ICCJ. Decizia nr. 2240/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2240/2008
Dosar nr. 2148/121/2007
Şedinţa publică din20 iunie 2008
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 577 din 12 noiembrie 2007, Tribunalul Galaţi a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 465/ F din 21 octombrie 2005 a Tribunalului Galaţi formulată de revizuientul condamnat T.D.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că revizuientul a fost condamnat definitiv, la o pedeapsă de 13 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În revizuirea formulată, se invocă faptul că acesta a fost condamnat şi pentru fapte pe care nu Ie-a săvârşit, dat fiind că a fost plecat în Germania, solicitându-se totodată, a se ţine cont de Decizia nr. lX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmare a admiterii recursului în interesul legii şi să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost condamnat revizuientul.
Instanţa de fond a reţinut în motivarea soluţiei, că cele invocate de revizuient în cererea sa nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., privind cazurile de revizuire, ci ţin de fondul cauzei, de probele administrate şi de încadrarea juridică a faptei.
Împotriva sentinţei a declarat apel revizuientul, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie ale sentinţei atacate, vizând analiza eronată a probelor invocate în apărare de revizuient.
Se solicită a se constata că sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 394 C. proc. pen.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate de revizuient, instanţa de apel a constatat că motivele invocate nu corespund cerinţelor dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., privind cazurile de revizuire, ci privesc fondul cauzei, asupra căruia instanţa s-a pronunţat definitiv, analizând probele aflate la dosarul cauzei, în baza cărora a reţinut o corectă încadrare juridică a faptei săvârşite de revizuient.
Faţă de aceste considerente, prin Decizia penală nr. 44/ A din 7 martie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuient împotriva sentinţei penale nr. 577 din 12 noiembrie 2007 a Tribunalului Galaţi.
Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, în esenţă, aceleaşi ca şi cele invocate în apel, şi care se referă la o readministrare a probelor în apărare invocate de revizuient, ce ar duce la o schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost condamnat definitiv.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, care se circumscriu cazului de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., ca şi din oficiu sub aspectele enunţate de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Atât în cuprinsul cererii în revizuire, cât şi în căile de atac exercitate, condamnatul a solicitat revizuirea hotărârii pronunţate în fond, susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii care a atras condamnarea, că s-a făcut o greşită apreciere a probelor administrate în cauză şi s-a reţinut o încadrare juridică greşită a faptei.
Se urmăreşte prin cererile formulate şi prelungirea probatoriului, în sensul de a se proceda la efectuarea unei noi expertize grafologice, în final solicitându-se refacerea urmăririi penale.
Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., sunt supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti penale definitive când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea pe fond a cauzei.
Cele arătate de condamnat nu pot fi caracterizate ca fapte sau împrejurări necunoscute, întrucât nu au aptitudinea de a provoca o soluţie contrară celei pronunţate de instanţa de fond, reprezentând doar tendinţe de reluare a probaţiunii sau de prelungire a acestei activităţi procedurale.
În consecinţă, constatând că hotărârile anterioare sunt legale şi temeinicie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuient.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat T.D. împotriva deciziei penale nr. 44 din 7 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 193/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2248/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
