ICCJ. Decizia nr. 1404/2008. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1404/2008
Dosar nr. 594/97/2006
Şedinţa publică din 15 aprilie 2008
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 230 din 20 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosar penal nr. 594/97/2006, s-a dispus condamnarea inculpaţilor:
1. T.F.T., la:
- 6 (şase) ani închisoare, pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1118/2005 a Judecătoriei Deva, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
2. B.I.A., zis A., la.
- 6 (şase) ani închisoare, pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen.
Au fost privaţi inculpaţii de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului T.F.T., iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive din 26 octombrie 2005 la 20 iunie 2007.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.I.A. durata reţinerii preventive din 26 octombrie 2005 la 27 octombrie 2005 (o zi).
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii T.F.T. şi B.I.A. la plata despăgubirilor în sume de:
- 114,55 lei către partea civilă Spitalul Judeţean Deva, cu sediul în Deva, judeţul Hunedoara;
- 1760,65 lei către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, cu sediul în Timişoara, judeţul Timiş.
S-a constatat că partea vătămată M.I.D. nu s-a constituit parte civilă.
S-a constatat că obiectele înregistrate la poziţia nr. 44/2006 în Registrul de Corpuri Delicte al Tribunalului Hunedoara constituie mijloace materiale de probă şi dispune conservarea acestora ca atare.
A fost obligat inculpatul T.F.T. la plata sumei de 2000 lei şi inculpatul B.I.A. la plata sumei de 1900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Din examinarea actelor şi mijloacelor de probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, declaraţiile inculpaţilor şi declaraţiile martorilor R.M., H.C., M.C., F.A., Z.A., T.I., I.G., N.L. şi F.A.I. precum şi a celorlalte acte şi lucrări ale dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul B.I.A., zis A., a venit în luna septembrie 2005 din municipiul Bacău în municipiul Deva cu intenţia de a dezvolta afacerile pe care le desfăşura concubina sa I.G., cazându-se într-o cameră din Vila E. Inculpatul B.I.A. l-a cunoscut apoi pe inculpatul T.F.T., cu care s-a împrietenit şi chiar i-a propus să îl angajeze.
În ziua de 17 octombrie 2005, inculpaţii au organizat o petrecere, au consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orei 20,00, au ieşit în oraş cu intenţia de a merge la un anume H., care se ocupa cu executarea de tatuaje. Cei doi s-au oprit la chioşcul aparţinând SC A.E. SRL Deva situat în apropierea pieţei centrale din municipiul Deva cu intenţia de a mai cumpăra băuturi alcoolice. În timp ce inculpatul T.F.T. cumpăra băutura de la vânzătoarea aflată în chioşc, martora R.M., s-a apropiat şi victima I.D., care, văzând că cei doi inculpaţi sunt nehotărâţi, a cerut vânzătoarei să îl servească. Pe fondul irascibilităţii potenţată de consumul de băuturi alcoolice, inculpaţii au fost iritaţi de gestul victimei astfel că s-au angajat într-o dispută verbală cu aceasta, urmată de îmbrânceli.
În acest context, inculpatul B.I.A. a lovit puternic pe victimă cu pumnul în faţă, aceasta fiind proiectată într-un frigider şi apoi pe pavaj. Inculpatul T.F.T. s-a apropiat de victima căzută şi a lovit-o cu picioarele în cap.
Martora R.M. şi cealaltă vânzătoare venită pentru schimbul de tură, H.C.I., au cerut inculpaţilor să înceteze agresiunea, moment în care inculpatul T.F.T. auzind că martorele vor să cheme poliţia a aruncat cu o sticlă de bere în chioşc, iar inculpatul B.I.A. le-a scuipat pe martore.
Cei doi au părăsit zona deplasându-se la un club de internet din apropiere, unde au fost surprinşi de camerele de supraveghere, după care s-au întors la vila „E.". Acolo inculpaţii s-au lăudat cu agresiunea comisă asupra victimei în prezenţa mai multor persoane, printre care şi prietena din Deva a inculpatului B.I.A., martora N.L.
Victima I.D. a fost dusă la Spitalul Judeţean Deva, iar în aceeaşi noapte, datorită stării foarte grave în care se afla (traumatism cranio-cerebral, decerebrare, comă gradul III-IV) a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, unde a decedat după 4 zile, în data de 21 octombrie 2005.
