii speciale, iar, pe de altă parte, acelaşi conţinut normativ, respectiv „deteriorarea, modificarea fără drept sau sustragerea componentelor instalaţiilor energetice" a fost prevăzut atât de art. 62 alin. (3) din Legea nr. 318/2003, abrogată, cât şi de art. 85 alin. (3) din Legea nr. 13/2007, diferenţa constând în pedeapsa prevăzută de legiuitor, respectiv de la 1 la 5 ani, în primul caz şi prin raportare la pedeapsa prevăzută în Codul penal (de la 4 la 18 ani), în al doilea caz. Comparând condiţiile în care fapta este încriminată în cele două legi, cât şi condiţiile de sancţionare ale acesteia, Înalta Curte constată că este mai favorabilă legea care prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani, sens în care va face aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte constată că solicitarea parchetului de a se înlătura circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor este nefondată, având în vedere poziţia procesuală a inculpaţilor, ambii de condiţie modestă iar unul dintre ei, B.C., având un retard mintal cu tulburare de comportament, circumstanţe ce vor fi încadrate în dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen.
Aşadar, ca efect al schimbării încadrării juridice în sensul celor arătate la pct. 2 din prezenta decizie (limitele pedepsei revăzute de lege fiind de la 1 la 5 ani) şi al menţinerii aplicării circumstanţelor atenuante arătate mai sus, în concurs cu starea de recidivă, se vor aplica pedepse în regim de detenţie, stabilite în funcţie de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), orientate sub minimul special prevăzut de lege, considerate apte să asigure reeducarea inculpaţilor, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile formulate de parchet şi inculpaţi, va casa în parte hotărârile atacate numai cu privire la latura penală, va schimba încadrarea juridică dată faptei, conform dispozitivului prezentei decizii şi va condamna pe cei doi inculpaţi în baza acestui text de lege la pedepse privative de libertate, menţinând restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de către inculpaţii B.C. şi B.B. împotriva deciziei penale nr. 389 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 1139 din 23 august 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia l-a penală, numai cu privire la latura penală.
Rejudecând cauza, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 209 - 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. c) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 85 alin. (3) din Legea 13/2007, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza textului sus arătat, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 80 C. pen., art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. d) C. pen., condamnă pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 8 luni închisoare şi pe inculpatul B.B. la pedeapsa de 11 luni închisoare.
Deduce din pedepsele aplicate reţinerea de o zi din data de 13 septembrie 2004.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor recurate.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, de câte 100 lei pentru fiecare, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1768/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1773/2008. Penal → |
|---|
