ICCJ. Decizia nr. 2221/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2221/2008
Dosar nr. 304/59/2008
Şedinţa publică din 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91/ PI din 17 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 304/59/2008, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara F.G. împotriva rezoluţiei dată de Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.R. şi C.E. sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), menţinându-se rezoluţia atacată.
În motivarea hotărârii, prima instanţă a reţinut că petiţionara a formulat plângere solicitând tragerea la răspundere penală a celor două magistrate, întrucât acestea au respins în mod abuziv cererea prin care solicitase recuzarea magistraţilor C.A., H.Z. ce participau la soluţionarea dosarului nr. 1932/325/2006 al Tribunalului Timiş, în care avea calitatea de parte.
Instanţa de fond a reţinut ca legală şi temeinică rezoluţia atacată urmare controlului judiciar efectuat în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., din actele premergătoare efectuate nerezultând indicii că s-ar fi săvârşit infracţiunea reclamată.
Pronunţându-se asupra cererii de recuzare, cu judecarea căreia a fost investită, completul de judecată a făcut aplicarea dispoziţiilor procesuale apreciate incidente în cauză, exercitându-şi atribuţiile în acord cu dispoziţiile legale.
Împotriva sentinţei, petiţionara a declarat recurs în termen legal, solicitând casarea hotărârii ca nelegală, şi pe fond admiterea plângerii, considerând că sunt suficiente probe care dovedesc săvârşirea faptelor penale reclamate.
Examinând recursul în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (6) C. proc. pen., se constată nefondată calea de atac.
Aşa cum judicios a reţinut prima instanţă, cu ocazia judecăţii cererii de recuzare, intimatele au interpretat şi aplicat în dispoziţiile legale apreciate incidente în cauză.
Această activitate de judecată, esenţa atribuţiilor de serviciu ale unui magistrat, în lipsa unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna-credinţă, nu poate fi apreciată drept o faptă de natură penală, care să angajeze răspunderea penală a magistratului doar motivat că partea îşi exprimă nemulţumiri faţă de soluţie.
Soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror fiind legală, iar temeiul juridic, prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen., corect invocate, în mod corect a fost menţinută de prima instanţă.
Întrucât la examinarea din oficiu nu se constată motive care să justifice reformarea hotărârii, recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară F.G. împotriva sentinţei penale nr. 91/ PI din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2176/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2225/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