După comiterea faptei inculpaţii au fugit în Bacău şi s-au înţeles ca în schimbul unor foloase materiale inculpatul T.F.T. să îşi asume singur vinovăţia, iar în ziua de 25 octombrie 2005, s-au prezentat cu un avocat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, unde au declarat în sensul celor convenite. Pentru a îngreuna cercetările, inculpatul B.I.A. s-a şi tuns într-un mod asemănător cu inculpatul T.F.T. Inculpaţii au fost reţinuţi preventiv, în data de 26 octombrie 2005, iar în data de 27 octombrie 2005, au fost prezentaţi cu propunere de arestare la Tribunalul Hunedoara, care a dispus arestarea doar a inculpatului T.F.T.
Însuşindu-şi versiunea oferită de inculpaţi, Parchetul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.F.T., însă după restituirea cauzei la procuror, urmărirea penală a fost completată, stabilindu-se inclusiv primirea de către inculpatul T.F.T. şi a concubinei sale C.N. de bani şi alte foloase din partea inculpatului B.I.A., prin persoane interpuse, cu consecinţa emiterii unui nou rechizitoriu în sensul celor arătate în prima parte a considerentelor de faţă.
Împotriva acesteia au declarat apel inculpaţii T.F.T. şi B.I.A.
Inculpatul B.I.A. a solicitat în principal achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de legea penală, cu reţinerea prevederilor art. 73, 74 şi 76 C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei în una din modalităţile prevăzute de lege.
În expunerea motivelor de apel a arătat că este necesară efectuarea unei expertize medico-legale (probă respinsă de prima instanţă) pentru a se stabili dacă leziunile suferite de victimă sunt rezultatul acţiunilor violente a celor doi inculpaţi sau a unuia singur şi implicarea acestora în procesul tanatogen. Pe baza concluziilor acesteia se va putea pronunţa chiar o soluţie de achitare în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.
A solicitat, de asemenea, a se face aplicaţia principiului in dubio pro reo, deoarece din concluziile raportului de autopsie nu se poate observa care dintre leziunile produse au dus la decesul victimei.
S-a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, prin reţinerea circumstanţei atenuante a stării de provocare şi a celorlalte circumstanţe prevăzute de art. 73, 74 şi 76 C. pen. şi prin prisma practicii judiciare.
Inculpatul T.F.T. nu a motivat apelul, întrucât la termenul de judecată din 18 septembrie 2007 a declarat că îşi retrage apelul declarat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul inculpatului B.I.A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit o corectă stare de fapt, pe baza probelor administrate în ambele faze ale procesului penal, a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor deduse judecăţii şi o judicioasă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei.
În mod corect prima instanţă a apreciat că nu se impune efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă leziunile suferite de victimă sunt rezultatul acţiunilor violente a celor doi inculpaţi sau numai a unuia singur, deoarece această sarcină revine organelor judiciare, expertul putând stabili doar cauza morţii, aspect clarificat prin raportul deja existent la dosar.
Nu sunt incidente în cauză dispoziţiile privitoare la circumstanţele atenuante prevăzute de art. 73 şi 74 C. pen.
În ceea ce priveşte starea de provocare, nu sunt întemeiate susţinerile inculpatului B.I.A., fapta nefiind săvârşită pe fondul unei tulburări provocate de atitudinea victimei, ci mai degrabă reacţia deosebit de violentă a inculpaţilor s-a declanşat sau a fost potenţată de consumul de alcool.
Probele administrate nu confirmă o atitudine provocatoare a victimei, această susţinere aparţinând exclusiv inculpaţilor, dar nu poate primi eficienţă juridică, atât timp cât nu se coroborează cu alte probe.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere şi comportamentul procesual al inculpaţilor, aceştia prin declaraţiile oscilante îngreunând aflarea adevărului.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 128/ A din 18 septembrie 2007, a dispus următoarele:
A respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul B.I.A. împotriva sentinţei penale nr. 230/2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în dosarul penal nr. 594/97/2006.
S-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul T.F.T. împotriva sentinţei penale nr. 230/2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr. 504/97/2006.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului T.F.T.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului T.F.T. durata reţinerii şi arestării preventive din 26 octombrie 2005 la 18 septembrie 2007.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.I.A. la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.F.T. la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.I.A.
Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aceleaşi aspecte invocate cu prilejul dezbaterii apelului declarat împotriva sentinţei fondului, respectiv referitoare la greşita sa condamnare, fapta nefiind săvârşită de acesta, la necesitatea administrării de noi probe, inclusiv a unei expertize medico-legale pentru a se stabili dacă a avut sau nu o contribuţie la decesul victimei, precum şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă în raport cu circumstanţele reale şi personale.
