ICCJ. Decizia nr. 1987/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1987/2008
Dosar nr. 2652.1/59/2006
Şedinţa publică din 3 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 289/ P din 21 mai 2007 a condamnat pe inculpata G.A., la 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, la 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., precum şi la 2 ani închisoare pentru infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzură de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 13 din acelaşi cod.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare sporită cu 6 luni închisoare, inculpata urmând să execute 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) – c) C. pen.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita funcţia de cadru didactic pe perioada de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 1605 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie pe cauţiune a inculpatei.
În temeiul art. 1605 alin. (4) lit. e) din acelaşi cod, s-a dispus restituirea, către inculpată, a cauţiunii în sumă de 30.000 lei.
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 din acelaşi cod şi cu referire la art. 998, art. 999 C. civ., inculpata a fost obligată la plata, cu titlu de daune materiale, a diferite sume părţilor civile individualizate la paginile 40-41 ale sentinţei.
Totodată, s-a luat act că un număr de părţi vătămate individualizate la pag. 41 a sentinţei, nu s-au constituit părţi civile, iar altele (5) au renunţat la pretenţii civile.
În baza art. 255 alin. (3) C. pen., s-a luat act că 3 denunţători (aceeaşi pagină a sentinţei) nu au solicitat restituirea sumelor ce au format obiectul mitei, iar alţi denunţători (4), au renunţat la restituirea bunurilor.
În baza art. 255 alin. (5) C. pen., s-a dispus restituirea către denunţători (aceeaşi pagină şi pagina 42), a sumelor de bani şi /sau a c/v bunurilor achiziţionate şi primite de inculpată din „Istoria Românilor", Ed. Academiei Române.
În baza art. 255 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 19 din Legea nr. 78/2001, s-a dispus confiscarea, de la inculpată, a unor sume în lei şi dolari, a vol. I - IV din „Istoria Românilor" şi a vol. I din „Istoria Românilor" scrisă de C.C.G., toate reprezentând bani sau bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunilor şi cu privire la care denunţătorii (3), nu au cerut restituirea iar alţi denunţători (4), au renunţat la ele.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpată, a sumelor de 1820 dolari S.U.A., 600 euro şi 300 lei dobândite prin comiterea infracţiunilor şi cu privire la care părţile vătămate (9) nu s-au constituit părţi civile, iar alte părţi civile (5) au renunţat la pretenţii.
În baza art. 353 C. proc. pen., raportat la art. 163 din acelaşi cod, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus menţinerea sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat în Timişoara, str. Mendeleev.
În baza dispoziţiilor art. 353 C. proc. pen., raportat la art. 163 din acelaşi cod, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator aplicat asupra imobilului situat în Timişoara, Zona Odobescu-Porumbescu.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea a 24 de facturi originale (mijloace de probă), înregistrate în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Timiş la poziţia nr. 33/2003, către S.C.S. SRL Timişoara.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarele, după reînregistrarea cauzei pe rolul său, astfel cum s-a decis prin Decizia penală nr. 374/ A din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, urmare admiterii apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Timişoara şi de către inculpată, împotriva sentinţei penale nr. 91/ PI din 1 februarie 2006 a Tribunalului Timiş.
Raportat la motivele care au condus la admiterea apelurilor, instanţa de fond, în rejudecare, a luat concluziile părţilor şi ale parchetului, a constatat că probele administrate deja au rămas câştigate cauzei şi nu se mai impunea readministrarea lor, cu excepţia audierii unor denunţători astfel cum ceruse inculpata şi reaudierea acesteia, procedură îndeplinită la termenele de judecată 27 martie 2007 şi 19 aprilie 2007.
Astfel, s-a reţinut că inculpata, începând cu 10 octombrie 1999, a activat în învăţământul superior medical, cadru didactic la Facultatea de Medicină Generală – Secţia Engleză, aparţinătoare de Universitatea de Medicină şi farmacie „V.B." din Timişoara, ea fiind şef de lucrări la disciplina Anatomie.
În luna iunie 2003, mai mulţi studenţi, în mare majoritate de naţionalitate indiană, au denunţat, oral, că G.A., în perioada 2002 - 2003 le-a pretins şi a primit de la ei, repetat, sume de bani, bijuterii din aur, alte bunuri de valoare, toate acestea pentru a-i promova la examenul de anatomie.
