ICCJ. Decizia nr. 2122/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2122/2008
Dosar nr. 1510/57/2007
Şedinţa publică din 11 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din 3 aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului G.T.D. împotriva rezoluţiei nr. 210/P/2007 din 23 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Instanţa a reţinut, în fapt, că persoana vătămată G.T.D. a sesizat organul de urmărire penală, în cursul cercetărilor care se efectuau în dosarul nr. 723/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen. şi art. 264 C. pen., de către lucrătorii Poliţiei Mun. Sibiu cu ocazia cercetării locului faptei urmare accidentului de circulaţie produs la data de 25 februarie 2005 pe raza Mun. Sibiu.
Concret, s-a imputat lucrătorilor de poliţie faptul că au falsificat fotografiile judiciare efectuate la locul accidentului în care au fost implicaţi conducătorii auto G.T.D. şi M.L.C. şi prin aceasta au întocmit în fals procesul verbal de cercetare la faţa locului, favorizând astfel pe acest din urmă conducător auto.
Identificând lucrătorii de poliţie în persoana Inspectorului M.M., agent principal G.Ş. şi agent R.M., toţi din cadrul Poliţiei Mun. Sibiu, prin ordonanţa nr. 723/P/2007 din 18 mai 2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a declinat competenţa de efectuare a urmăririi penale în cauză în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în considerarea calităţii acestora de lucrători ai poliţiei judiciare, conform competenţelor stabilite prin Legea nr. 218/2002, modificată prin Legea nr. 281/2003, Legea nr. 360/2002 şi Legea nr. 364/2004.
Urmare actelor premergătoare efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin rezoluţia nr. 210/P/2007 din 23 mai 2007, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.M., G.Ş. şi R.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzută de art. 289, 291 şi 264 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) al aceluiaşi cod.
Procurorul a reţinut că susţinerile persoanei vătămate G.T.D. potrivit cărora fotografiile judiciare care compun planşa fotografică anexă a procesului verbal de cercetare la faţa locului au fost efectuate la data de 26 februarie 2005 şi nu la data de 25 februarie 2005, când a avut loc evenimentul rutier, nu sunt întemeiate.
În cauză a fost ordonată şi efectuată şi o expertiză criminalistică de către I.N.E.C. din cadrul Ministerului Justiţiei, din ale cărei concluzii rezultă că fişierele de pe cele 3 CD nu sunt autentice şi nici nu reprezintă duplicate/clone ale unor fişiere autentice deoarece evenimentul rutier a avut loc la data de 25 februarie 2005 iar 15 fişiere au fost executate pe data de 26 februarie 2005 şi 2 fişiere reprezintă rezultatul unor operaţiuni de editare.
Se concluzionează astfel, de procuror că în cauză criticile nu privesc contrafacerea fotografiilor judiciare ci autenticitatea acestora sub aspectul datei cererii fişierelor şi nu a datei efectuării efective a fotografiilor.
S-a stabilit că fotografiile judiciare nu cuprind aspecte ale evenimentului din 25 februarie 2005, fapt consemnat şi prin procesul verbal de cercetare la faţa locului, contrasemnat de martorul P.I.
De altfel, reţine procurorul, chiar persoana vătămată G.T.D. a solicitat ca în efectuarea unei nou expertize tehnice pentru stabilirea vinovăţiei procurorului implicat în accidentul de circulaţie să fie valorificate fotografiile judiciare, dar mărite, în discuţie.
În sfârşit, s-a mai arătat că, prin conţinutul lor, fotografiile judiciare nu afectează modul de fixare în spaţiu a poziţiei celor două autoturisme, măsurătorile manuale fiind cele care au stabilit distanţele metrice.
Plângerea împotriva acestei soluţii de neurmărire a fost respinsă prin rezoluţia nr. 479/II/2/2007 din 21 iunie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În temeiul art. 2781 C. proc. pen., persoana vătămată G.T.D. a formulat plângere la judecător care, aşa cum s-a arătat, a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 44 din 3 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Instanţa a înlăturat, punctual, criticile aduse soluţiei de neurmărire.
S-a arătat, astfel că în cauză au fost efectuate actele premergătoare necesare soluţionării cauzei, rezultând din lucrările expertizei că imaginile au fost efectiv realizate la locul evenimentului rutier, fiind doar descărcate a doua zi în cele 15 fişiere create.
În privinţa criticii privind nepronunţarea prin soluţia de neurmărire în legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 247 C. pen., a constatat că în fapt această infracţiune a fost supusă examinării, fiind vorba de o simplă omisiune.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul G.T.D. a declarat recurs, solicitând prin motivele scrise, desfiinţarea rezoluţiei de neurmărire şi trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a făptuitorilor, expertiza stabilind că fotografiile judiciare nu sunt autentice iar, pe de altă parte, că organul de urmărire penală nu a administrat probe utile, concludente şi pertinente.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3896 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din conţinutul Raportului de expertiză criminalistică, constatarea potrivit căreia fişierele de pe CD-urile 1, 2 şi 3 nu sunt autentice, se înţelege în sensul că acestea nu au fost inscripţionate corect de camera foto digitală.
Asemenea, s-a stabilit că aceleaşi fişiere nu sunt nici duplicate/clone ale unor fişiere autentice deoarece evenimentul rutier s-a produs la 25 februarie 2005, iar 15 fişiere au fost create la 26 februarie 2005 şi 2 fişiere reprezintă rezultatul unor operaţiuni de editare.
Atât din aceste concluzii cât şi din procesul-verbal de cercetare la faţa locului rezultă că s-au executat fotografii judiciare la locul accidentului şi nici în cursul actelor premergătoare, nici în cel al judecăţii, persoana vătămată G.T.D. nu a evocat vreun trucaj în fotografii.
Pe de altă parte, nu se relevă şi nici pretinde vreun aspect de la locul faptei, fixat prin planşa foto, care să nu corespundă realităţii iar distanţele între autovehicule, lungimi de urme de frânare, regrese ş.a. au fost stabilite prin măsurători manuale.
Aşa fiind, se constată că în cauză actele premergătoare efectuate sunt suficiente şi edificatoare pentru susţinerea soluţiei de neurmărire iar hotărârea instanţei prin care a fost respinsă plângerea împotriva acestei soluţii este legală şi temeinică.
Faţă de cele ce preced, recursul petiţionarului G.T.D. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.T.D. împotriva sentinţei penale nr. 44 din 3 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul petiţionar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2103/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2125/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
