ICCJ. Decizia nr. 2060/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2060/2008
Dosar nr. 2937/3/200.
Şedinţa publică din 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 892/F din data de 22 iunie 2007, pronunţata în dosarul nr. 2937/3/2007, Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, a hotărât următoarele:
I. In baza art. 174, art. 175 lit. i) – art. 176 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I. la pedeapsa detenţiunii pe viata.
În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durata de 5 ani.
În baza art. 174 - 175 lit. i) – art. 176 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 25 de ani închisoare.
În baza art. 55 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durata de 5 ani.
În baza art. 319 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, dispunând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv detenţiunea pe viata.
A fost făcută aplicarea art. 71 - 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durata de 5 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă reţinerea şi arestarea preventiva a inculpatului, de la data de 09 ianuarie 2006 pana la zi.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
II. În baza art. 264 C. pen., a fost condamnată inculpata F.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 319 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpata la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei, dispunând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
În baza art. 319 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei, dispunând ca aceasta sa execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani închisoare.
S-a luat act ca nu s-au formulat pretenţii civile.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, în urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului potrivit dispoziţiilor art. 62 C. proc. pen., a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Cu privire la victima C.I.
Inculpatul V.I. şi victima erau oameni ai străzi, persoane fără adăpost. Victima a locuit un timp intr-o încăpere de la subsolul blocului, împreuna cu alta persoana fără adăpost (neidentificată), care a părăsit imobilul înainte de momentul săvârşirii faptei.
Cu puţin timp înainte de acest moment (circa una-doua săptămâni), şi-a făcut apariţia in zona şi inculpatul V.I., împreuna cu concubina sa, martora F.O., aceştia adăpostindu-se în aceeaşi încăpere cu victima.
Între inculpat şi victimă au apărut conflicte legate de faptul ca aceasta din urma încerca sa întreţină relaţii sexuale cu concubina celui dintâi.
În ziua faptei, inculpatul şi martora au fost să strângă fier vechi, pe care urmau să-l vândă, după care, seara, s-au întors la adăpost.
Ajunşi la adăpost, au găsit-o acolo pe victima, inculpatul a plecând pentru a-şi cumpăra o sticla de votca.
Cat timp acesta a lipsit, martora şi victima au întreţinut relaţii sexuale, inculpatul surprinzându-l pe aceştia, fapt care l-a înfuriat. In aceste condiţii, a izbucnit conflictul între inculpat şi victima. Inculpatul a început sa lovească victima, cu pumnii şi picioarele in zona spatelui şi ulterior cu o bâtă de lemn in zona capului în spate şi in abdomen, până când aceasta a decedat. Inculpatul a aruncat bata în încăpere, după care a lovit-o şi pe martora cu pumnii. Ulterior, inculpatul şi martora au fugit de la locul faptei, abandonând cadavrul.
Cu privire la victima L.M.
Victima, persoana fără adăpost, locuia într-o construcţie neterminată (alcătuita din parter şi etaj, fără ferestre, fără uşi şi fără acoperiş, aflata pe o platforma asfaltata, situata intre blocurile din spatele Şcolii), in încăperea de la parter, din partea stânga, împreună cu martorul M.M.
Construcţia aparţinuse firmei unde lucraseră cei doi, firma care s-a desfiinţat. Aceştia se cunoşteau de mai multa vreme, deoarece au fost colegi de serviciu, iar după pierderea locului de munca au rămas sa locuiască împreuna in locul menţionat. Obişnuiau sa muncească la diferite magazine şi restaurante din zona, unde adunau şi aruncau gunoiul, primind în schimb resturi alimentare sau sume de bani.
În cursul lunii octombrie 2005, in zona şi-au făcut apariţia inculpaţii V.I. şi F.O. (concubini), de asemenea persoane fără adăpost, care s-au instalat in aceeaşi începere unde locuiau victima şi martorul. Inculpaţii se ocupau cu strângerea fierului vechi şi a altor materiale refolosibile, pe care le vindeau la centre de colectare.
