ICCJ. Decizia nr. 1339/2008. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1339/2008
Dosar nr. 41343/3/2005
Şedinţa publică din 10 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 555 din 13 aprilie 2007, pronunţată în dosarul nr. 6246/2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul L.I., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor în forma prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., reţinând în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a tezei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilindu-se în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere cărora trebuie să se supună conform art. 863 C. pen. S-a dedus arestul preventiv executat de la 8 iulie 2006 la 21 noiembrie 2006.
Soluţionând latura civilă a cauzei, instanţa de fond a obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă şi Pantelimon suma de 10.841 lei despăgubiri civile cu dobânda legală până la achitarea debitului.
Ca situaţie de fapt, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În noaptea de 21 mai 2005, partea vătămată J.G. aflat în compania martorilor C.M., P.M. şi C.L. pe strada Tractorul din localitatea Pantelimon, au auzit-o pe P.C. strigând către o altă persoană.
Grupul în care se afla partea vătămată, s-a deplasat cu autoturismul pentru a vedea ce se întâmplă, oprindu-se la un teren viran unde l-au găsit pe inculpat care la acea dată asigura paza în zonă, întrucât era în construcţie un grup de clădiri.
Surprinzând prezenţa în zonă a martorilor P.C. şi J.I., nejustificată la acea oră, inculpatul a solicitat acestora explicaţii, împrejurare în care a intervenit partea vătămată, a aplicat o lovitură cu pumnul în faţă inculpatului îmbrâncindu-l, ceea ce a determinat dezechilibrarea acestuia şi căderea la pământ. În acest context, inculpatul folosind un briceag ce-l avea asupra sa a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri, în zone vitale, respectiv precordială, torace stânga – producându-i hemopneumotorax stâng.
Expertiza medico-legală efectuată a concluzionat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înţepător, cea mai profundă de 3 cm, fiind cea din zona deltoidiană stângă.
Împotriva sentinţei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul au declarat apel invocându-se critici de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 380/ A din 26 noiembrie 2007, a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare în regim de detenţie.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, susţinând nelegalitatea hotărârii, în sensul că în mod greşit s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, având în vedere datele care caracterizează persoana acestuia, cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru infracţiuni de tâlhărie şi viol.
Aceeaşi hotărâre a fost supusă recursului, exercitat de inculpat care solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen.
Trecând la soluţionarea recursurilor, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată fondată calea de atac exercitată de inculpat şi nefondată pe cea a parchetului pentru următoarele considerente:
Sub aspectul încadrării juridice dată faptei, atât instanţa de fond cât şi cea de apel, corect au reţinut îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, în forma prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. şi nu vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
Esenţiale în acest sens sunt, concluziile cuprinse de expertiza medico-legală efectuată în cauză de I.M.L. Mina Minovici care descriu configuraţia leziunilor, toate situate în zone vitale, plagă precordială nepenetrantă, cu traiect axila stg., plagă deltoidiană stg. 3 cm, plagă la baza hemitoracelui stâng (hipocondrul stâng), care caracterizează latura subiectivă, respectiv intenţia de a ucide partea vătămată.
În favoarea inculpatului, în mod corect s-au reţinut circumstanţe atenuante judiciare, împrejurările reale în care s-a derulat conflictul dintre părţi, justificându-le.
Aceleaşi circumstanţe reale în opinia instanţei de recurs motivează coborârea pedepsei principale sub limita legală până la limita generală prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen., respectiv un an şi 8 luni închisoare, cuantum de natură să răspundă criteriilor legale de individualizare, şi să asigure realizarea scopului enunţat de art. 52 C. pen.
Astfel, nu poate fi ignorat faptul că la acea dată, inculpatul, chiar fără contract de muncă, presta o activitate, asigurând paza de noapte, la un grup de clădiri în construcţie situate la marginea localităţii Pantelimon. În aceste condiţii, pe timp de noapte, orele 23,00, în împrejurarea în care prezenţa părţii vătămate şi a martorilor nu se justifica în acel loc nepublic, între părţi s-a iscat altercaţia ce a degenerat în violenţe reciproce.
Astfel, partea vătămată a aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în zona feţei, au urmat îmbrânceli, la un moment dat inculpatul s-a dezechilibrat, a căzut, partea vătămată poziţionându-se deasupra, moment în care a fost lovită cu briceagul în mai multe rânduri.
În raport de cele expuse, recursul inculpatului va fi admis conform art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., fiind prezent cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b), se va respinge, ca nefondat, recursul parchetului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 380/ A din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Admite recursul declarat de recurentul inculpat L.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, pe care o reduce de la 3 ani şi 6 luni închisoare la un an şi 8 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1302/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1404/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
