ICCJ. Decizia nr. 2142/2008. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2142/2008
Dosar nr. 1566/2/2008
Şedinţa publică din 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 93 din 28 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, în temeiul art. 140 din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, a respins, ca neîntemeiată, cererea de transferare, pentru continuarea executării, într-un penitenciar din Republica Elenă a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată de autorităţile judiciare române, cerere formulată de petentul-condamnat F.K.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din data de 7 martie 2008, în dosarul nr. 5.440/ll/5/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa, în vederea judecării cererii de transferare, pentru continuarea executării într-un penitenciar din Republica Elenă a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată numitului F.K.
În motivare, s-a arătat că, prin adresa nr. 125.826/2006 din data de 19 noiembrie 2007, Ministerul Justiţiei – D.D.I.T., a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cererea formulată de petentul-condamnat F.K., prin care a solicitat transferarea sa într-un penitenciar din Republica Elenă, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 7 ani închisoare care i-a fost aplicată pentru comiterea infracţiunilor: trafic de persoane, în variantă agravată şi în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi trafic de minori, în variantă agravată şi în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a mai menţionat că în dosarul nr. 899/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis cererea de extrădare formulată de Republica Elenă şi a dispus amânarea predării după executarea pedepsei închisorii.
Au fost depuse: adresa nr. 125.826/2006 din data de 19 noiembrie 2007 a Ministerului Justiţiei – D.D.I.T. către Parchetul Curţii de Apel Bucureşti, cererea de transferare formulată de petentul-condamnat, adresa nr. C-1.237 din 15 octombrie 2007 a Ambasadei României la Atena, Republica Elenă, însoţită de confirmare la transferare din data de 2 iulie 2007 a Ministerului Justiţiei al Republicii Elene, în limbile greacă şi română, informaţii asupra modului de executare a pedepsei închisorii în Grecia, în limbile greacă şi română, declaraţia de consimţământ la transferare din data de 15 noiembrie 2008 a petentului-condamnat, în limbile greacă şi română, certificatul de naştere al petentului-condamnat, în limbile greacă şi română, extrase din legile nr. 1.708/1987 privind ratificarea actului de transfer al persoanelor condamnate, în limbile greacă şi română, cu adresa din data de 26 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul de Primă Instanţă din Atena, în limbile greacă şi română, nr. 2.408/1996 privind modificările Codului penal, Codului de procedură penală şi Codului regulilor de bază de tratament al deţinuţilor, în limbile greacă şi română, extras C. pen., în limbile greacă şi română, extras din Legea nr. 2.331/1995 pentru prevenirea şi reprimarea legitimizării veniturilor ilegale, în limbile greacă şi română, modificată, completată şi înlocuită prin Legea nr. 3.424/2005, în limbile greacă şi română, procesul-verbal din data de 15 noiembrie 2008, întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind audierea petentului-condamnat, care este de acord cu transferul său într-un penitenciar din Republica Elenă, sentinţa penală nr. 13/ MF din 4 octombrie 2005 a Tribunalului Argeş, secţia penală, minuta deciziei penale nr. 5.386 din 19 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 24/ MF din 25 septembrie 2006, adresa nr. I 269.013 din 3 martie 2008 a Penitenciarului Rahova privind situaţia executării pedepsei închisorii, extrase din dosarele nr. 8.322/46/2005 (1.137/P/2005) al Curţii de Apel Piteşti, nr. 899/1/2006 şi nr. 6. 728/1/2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, toate referitoare la cererea de extrădare.
La termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2008, curtea de apel a procedat la ascultarea petentului-condamnat, care a învederat că doreşte să continue executarea pedepsei închisorii într-un penitenciar din Republica Elenă, deoarece în ţara sa se află întreaga familie.
Petentul-condamnat a formulat, fiindu-i încuviinţată, proba cu înscrisuri, depunând la dosar citaţia pentru data de 29 mai 2009 la Procuratura de pe lângă Curtea de Apel din Atena, secţia din trei membri pentru infracţiuni deosebit de grave, în original.