O parte dintre studenţi a mai denunţat că inculpata, în perioada menţionată, i-a obligat să cumpere două lucrări de anatomie scrise de ea şi editate în afara cadrului universitar, preţurile fiind 100 dolari şi 100 euro, achiziţionarea fiind condiţie pentru a fi acceptată prezentarea lor la examen şi pentru promovare.
Cele detaliate, denunţate de 67 de studenţi, au determinat ca organul de urmărire penală să efectueze percheziţii domiciliare la inculpată, astfel identificându-se şi ridicându-se 9 volume din „Istoria Românilor" editată de A.R., 3 volume scrise de academicianul C.C.G. şi două ceasuri mărcile J. şi Athletic.
Probatoriul a dovedit că volumele editate de academie fuseseră date inculpatei de denunţătorii P.V.S.B. şi S.A.K., în lunile martie 2002 şi iunie 2003.
O altă parte dintre studenţii străini a reclamat că, în perioada 2002 - 2003, inculpata, pentru a le favoriza promovarea examenului de anatomie, au plătit la SC S. SRL Timişoara, firmă la care era acţionar soţul lui G.A., cumpărarea de consumabile, acestea fiind însă ridicate de ea şi folosite la editarea, fără autorizaţie, a două lucrări de specialitate în limba engleză, vândute ulterior pentru 100 dolari şi 100 euro, respectivilor.
Examinarea facturilor emise de SC S. SRL Timişoara pentru situaţia în discuţie, a relevat că actele în cauză au fost pe numele S.K. (toner), B.K.S. (hârtie), A.C.K. (două tonere), M.S. (toner), K.B.S. (toner), H.M. (toner), G.J.D. (toner), E.M.O. (două tonere), M.I.K. (toner), G.N. (toner), K.M.K. (5 topuri hârtie de imprimantă „Maestro export"), R.K.P. (toner), S.S.S. (toner), S.G. (toner).
S-a mai reţinut că alte 7 facturi fiscale, emise pe numele inculpatei, au fost însă plătite de denunţătorii R.M., K.V.S., sumele fiind achitate la cererea inculpatei, marfa fiind ridicată de ea.
Ca modalitate de acţiune, inculpata, le cerea studenţilor străini să cumpere consumabile, dându-le de înţeles că va ţine cont la acordarea notei la disciplina anatomie, ea fiind cea care le înmâna un bilet în care erau consemnate adresa firmei, numele persoanei de la firma căreia trebuia să i se adreseze (O.L.) şi materialul de achitat. În toate cazurile, bunurile rămâneau la firmă şi, ulterior, erau ridicate de inculpată.
În aceeaşi perioadă, s-a reţinut că inculpata, la ora de curs, le-a prezentat studenţilor străini două lucrări în limba engleză, editate de ea şi le-a cerut să le cumpere, condiţie necesară participării la respectivul examen (S.S., M.R., K.V.M., C.A.P., S.A.M.D., A.P.C.P., W.A.R.), H.A.A.J.M., la rândul său, a mai denunţat că inculpata, în luna aprilie 2003, i-a cerut să-i cumpere soţului ei, de la Magazinul „B.", un ceas de mână marca „Regent Titan", bun achiziţionat în prezenţa altui denunţător, A.P.C.P., suma achitată fiind 166,8 lei. Şi acest student a fost obligat să cumpere, de două ori, o lucrare de anatomie, pe care a plătit-o cu 100 dolari şi alte două exemplare, cu 100 auro şi 100 dolari, el primind, în realitate, numai un exemplar.
A.Y. a fost obligat (noiembrie-decembrie 2002) să plătească sumele de 100 dolari S.U.A., 100 euro, 200 dolari, un milion lei (mai 2003) pentru cărţi, sumele fiind date direct inculpatei, dar el neprimind şi cărţile.
H.M.C. şi S.S., de asemenea, au plătit câte 100 dolari S.U.A., 100 euro, tot pentru respectivele lucrări, bani achitaţi inculpatei, aceeaşi situaţie întâmplându-i-se lui B.P.V.S., S.V., A.K.R., K.M.A., H.B., S.P., R.K.P., S.M., C.T.N., M.K.J.B.P., acesta, la cererea inculpatei, cumpărându-i un ceas marca „J." de la magazinul T., N.T., M.P.V.
Alţi studenţi, în afara sumelor plătite pentru consumabile şi lucrări, au plătit inculpatei, în biroul acesteia, sume variind între 500 dolari şi 130 dolari S.U.A., fie pentru promovarea examenului, fie pentru cărţi, S.G. susţinând că aceasta după mai multe nepromovări, după ce i-a achitat ceea ce-i ceruse, i-a modificat nota în carnetul de student, din 3 în 5.
