ICCJ. Decizia nr. 1998/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1998/2008
Dosar nr. 4422/3/2008
Şedinţa publică din 3 iunie 2008
Deliberând asupra recursului în cauză pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1. Prin sentinţa penală nr. 234 din 25 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de condamnatul C.V. prin care condamnarea iniţială, la pedeapsa de 25 ani închisoare şi interzicerea pe durata de 10 ani a drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea în participaţie a infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 şi 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 706 din 23 decembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost schimbată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
A fost obligat condamnatul revizuient la plata plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut că motivele invocate în cererea de revizuire de către condamnat, vizând în principal schimbarea de către instanţa de apel a pedepsei închisorii cu aceea a detenţiunii pe viaţă, iar în subsidiar modalitatea necorespunzătoare de desfăşurare a urmăririi penale în cauza penală ce se solicita a fi revizuită, nu se încadrează în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de legiuitor prin art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (în acelaşi sens fiind şi concluziile actelor de cercetare prealabilă efectuată de procuror în conformitate cu dispoziţiile art. 399 C. proc. pen., înaintate la instanţă cu referatul nr. 2954/III-6/2007 din 23 ianuarie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti).
2. Apelul declarat de condamnatul revizuient cu solicitarea de a se face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 403 alin. (3) raportat la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul admiterii în principiu a cererii de revizuire, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 89/ A din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie [(cu consecinţa obligării apelantului – revizuient, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 180 lei, cheltuieli judiciare statului)].
3. Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către condamnatul revizuient, reiterându-se solicitarea din apel circumscrisă cazului de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.
Recursul este nefondat urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 403 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanţa ascultând concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează, între altele, dacă cererea de revizuire se sprijină pe unul din motivele prevăzute în art. 194 alin. (1) C. proc. pen., care se referă limitativ la următoarele situaţii:
„a) – s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la solicitarea cauzei;
b) – un martor, expert sau interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) – un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, a fost declarat fals;
d) – un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) – când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia".
Cererea revizuientului se referă la individualizarea judiciară a pedepsei şi modalitatea în care a fost desfăşurată urmărirea penală în cadrul procedurii judiciare intrate în autoritate de lucru judecat, ce a soluţionat fondul cauzei, motive care nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzută de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., indicată anterior.
Ca atare soluţia respingerii cererii de revizuzire în cauză ca inadmisibilă în baza art. 403 alin. (3) raportat la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., adoptată în primă instanţă, menţionată ulterior în apel, este legală, iar reformarea deciziei atacate nu se justifică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la suma de 140 lei din care 40 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cu titlul de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.V. împotriva deciziei penale nr. 89 din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1987/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2021/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
