ICCJ. Decizia nr. 2048/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2048/2008
Dosar nr. 2054/85/200.
Şedinţa publică din 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 238 din 5 decembrie 2007 a Tribunalului Sibiu, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de complicitate la infracţiunea de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen.
În baza art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.A.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 864 C. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 542 din 2 martie 2005 a Judecătoriei Constanţa, şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata daunelor morale către partea vătămată H.A., în cuantum de 6.000 Euro, echivalentul în lei la data plăţii.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 163 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 163 alin. (2) C. proc. pen. a fost revocată măsura confiscării sumei de 8.275 lei, sumă depusă în cont nr. deschis la BCR, sucursala Alba, şi s-a dispus acordarea acestei sume părţii civile pentru acoperirea despăgubirilor morale acordate acesteia prin prezenta hotărâre.
În baza art. 163 alin. (2) C. proc. pen. a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile sau imobile ale inculpatului până la limita sumei de 6.000 Euro şi s-a dispus comunicarea unui extras din hotărâre Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pentru executarea sechestrului.
În fapt s-a reţinut că, în cursul lunii iulie 2006 minora H.A.D. a venit în localitatea Sibiu, locuind la martorul M.L., pe o perioadă de aproximativ de 2 luni. În această perioadă partea vătămată l-a cunoscut pe inculpatul T.V.A., iar în toamna anului 2006 a locuit în apartamentul acestuia.
În cursul lunii decembrie 2006 partea vătămată a revenit în Sibiu, inculpatul pretinzându-i acesteia suma de 700 lei, reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice purtate de partea vătămată pe perioada cât a locuit în apartamentul său. întrucât partea vătămată nu avea suma solicitată, inculpatul, i-a propus să practice prostituţia, aceasta fiind nevoită să accepte. Astfel, partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale la locuinţa inculpatului cu diverşi bărbaţi pe care îi aducea inculpatul, sau erau recrutaţi de pe stradă de către partea vătămată, banii obţinuţi fiind încasaţi de inculpat.
Cu ajutorul investigatorilor sub acoperire inculpatul a fost prins în flagrant, în timp ce încasa suma de 100 lei, de la unul din investigatori, căruia îi facilitase întreţinerea de raporturi sexuale cu partea vătămată.
Starea de fapt reţinută a fost probată cu declaraţia părţii vătămate, coroborată cu declaraţiile martorilor T.N.C., R.M., G.R.F., precum şi de investigatorii sub acoperire. Situaţia de fapt dovedită în cauză, conform căreia inculpatul a recrutat şi găzduit minora-parte vătămată prin ameninţare, în scopul exploatării sexuale a acesteia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.
În procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social, generic şi concret, al faptelor săvârşite, relevat de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, împrejurările concrete de săvârşire, natura infracţiunii, urmarea produsa, precum şi persoana inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel in termenul legal Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Sibiu şi inculpatul T.A.V., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin apelul formulat D.I.I.C.OT a arătat că, instanţa de fond a omis să dispună în baza art. 864 C. pen. revocarea suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 195 din 2005 a Judecătoriei Sibiu, precum şi că, în mod greşit a fost revocată măsura confiscării sumei de 8.275 lei, odată ce asupra acestei sume a fost instituită măsura sechestrului asigurător, menţinerea acestei măsuri se impunea în vederea reparării prejudiciului.
Inculpatul, criticând hotărârea instanţei de fond a solicitat, în principal, achitarea sa conform art. 11 alin. (2) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta pentru care a fost condamnat nu există, iar în subsidiar inculpatul schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi reducerea proporţională a pedepsei la care urmează a fi condamnat.
Curtea de Apel Alba lulia, prin Decizia nr. 12/A din 21 martie 2008 a admis apelul Ministerului Public- D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Sibiu, a desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 195 din 2005 a Judecătoriei Sibiu, şi al revocării măsura confiscării şi procedând la o nouă judecare a cauzei a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 195 din 2005 a Judecătoriei Sibiu.
S-a dispus repunerea pedepselor rezultante aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 542 din 2 martie 2005 a Judecătoriei Constanţa şi sentinţa penală nr. 195 din 2005 a Judecătoriei Sibiu, în individualitatea lor.
S-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin cele două sentinţe penale, precum şi prin sentinţa penală nr. 1336 din 26 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sibiu sunt concurente.
În baza art. 36 C. pen., raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea următoarelor pedepse:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 1336 din 26 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sibiu (astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 170 din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Alba lulia)
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 542 din 2 martie 2005 a Judecătoriei Constanţa (definitivă prin neapelare la data de 30 martie 2005).
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen. (fapta comisă la data de 23 martie 2000)
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapta comisă în perioada 17/18 noiembrie 2002-23 decembrie 2002),
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapta comisă în perioada 19/20 aprilie noiembrie 2003-7 iunie 2003), aplicată prin sentinţa penală nr. 195 din 9 februarie 2005 a Judecătoriei Sibiu (definitivă la data de 20 februarie 2005), în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 864 C. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen., s-a dispus executarea acestei pedepse rezultante alături de pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.
A fost înlăturată dispoziţia privind revocarea măsurii confiscării.