A.S., în afara consumabilelor şi a lucrărilor achitate, la cererea inculpatei, i-a dat 400 dolari S.U.A. pentru a fi promovat la examenul de anatomie, în locuinţa acesteia, inculpata fiind cea care i-a consemnat pe un bilet adresa „Z.O.", în declaraţii el desenând interiorul locuinţei.
Lucrările inculpatei, la cererea acesteia, au mai fost plătite şi de S.F., J.B.J., A.V., B.S., M.M.M., S.S.Y.G.R., A.S., S.J., R.N.S., D.M., B.K.S., K.Y., D.I.B., A.I.B.M., S.S.S., K.M.K., acestuia, inculpata, pe un bilet în care consemnase „Z.O.", cerându-i 400 dolari S.U.A., sumă primită. Studenta în cauză a mai plătit, cu aceeaşi ocazie, 100 dolari S.U.A. pentru o carte de anatomie, iar pentru sesiunea de restanţe din septembrie 2002, la cerere, i-a mai dat inculpatei 300 dolari S.U.A. şi o brăţară din aur, în valoare de 60 dolari S.U.A.
În continuare, s-a mai reţinut că M.S.B., în luna iunie 2002, a fost desemnat de către inculpată, să adune bani pentru cumpărarea lucrărilor editate de ea, sens în care trebuia să întocmească o listă conţinând numele colegilor lui care plăteau şi aceasta să-i fie prezentată înaintea examenului din semestrul II. Fără să ştie că unii studenţi plătiseră lucrări prin SC S. SRL, el nu a dat cărţile fără a i se plăti direct. Şi el, la cererea inculpatei, tot în locuinţa acesteia şi în prezenţa lui S.S., i-a dat 300 dolari pentru promovarea examenului, acelaşi lucru făcându-l şi G.J.D. (350 dolari S.U.A.).
S.S., în biroul inculpatei şi la cererea acesteia, i-a dat 400 dolari S.U.A., de faţă fiind şi G.V.S., inculpata predându-i subiectele de examen. Ambele absolvente, în iunie 2002 au dat 400 dolari S.U.A. inculpatei, la locuinţa acesteia, şi de această dată primind subiectele (12) (11 dintre ele regăsindu-se în biletele de examen). În plus, la sfârşitul examinării, inculpata a mai cerut ca studenţii să achite câte 100 dolari S.U.A. una din cărţi, condiţionând astfel remiterea carnetelor de student.
Alţi studenţi, P.V.M., A.S., A.M.A., D.D.S., C.A.Y., S.T.K., K.L.K., U.D.K., Q.M.U., K.B.S., M.I.K., H.M., S.G., K.S.A., au fost obligaţi, de către inculpată, să cumpere respectivele lucrări cu sumele de 100 dolari S.U.A. şi 100 euro, aceasta ca o condiţie pentru a promova examenul de anatomie, unii dintre ei plătind şi sume în lei, precum şi achiziţionând obiecte de genul ceasuri.
Raportat la situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, instanţa de fond a apreciat că aceasta, în perioada exercitării funcţiei didactice, a avut calitatea de funcţionar [(art. 147 alin. (2) C. pen.)], sarcinile ei fiind reglementate de prevederile Legii nr. 84/1995 şi Legii nr. 128/1997, aceste acte normative stabilind cadrul legal necesar derulării domeniilor didactic şi învăţământ, drepturile şi obligaţiile personalului didactic, inculpata, practic, trebuind să predea cursul de anatomie, să ţină seminariile şi să evalueze şi să noteze cunoştinţele studenţilor, în cauză, ale celor străini.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Timişoara precum şi inculpata.
Parchetul a criticat sentinţa numai sub aspectul nerespectării dispoziţiilor art. 71 C. pen., în sensul greşitei aplicări a pedepsei accesorii doar pe lângă pedeapsa rezultantă.
Apelul inculpatei a vizat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii, în opinia apelantei starea de fapt fiind rezultatul manipulării părţilor vătămate de către organele de urmărire penală şi de către alte persoane interesate de discreditarea ei, infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nu este realizată în elementele sale constitutive, infracţiunea de luare de mită nu subzistă, sens în care a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Referitor unor acte materiale considerate „luare de mită" (volumele din „Istoria Românilor", ceasurile, banii), acestea nu pot constitui obiect al mitei, pentru aceasta ea solicitând achitarea în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Inculpata a mai criticat sentinţa şi în ce priveşte greşita soluţionare a laturii civile, cărţile cumpărate de studenţi sunt în posesia acestora, sumele încasate de la aceştia au acoperit preţul de cost al editării şi pentru ele a achitat impozit.
