ICCJ. Decizia nr. 2225/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2225/2008
Dosar nr. 285/33/2008
Şedinţa publică din 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36 din 11 martie 2008, pronunţată în dosarul nr. 285/33/2008, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul Z.I. în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.Ş., privind infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Z.I., s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj cu plângere, în sensul art. 221 C. proc. pen., solicitând tragerea la răspundere a magistratului procuror Z.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că prin rezoluţia dispusă la 10 decembrie 2002 în dosarul nr. 609/P/1998 a dispus încetarea urmăririi penale faţă de numitul D.G. scoaterea de sub urmărire penală faţă de M.I. şi neînceperea urmăririi penale faţă de L.Z. pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. şi 3 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 31 din Legea nr. 87/1994, art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi art. 194 din Legea nr. 41/1990, fără să comunice această soluţie părţilor civile.
Actele premergătoare efectuate în verificarea rezoluţiei atacate au confirmat că nu există indicii din care să rezulte săvârşirea de către magistratul procuror a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, aşa cum se pretinde.
Astfel, în cauza penală în care s-a dispus rezoluţia anterior indicată, au fost peste 1000 de părţi vătămate, constituite părţi civile, comunicarea către acestea fiind imposibilă cheltuielile ocazionate de această corespondenţă fiind mari.
În plus, petiţionarul, în calitate de persoană vătămată, a solicitat la 7 aprilie 2006 să-i fie comunicat stadiul cercetărilor, răspunzându-i-se de parchet la data de 11 iulie 2006, nefiind astfel prejudiciat, încât termenul pentru contestarea soluţiei, curgea de la această dată şi nu de la data adoptării soluţiei.
Constatând că rezoluţia este legală şi temeinică instanţa de fond urmare respingerii plângerii petiţionarului a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de magistratul procuror S.S.
În termenul legal, petiţionarul a formulat recurs, susţinând prin memoriul depus nelegalitatea hotărârii. Drept consecinţă, solicită casarea sentinţei, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând recursul, în raport de dispoziţiile art. 38515 alin. (6) C. proc. pen., instanţa constată nefondată calea de atac pentru considerentele care vor fi arătate.
În procedura reglementată de art. 2781 C. pen., prima instanţă a efectuat un control judiciar care vizează legalitatea şi temeinicia rezoluţiei de netrimitere în judecată.
Aşa cum judicios a interpretat instanţa de fond, actele premergătoare efectuate nu au confirmat existenţa unor date din care să rezulte că s-a săvârşit de către magistratul procuror S.S. infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faptă descrisă în plângere ca mod de sesizare al organelor de urmărire penală.
Necomunicarea soluţiei dispusă în cauza penală în care figurau peste 1000 de părţi civile, de procurorul de caz, nu a vătămat interesele acestora, nici pe cele ale petiţionarului, care a intrat în posesia acestei comunicări urmare demersurilor proprii.
Începând cu această dată, partea nemulţumită de sesizarea putea uza de dreptul de a ataca cu plângere rezoluţia din 10 decembrie 2002.
În raport de cele expuse şi constatându-se existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen., prima instanţă motivat, legal şi temeinic a menţinut rezoluţia atacată, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Cum la examinarea din oficiu, nu se constată temeiuri care să justifice reformarea hotărârii, recursul petiţionarului, va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar Z.I. împotriva sentinţei penale nr. 36 din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2221/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2275/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
