ICCJ. Decizia nr. 193/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 193/2008
Dosar nr. 2243/54/2007
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe data de 8 august 2007, petiţionarul C.V., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând efectuarea de cercetări faţă de notarul public R.I., sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În susţinerea plângerii, petiţionarul a învederat faptul că, în mod abuziv, făptuitorul, cu ocazia dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului C.C., eliberând certificatul de moştenitor nr. 139 din 20 mai 2004, ca supliment al certificatului de moştenitor nr. 53/2004, a trecut-o la moştenire cu o cotă de ¼ şi pe C.I., soţia supravieţuitoare, deşi în procesul verbal de punere în posesie a terenului, din 25 martie 2004, aceasta nu este menţionată.
Prin rezoluţia nr. 559/P/2007, din 14 septembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public R.I., reţinându-se că faptele reclamate de petiţionar nu există.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul a formulat plângere, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., solicitând tragerea la răspundere penală a făptuitorului pentru abuzurile săvârşite în dauna sa.
Prin rezoluţia nr. 2079/II/2/2007, din 3 octombrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiţionarului, constatând că în cauză nu se impune infirmarea soluţiei procurorului.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul R.I. s-a adresat cu o plângere Curţii de Apel Craiova, solicitând desfiinţarea rezoluţiei nr. 559/P/2007 şi trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale şi tragerea la răspundere a celui vinovat.
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa penală nr. 160 din 12 noiembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 2243/54/2007 a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, menţinând rezoluţia atacată.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul a declarat recurs, solicitând tragerea la răspundere penală a notarului public R.I.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
În vederea realizării obiectului urmăririi penale, astfel cum a fost definit de textul menţionat, legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Sesizat în unul din modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală în succesiunea determinată de lege.
În anumite situaţii, actele premergătoare, având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa unei infracţiuni cu a cărei săvârşire organul de urmărire penală a fost sesizat pot duce la constatarea existenţei unora dintre cazurile reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale şi respectiv declanşarea procesului penal, se confirmă referatul de urmărire penală sau, după caz, când urmărirea penală este de competenţa procurorului se dispune neînceperea urmăririi penale.
Examinând cauza sub acest aspect şi constatând că nu se relevă indicii ale săvârşirii unor infracţiuni, în mod judicios, prima instanţă a dispus în sensul respingerii plângerii şi implicit în sensul menţinerii soluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că notarul public şi-a exercitat corect atribuţiile de serviciu prevăzute de lege, neexistând nicio dovadă că activitatea desfăşurată de acesta s-ar afla în sfera ilicitului penal.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.V.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.V. împotriva sentinţei penale nr. 160 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 189/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2240/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