Un alt motiv de apel al inculpatei a vizat greşita individualizare a pedepsei.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 205/ A din 05 noiembrie 2007, a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa şi în rejudecare, a condamnat inculpata, la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) – c) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a decis contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 din acelaşi cod.
Şi împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Timişoara precum şi inculpata au declarat recursuri, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.
Recursul formulat de inculpată este fondat pentru considerentul ce se va detalia.
Din verificarea probatoriului administrat în ambele faze ale procesului penal, se reţine că fapta inculpatei care, în calitate de cadru didactic, în exercitarea sarcinilor sale de muncă, pentru acestea fiind remunerată, pentru a facilita promovarea examenelor la disciplina predată, în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit de la studenţi străini, sume de bani, alte foloase materiale necuvenite, precum şi obiecte, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 64 şi ale art. 75 C. proc. pen., declaraţiile părţilor vătămate sunt mijloace de probă şi ele, coroborându-se între ele precum şi cu cele ale martorilor (P.F., O.L.), cu alte probe (facturile fiscale, percheziţia domiciliară, bonurile de achiziţionare a ceasurilor), comparativ apărărilor inculpatei, amplu analizate de instanţa de fond, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost judicios stabilite. Susţinerile inculpatei că ceasul marca „J." găsit la percheziţia domiciliară, l-ar fi achiziţionat ea, precum şi că sumele de bani primite de la studenţii străini, i-au fost date pentru meditaţiile acordate lor în timpul său liber, nu pot fi reţinute, art. 40 din Charta Universităţii de Medicină şi Farmacie „V.B." din Timişoara înscriind că profesorii universitari, conferenţiarii, şefii de lucrări, sunt obligaţi să acorde consultaţii studenţilor, art. 48 din aceeaşi Chartă prevăzând că personalul didactic are îndatorirea de a respecta, în orice împrejurare, etica şi deontologia profesională, iar martora M.M.M., propusă de inculpată pentru a dovedi că ea şi-a cumpărat ceasul pentru că acesta apare într-o fotografie încă din anul 2002, a susţinut că respectiva poză a fost realizată abia în primăvara anului 2003, cu ocazia lansării manualelor editate. Apărarea inculpatei, referitor la aceeaşi marcă de ceas, a fost infirmată de procesul-verbal încheiat cu ocazia analizării bonului de casă depus de ea, acesta referindu-se la vânzarea, de către magazinul D.S. S.N.C., a unui bun de consignaţie, în anul 2001 acest magazin necomercializând ceasuri marca „J.".
Alte probe, de genul, declaraţiile martorilor S.E., B.D., au relevat că nu există nicio justificare, legală, a acţiunilor inculpatei de a chema studenţii străini la domiciliul ei, recuperarea materiei pentru cei care absentau trebuind să se facă la sediul unităţii de învăţământ, examinarea acestora, la proba orală, trebuia să aibă loc şi în prezenţa asistentului universitar (ceea ce în cauză nu s-a întâmplat).
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu intenţie directă, ea având reprezentarea că sumele de bani şi celelalte bunuri primite, nu i se cuveneau. În cauză, avându-se în vedere calitatea de subiect activ al infracţiunii (inculpata), unitatea de rezoluţie infracţională, pluritatea de acte materiale de executare, inculpata având imaginea de ansamblu a acţiunilor sale, derulate separat dar care s-a menţinut pe durata perioadei infracţionale, aceasta constituie infracţiunea de luare de mită în formă continuată, aşa cum prevede art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la existenţa infracţiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), probele administrate au relevat că inculpata, cadru didactic, în perioada 2002 - 2003, prin obligarea studenţilor străini să cumpere la preţuri stabilite de ea, în mod arbitrar, ca o condiţie de a se putea prezenta la examenul de anatomie (disciplină predată de ea) şi de a-l promova, cărţile de specialitate editate în afara spaţiului universitarşi fără ca acestea să fie cuprinse în programa de învăţământ, a cauzat o vătămare a intereselor lor, în cauză toate persoanele vătămate în acest mod confirmând activitatea infracţională. Având în vedere că şi această infracţiune s-a derulat o perioadă îndelungată în timp, în mod repetat, şi pentru aceasta este legală reţinerea aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În altă ordine de idei, avându-se în vedere că prin Legea nr. 521/2004, infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), a fost inclusă, expres, în categoria infracţiunilor în legătură directă du infracţiunea de corupţie [(art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000)] în cauză însă, activitatea infracţională fiind anterioară anului 2004, legal, s-a făcut aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (legea penală mai favorabilă).