Între victima şi martor, pe de a parte, şi inculpaţi, pe de alta parte, au apărut relaţii conflictuale, in special pe fondul consumului de alcool şi al divergentelor legate de împărţirea banilor.
În cadrul acestor conflicte, inculpaţii au ameninţat victima că o vor omorî.
În ziua săvârşirii faptei, inculpaţii, victima şi martorul s-au dus la un centru de colectare a materialelor refolosibile, situat la intersecţia unde au vândut fier vechi.
Plecând din acel loc, pe drumul spre adăpostul lor, inculpatul V.I. a avut un prim conflict cu victima, pe care a lovit-o cu capul in gura. Ajunşi la adăpost, inculpatul împreună cu victima au început să consume băuturi alcoolice, între aceştia reizbucnind un conflictul. Iniţial, inculpatul a lovit victima cu un cuţit, iar apoi a luat din interiorul adăpostului o bâtă din lemn şi a lovit-o cu aceasta în mod repetat, cu putere, de sus in jos (cu bata adusa de deasupra capului), în zona capului, a toracelui şi a membrelor, până ce aceasta a rămas fără suflare. După ce şi-au dat seama ca victima a murit, cei doi inculpaţi au hotărât sa-i dea foc, in scopul de a distruge urmele omorului săvârşit, iar ulterior cei doi inculpaţi au fugit de la locul faptei, fiind depistaţi şi prinşi in luna ianuarie 2006.
Sub aspect probatoriu, instanţa de fond a constatat ea, iniţial, in faza de urmărire penala, inculpatul V.I. a recunoscut săvârşirea ambelor fapte, pentru ca, ulterior, sa revină asupra acestei poziţii, negând comiterea lor. Tribunalul a apreciat ca ultimele declaraţii ale inculpatului nu satisfac însă exigenţele art. 69 C. proc. pen., necoroborându-se cu faptele şi împrejurările ce rezulta din ansamblul materialului probator existent in cauză. Cât priveşte fapta săvârşita asupra victimei L.M., Tribunalul a reţinut ca fiind dovedita vinovăţia ambilor inculpaţi trimişi în judecata. Au fost avute în vedere declaraţiile inculpatei F.O., care a prezentat în mod detaliat, în faza de urmărire penală şi în faza judecăţii modul de comitere a faptelor.
În procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social, generic şi concret, al faptelor săvârşite, relevat de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, împrejurările concrete de săvârşire, natura infracţiunilor (de violenta), urmarea produsa, precum şi persoana inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel in termenul legal inculpaţii V.I., şi F.O., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate. Astfel inculpatul V.I. a solicitat, in principal, achitarea sa, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu motivarea ca nu s-a dovedit in afără oricărui dubiu ca el este autorul faptelor ce fac obiectul judecaţii iar, In subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor aplicate de către instanţa de fond, apreciind ca acestea sunt excesiv de severe, iar inculpata F.O. a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 14/A din 17 ianuarie 2008, cu majoritate de voturi a admis apelurile declarate de inculpaţii, a fost desfiinţată sentinţa penală atacată şi în fond rejudecând a fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului V.I. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respective pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pedeapsa de 25 ani închisoare şi cea de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică, în privinţa inculpatului V.I., din 2 infracţiuni prevăzute de art. 174-175 lit. i) art. 176 lit. c) C. pen., în două infracţiuni prevăzute de art. 174-176 lit. c) C. pen.
În temeiul art. 174-176 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.I. la pedeapsa de 25 ani închisoare (victima L.M.).
În temeiul art. 174-176 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.I. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă (victima C.I.).
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, care în final va executa pedeapsa cea mai grea a detenţiunii pe viaţă.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte prevăzute de art. 319 C. pen.
A fost descontoită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatei F.O., în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.
În temeiul art. 334 C. proc. pen.a fost schimbată încadrarea juridică, în privinţa acestei inculpate din infracţiunile prevăzute de art. 264 C. pen. şi art. 319 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen.