În baza art. 19 alin. (1) din Lega nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 163 alin. (2) C. proc. pen. a fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa procurorului din 21 februarie 2007 asupra sumei de 8.275 lei, sumă depusă în contul nr. deschis la BCR, sucursala Alba, în vederea acoperirii despăgubirilor morale acordate părţii civile.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Totodată, prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.V.A.
Astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, raportat la data săvârşirii faptelor, la data rămânerii definitive a sentinţelor de condamnare, infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 195 din 2005 a Judecătoriei Sibiu, nr. 542 din 2 martie 2005 a Judecătoriei Constanţa şi nr. 1336 din 26 noiembrie 2003 a Judecătoriei Sibiu sunt concurente. A rezultat că instanţa de fond, în mod greşit a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 864 C. pen., doar în ceea ce priveşte pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 542 din 2 martie 2005 a Judecătorie Constanţa.
Totodată, instanţa de control judiciar a reţinut că în lumina dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 648/2001 raportat la art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 163 alin. (2) C. pen., acţiunea civilă fiind admisă, se impunea ca măsura asiguratorie instituită să fie menţinută în vederea acoperirii despăgubirilor morale acordate părţii civile.
Apelul declarat de inculpatul T.V.A. a fost respins ca nefondat, instanţa constatând că probele administrate în cauză relevă faptul că inculpatul a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa, acesta recrutând şi găzduind minora parte vătămată în scopul exploatării sexuale a acesteia, prin obligarea la practicarea prostituţiei. În cauză, în mod corect a reţinut instanţa de fond că partea vătămată a fost ameninţată, constrânsă de către inculpat, pentru a practica prostituţia, fiind astfel realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzut de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001. Critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, a fost apreciată, de asemenea ca fiind nefondată, instanţa constatând că nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei în raport de gravitatea faptei, de persoana inculpatului şi de atitudinea procesuală a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul T.V.A., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei reţinute în sarcina sa, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, victima având, la momentul săvârşirii faptei, vârsta de 16 ani, precum şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei la care inculpatul a fost condamnat.
Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. a constat că recursul declarat de inculpatul T.V.A. este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele care urmează:
Înalta Curte verificând probatoriul cauzei şi hotărârea atacată în raport de criticile aduse constată că în cauză prima instanţă, precum şi instanţa de control judiciar a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, fiind lămurite împrejurările faptice, contribuţia inculpatului, stabilirea certă a vinovăţiei acestuia în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, stabilindu-se totodată că:
- fapta inculpatului T.V.A., care a găzduit-o pe minora H.D.A., în locuinţa sa din Sibiu, în scopul exploatării acesteia prin practicarea prostituţiei, exercitând ameninţări asupra acesteia, în acest scop întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.
Concludente la stabilirea vinovăţiei inculpatului sunt declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor T.N.C., G.R.F., (care arată că au fost abordaţi pe stradă de partea vătămată, întreţinând relaţii sexuale cu aceştia în apartamentul inculpatului, care era prezent la acel moment), R.M. (care declară că inculpatul l-a abordat pentru a-i oferi serviciile sexuale ale părţii vătămate, şi faţă de acceptul său au mers la locuinţa inculpatului, unde în schimbul sumei de 100 lei martorul a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată).
Totodată, au fost avute în vedere şi declaraţiile părţii vătămate, ale martorului M.D.L., din cuprinsul cărora rezultă constrângerea minorei-parte vătămată de către inculpat, aceasta fiind ameninţată de inculpat că „îi taie mâinile şi picioarele dacă fuge", fiindu-i totodată supravegheate convorbirile telefonice. Înalta Curte reţine de asemenea, că starea de constrângere a minorei rezultă şi din diferenţa de vârstă dintre inculpat şi parte vătămată, autoritatea excesivă pe care acesta o avea asupra minorei.
Prin urmare, faţă de cele arătate, prin coroborarea mijloacelor de probă mai sus arătate rezultă că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită. Critica referitoare la greşita încadrare juridică dată faptei, respectiv greşita reţinere a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea 678/2001, este nefondată. Astfel, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001: "dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă sau înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra, sau de a-şi exprima voinţa (...) pedeapsa este mai aspră. Reţinerea agravantei prevăzute de art. 13 în alin. (2) este pe deplin justificată, situaţia de constrângere a părţii vătămate-minore rezultând din întreg materialul probator administrat în cauză.
În concluzie, instanţa de apel stabilind corect existenţa tuturor condiţiilor pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, hotărârea atacată se constată a fi legală şi temeinică, sub aspectul acestei critici.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivului de casare invocat de inculpat, referitor la individualizarea pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că, instanţele de judecată au aplicat o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere elementele ce circumstanţiază persoana inculpatului, recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., atitudinea procesuală manifestată de acesta, pericolul social concret, atingerea adusă valorilor ocrotite de lege, astfel încât nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare, în sensul reducerii pedepsei, situaţie în care recursul va fi respins, ca nefondat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.V.A. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 21 martie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat T.V.A. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 21 martie 2008 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 11 februarie 2007 la 6 iunie 2008, durata reţinerii de 24 de ore din 23 martie 2000 precum şi perioadele executate de la 7 iunie 2003 - 1 iulie 2003 şi de la 9 septembrie 2003 - 3 martie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2044/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2060/2008. Penal → |
|---|