Recursul formulat, care va fi examinat prin prisma cazurilor de casare prevăzute de pct. 18 şi respectiv, 14 din art. 3859 C. proc. pen., în raport de motivele invocate, nu este fondat.
Înalta Curte, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice şi nu există motive pentru modificarea acestora.
Pe baza probelor administrate în cauză şi care au fost analizate atât de instanţa fondului, cât şi de către cea de apel, prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt, anterior expusă, pe care a încadrat-o corespunzător şi în drept.
Astfel, inculpatul B.I.A., în ziua de 10 octombrie 2005, pe fondul consumului de alcool şi a stării de irascibilitate datorată acestei stări, a lovit puternic pe victima I.D. cu pumnul în faţă, aceasta fiind proiectată într-un frigider şi apoi pe pavaj.
Este adevărat că după acţiunea recurentului, inculpatul T.F.T. a lovit victima cu picioarele în cap, însă chiar şi în aceste condiţii fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Din raportul medico-legal nr. 542/ A din 22 octombrie 2005 întocmit de I.M.L. Timişoara rezultă că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat sindromului de dilacerare cerebrală frontală şi temporală bilaterală, hematomului subdural de emisfer drept operat şi hemoragiei subdurale în urma unui traumatism cranio-cerebral soldat cu fracturi craniene.
În acelaşi raport medico-legal, se mai precizează că leziunile de violenţă s-au putut produce cu mare probabilitate prin lovire-cădere.
Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune praeterintenţionată, lovirea sau fapta de vătămare corporală se săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă produsă, moartea victimei, revine făptuitorului pe baza culpei.
În speţă, inculpaţii au acţionat cu intenţia de a lovi victima, pentru a-i aplica o corecţie corporală, dar s-a produs moartea victimei, rezultat pe care fie că l-au prevăzut, dar au sperat că nu se va produce, fie că nu l-au prevăzut, deşi puteau şi trebuiau să-l prevadă.
Indiferent, însă, de forma culpei, Înalta Curte constată că între acţiunile de lovire ale celor doi inculpaţi şi moartea victimei a existat o legătură cauzală.
În cazul recurentului inculpat această legătură nu este înlăturată chiar dacă la activitatea sa violentă (lovirea victimei cu pumnul în faţă) care a determinat proiectarea acesteiaîntr-un frigider şi apoi pe pavaj, s-a adăugat şi un alt factor contributiv survenit după căderea victimei (respectiv aplicarea de lovituri în zona capului cu picioarele de către inculpatul T.F.T.), având în vedere că pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., nu este necesar, sub aspect obiectiv, ca activitatea inculpatului să fi provocat singură moartea victimei.
Probele administrate în cauză au dovedit, mai presus de orice îndoială, vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii, fiind cert că decesul victimei s-a datorat acţiunilor conjugate ale celor doi inculpaţi, recurentul inculpat fiind cel care a iniţiat acţiunea violentă şi a determinat prin lovitura cu pumnul aplicată victimei căderea şi proiectarea acesteia de frigider şi pavaj.
În cauză, corect a reţinut prima instanţă că nu este utilă efectuarea unei noi expertize medico-legale, având în vedere că în cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, după cum s-a menţionat şi anterior, nu este necesar ca decesul victimei să fie produsul unei cauze unice, respectiv al activităţii infracţionale a recurentului, infracţiunea existând chiar dacă la rezultatul letal a avut o contribuţie şi inculpatul T.F.T.
Înalta Curte apreciază că nici motivul de recurs referitor la individualizarea pedepsei aplicate nu este întemeiat.
Astfel, la dozarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările comiterii şi modul de acţionare, urmarea socialmente periculoasă şi de altfel, ireversibilă, a faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului care este infractor primar şi a avut o atitudine procesuală negativă, care a încercat să obţină înlăturarea răspunderii penale. În pofida probelor care dovedesc vinovăţia sa, într-o primă fază, prin înţelegerea cu celălalt făptuitor, a încercat să cerceteze ideea că fapta a fost comisă numai de acesta din urmă, pentru ca ulterior să încerce să „plaseze" întreaga răspundere penală în sarcina inculpatului T.F.T.
În consecinţă, având în vedere circumstanţele reale şi personale reţinute, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată corespunde atât prin cuantum (pedeapsă orientată spre minimul special), cât şi prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului B.I.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.A. împotriva deciziei penale nr. 128/ A din 18 septembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii de o zi din 26 octombrie 2005 la 27 octombrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1339/2008. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1411/2008. Penal → |
|---|
