ICCJ. Decizia nr. 2125/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2125/2008
Dosar nr. 42043/3/2007
Şedinţa publică din 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 188 din 15 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul N.G.
Prima instanţă şi-a motivat soluţia, în sensul că, împrejurarea invocată de revizuient cu referire la infracţiunea de mărturie mincinoasă de martorii D.G. şi P.E. comisă cu ocazia judecăţii în fond a cauzei este fără suport real deoarece nu există o hotărâre definitivă care să probeze această situaţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul, apel care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 83 din 27 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Şi în considerentele acestei hotărâri s-a reţinut aceeaşi motivare ca şi a primei instanţe.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs revizuientul care nu a motivat în scris recursul, dar oral a reiterat susţinerile anterioare.
Hotărârile atacate vor fi examinate în raport de critica formulată şi de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., constatându-se că recursul declarat de condamnat este nefondat.
Într-adevăr, potrivit art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri se poate face şi atunci când, un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere, dar în acest caz este necesar, potrivit alin. (3) din acelaşi text, ca această împrejurarea să fi condus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Ori, în speţă, plângerea penală formulată de condamnat împotriva celor doi martori a fost soluţionată de procuror printr-o soluţie de neînceperea urmăririi penale, menţinută prin ordonanţa nr. 577/II/2/2007 din 30 martie 2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 5.
La data soluţionării în primă instanţă a cererii de revizuire, soluţia procurorului era supusă controlului judecătoresc conform procedurii prevăzută în art. 2781 C. proc. pen., nefiind pronunţată o soluţie definitivă.
Desigur, în acest context, în mod corect s-a reţinut că revizuientul nu a făcut dovada cazului de revizuire invocat şi în consecinţă, s-a procedat la respingerea cererii de revizuire.
Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, nu se exercită decât în limita cazurilor şi condiţiilor stabilite expres şi limitativ de norma procesual penală.
Ca atare, nefiind îndeplinite condiţiile legii, revizuirea nu putea fi admisă, soluţie ce se va menţine ca legală şi temeinică prin respingerea recursului, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 83 din 27 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2122/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2176/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