Motivul de recurs susţinut de inculpată, în sensul că pentru unele acte materiale trebuie reţinută încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), acesta nu este fondat, între această încadrare juridică şi cea proprie infracţiunii prevăzută de art. 254 din acelaşi cod, pe lângă asemănări, sunt şi deosebiri substanţiale, infracţiunea prevăzută de art. 246 este de rezultat, deci producerea unei vătămări, pe când infracţiunea prevăzută de art. 254 este infracţiune de pericol, ele putând coexista, inculpata, prin activitatea infracţională lezând vătămarea intereselor legale ale persoanelor, dar şi tulburarea îndatoririlor şi demnităţilor calităţii de cadru didactic universitar.
Referitor laturii civile a cauzei, se reţine că aceasta a fost soluţionată legal, instanţa de fond, aplicând dispoziţiile procedural penale, precum şi pe cele civile, a judecat acţiunile civile alăturate celei penale, părţile civile trebuind să fie desdăunate pentru pagubele aduse prin activitatea infracţională stabilită.
În cadrul aceleiaşi laturi civile, legal, s-a luat act că unele părţi vătămate au renunţat la pretenţiile civile.
În ce priveşte cazul de casare invocat, cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., acesta este fondat .
Procedând la individualizarea pedepselor, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care consacră criteriile generale, alături de limitele de pedeapsă înscrise în textele încriminatoare, de pericolul social concret al faptelor, acesta, în adevăr, este mărit în cauză, de împrejurările în care s-au derulat faptele infracţionale (respectiv, ambele în formă continuată), de numărul mare de persoane vătămate prin activitatea infracţională, trebuie acordată semnificaţie şi persoanei inculpatei, respectiv datelor ce o caracterizează, numai astfel pedeapsa constituind, în accepţiunea art. 52 C. pen., o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare. Sub aceste aspecte, în dosar aflându-se materiale probatorii, se apreciază că lipsa antecedentelor penale, referinţele pozitive privind activitatea profesională recunoscută în mediul universitar medical, starea familială şi starea de boală ale inculpatei, sunt în măsură să constituie circumstanţele atenuante, cu efecte în ce priveşte modificarea pedepselor şi stabilirea unei alte modalităţi de executare decât privarea de libertate.
În acest sens, se apreciază că pedepsele de un an şi 10 luni închisoare şi de 3 luni închisoare, precum şi pedeapsa rezultantă, aceea de un an şi 10 luni închisoare, sunt în măsură să contribuie la reeducarea inculpatei.
Totodată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile legale proprii suspendării condiţionate a executării pedepsei, astfel cum prevede art. 81 C. pen., cu stabilirea unui termen de încercare de 3 ani şi 10 luni, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpată va fi admis.
În cauză, recursul declarat de parchet fiind motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., având în vedere considerentele reţinute în recursul declarat de inculpată, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins ca nefondat.
Este de reţinut că în considerarea unor împrejurări ca fiind circumstanţe atenuante, instanţa are latitudinea de a le aprecia ca atare raportându-se la toate datele faptelor şi persoanei inculpatei, precum şi la scopul pedepsei, aceasta neurmărind, pe lângă constrângere şi reeducare, antrenarea de suferinţe psihice sau fizice amplificate
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata G.A. împotriva deciziei penale nr. 205/ A din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia penală sus-menţionată numai cu privire la individualizarea pedepselor şi rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente, după cum urmează:
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 41 alin. (2) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Face aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) – c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi respectiv art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., condamnă pe inculpată la un an şi 10 luni închisoare.
În baza art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., condamnă inculpata la 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata G.A. să execute pedeapsa rezultantă de un an şi 10 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 81 şi art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, pe un termen de încercare de 3 ani şi 10 luni, potrivit art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra consecinţelor art. 83 C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Constată că inculpata a fost reţinută şi arestată de la 10 noiembrie 2003 la 18 mai 2005.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – S.T. Timişoara, împotriva deciziei penale nr. 205/ A din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1985/2008. Penal. Divulgarea secretului care... | ICCJ. Decizia nr. 1998/2008. Penal → |
|---|