În temeiul art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) a fost condamnată inculpata F.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a reţinut ca fiind nelegală condamarea inculpatului V.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 319 C. pen., întrucât lipseşte intenţia infracţională cerută de dispoziţiile art. 319 C. pen., incendierea cadavrului nefiind făcută pentru a-şi manifesta lipsa de respect faţă de acesta ci pentru a ascunde urmele săvârşirii infracţiunii.
Totodată, s-a reţinut, în ceea ce o priveşte pe inculpata F.O., că încadrarea juridică a pedepsei aplicate este nelegală, fiind astfel reţinută în sarcina acesteia doar săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul V.I. care a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, sub aspectul greşitei condamnării pentru infracţiunile prevăzute de art. 174-176 lit. c) C. pen., solicitând în principal achitarea, iar în subsidiar reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate.
Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului intimatei inculpate, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. a constat că recursul declarat de inculpatul V.I. este fondat , urmând a fi admis, pentru considerentele care urmează:
Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, instanţa de control judiciar a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textul de lege menţionat, vinovăţia acestora în săvârşirea infracţiunilor rezultând din toate probele administrate în cauză.
Examinarea criticii formulate de inculpatul V.I. va fi analizată prin prisma cazului de casare menţionat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv când s-au aplicat pedepse greşit individualizate in raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau in alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii asupra victimei C.I., instanţa de fond, precum si instanţa de control judiciar nu au avut in vedere împrejurările concrete in care fapta a fost săvârşita, starea conflictuală existentă între inculpatul V.I. şi victimă determinantă în naşterea conflictului.
Înalta Curte reţine astfel că inculpatul V.I. a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa pe fondul conflictului spontan ivit între acesta şi victima C.I., şi al consumului de băuturi alcoolice. Înalta Curte, are în vedere totodată şi concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A/1/823/2006, conform cărora inculpatul V.I. prezintă o „ tulburare organică de personalitate cu manifestări antisociale pe fond mixt toxietilic şi post TCC". Deşi, în cauză nu a putut fi reţinută conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea faptei, deoarece are antecedente penal, nu este exclus, în atare situaţie, să fie reţinută numai una din circumstanţele prevăzute de art. 74 C. pen. Instanţa are astei în vedere gradul de pericol social al faptei săvârşite, reieşit din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, din importanţa valorii sociale vătămate, dar şi împrejurările care atenuează răspunderea penală, acestea fiind de natură a reflecta un grad de periculozitate mai scăzut al acestuia şi faptul că reeducarea lui se poate realiza şi fără aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă.
Astfel, Înalta Curte constată că pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174-176 lit. c) C. pen. (parte vătămată C.I.) constituie o replică socială adecvată gravităţii infracţiunii şi periculozităţii inculpatului V.I., de natură a realiza scopul şi a îndeplinirii funcţiei pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Prin urmare, fata de cele învederate Înalta Curte constată că in cauza nu s-a făcut o corectă individualizare a sancţiunii dispuse faţă de inculpatul V.I., motiv pentru care, in temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de acesta, numai cu privire la latura penala a cauzei, va casa Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 892/F din 22 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) şi 176 lit. c) C. pen., şi va modifica pedeapsa detenţiunii pe viaţă în sensul că îl condamnă pe inculpatul V.I. la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen. (parte vătămată C.I.).
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat V.I. împotriva deciziei penale nr. 14/A din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 892/F din 22 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen.
Rejudecând, descontopeşte pedeapsa rezultantă a detenţiunii pe viaţă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:
- pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen. (parte vătămată C.I.);
- pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen. (parte vătămată L.M.).
Modifică pedeapsa detenţiunii pe viaţă în sensul că îl condamnă pe inculpatul V.I. la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută art.174, 175 lit. i) şi 176 lit. c)C. pen. (parte vătămată C.I.).
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. recontopeşte pedepsele aplicate inculpatului care în final va executa pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 ianuarie 2006 la 6 iunie 2008.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2048/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2073/2008. Penal → |
|---|