La solicitarea Ministerului Public, încuviinţată de instanţă, prin adresa nr. 1.648/P/2004 din data de 24 martie 2008, Biroul „Executări penale" din cadrul Tribunalului Argeş a comunicat că nu au fost executate dispoziţiile privind confiscarea specială şi cheltuielile judiciare către stat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că potrivit sentinţei penale nr. 13/ MF din 4 octombrie 2005 a Tribunalului Argeş, secţia penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5386 din 19 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (care a majorat pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani închisoare), condamnatul F.K. urmează a executa pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, reţinându-se că acesta, în perioada iunie 2003 - mai 2004, împreună cu inculpata A.A.M., au transportat şi cazat în Grecia mai multe tinere românce, unele minore cu vârste între 16-18 ani, pe care le-au determinat să se prostitueze, obţinând foloase materiale. Prin aceeaşi sentinţă a fost dedus arestul preventiv de la data de 20 mai 2004 la zi. De asemenea, a fost luată, în temeiul art. 118 lit. d), C. pen., măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpat a sumei de 35.370 Euro, în echivalentul în lei la data executării, sumă obţinută din comiterea infracţiunilor, iar petentul-condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea de apel a apreciat că cererea de transferare nu este întemeiată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 140 lit. a) din Legea nr. 302/2004, statul de condamnare poate refuza transferarea atunci când s-a dispus condamnarea pentru infracţiuni grave, care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România. Astfel, însăşi natura gravă a infracţiunii de trafic de minori, profitând de vârsta fragedă şi de situaţia materială precară a părţilor vătămate, cărora le-au fost promise locuri de muncă oneste în Grecia, este în măsură să producă o stare de indignare în rândul colectivităţii, pe fondul noutăţii şi dezvoltării rapide a acestui fenomen infracţional în România.
În egală măsură, reţine prima instanţă, în conformitate cu art. 140 lit. d) din Legea nr. 302/2004, transferarea poate fi refuzată în situaţia în care condamnatul nu a executat obligaţiile civile şi nu a plătit cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligat. Or, după cum rezultă din adresa nr. 1.648/ P din 24 martie 2008 a Biroului „Executări penale" din cadrul Tribunalului Argeş, nu au fost executate dispoziţiile privind confiscarea specială şi cheltuielile judiciare către stat. Din atitudinea condamnatului în faţa Curţii a rezultat, fără echivoc, refuzul acestuia de a plăti suma de 35.370 Euro, obţinută din comiterea infracţiunilor şi confiscată special de autorităţile judiciare române, aşa încât este evidentă aceeaşi lipsă de respect faţă de ordinea de drept a statului de condamnare, care, deşi suportă cheltuielile de întreţinere în penitenciar, urmăreşte, de fapt, în numele societăţii, responsabilizarea condamnatului, pentru a-i respecta pe viitor valorile sale sociale.
Împotriva sentinţei condamnatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.
Recursul nu este fondat.
Prima instanţă a motivat respingerea cererii de transferare prin aplicarea dispoziţiilor art. 140 lit. a) şi d) din Legea nr. 302/2004: persoana a fost condamnată pentru infracţiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din România şi, respectiv, persoana condamnată nu a reparat pagubele produse prin infracţiune şi nu a plătit cheltuielile la care a fost obligat prin hotărârea instanţei române şi nici nu a garantat plata despăgubirilor.
Înalta Curte constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 5386 din 19 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului, la 7 ani închisoare, prin admiterea recursului Ministerului Public;
S-a reţinut că „în perioada iunie 2003 - mai 2004, inculpaţii F.K. şi A.A.M. au racolat din România 18 tinere femei şi minore pe care le-au obligat să se prostitueze în Grecia", că „inculpaţii supravegheau strict activitatea victimelor, cărora le reţinuseră paşapoartele, desemnând colaboratori locali", activitate care „.. Ie-a adus celor doi venituri considerabile" (Decizia penală nr. 5386 din 19 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie);
Prin sentinţa penală rămasă definitivă, inculpatul F.K. a fost obligat la plata către stat a sumei de 35.370 euro sau echivalentul în lei la data executării, cu titlu de confiscare specială;
Inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei totale de 2.600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
De asemenea, se mai reţin următoarele aspecte cu privire la situaţia juridică:
Condamnatul este propozabil pentru a fi discutat în comisia de propuneri pentru liberare condiţionată la data de 17 ianuarie 2009;
În dosarul nr. 899/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare elene şi s-a dispus amânarea predării după executarea pedepsei de 7 ani închisoare;
- prin sentinţa penală nr. 13/ MF din 4 octombrie 2005, s-a dispus expulzarea inculpatului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire după executarea pedepsei închisorii.
Argumentele expuse de apărător nu sunt de natură a justifica o altă soluţie decât cea dispusă de prima instanţă deoarece, fie nu sunt relevante în raport cu dispoziţiile legale aplicabile (existenţa unui alt dosar penal în Grecia, fiind deja admisă cererea de extrădare către statul elen), fie pun în discuţie aspecte intrate sub autoritatea lucrului definitiv judecat. De asemenea, caracterul facultativ al refuzului, prevăzut de lege („refuzul opţional al transferării"), nu se poate fi interpretat ca o obligaţie a instanţei de a admite cererea de transferare a persoanei condamnate.
În raport cu dispoziţiile legale menţionate, cele constatate justifică concluzia că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, astfel încât, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.K. împotriva sentinţei penale nr. 93 din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limba elenă se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2110/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 712/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
