ICCJ. Decizia nr. 2246/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2246/2008
Dosar nr. 7816/2/2007
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea depusă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la 8 noiembrie 2007, petiţionarul R.C.I., în temeiul art. 2781 C. proc. pen., a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 95/VIII-1/1996 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului împotriva rezoluţiei din 30 noiembrie 1995 dispusă în dosarul nr. 927/P/1995 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a luat măsura neînceperii urmăririi penale faţă de intimaţii C.R., sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 26 raportat la art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) şi, R.G., sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
În motivarea plângerii, petentul arată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de intimaţi a ignorat dovezile existente în cauză şi care probează că procura în baza căreia fratele său a înstrăinat imobilul proprietate comună a fost semnată de el, pentru administrarea acelui imobil şi nu pentru înstrăinarea lui.
Se mai arată că, faţă de intimata C.R. nu s-a cercetat faptul că aceasta avea obligaţia legală de a citi petentului actul redactat şi de a-i explica toate consecinţele.
Pentru soluţionarea plângerii, au fost ataşate dosarele nr. 927/P/2005 şi nr. 95/VIII-1/1996 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în care au fost dispuse rezoluţiile criticate.
La termenul din 14 februarie 2007, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii formulării plângerii împotriva rezoluţiei dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Petentul a arătat, prin avocat că, soluţia adoptată de procuror, nu i-a fost comunicată, decât la solicitarea sa, în anul 2007.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 53 din 28 februarie 2008, a respins, ca tardiv formulată, plângerea petentului R.C.I. împotriva rezoluţiei din 30 noiembrie 1995 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 927/P/2005.
A obligat pe petent la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a da această soluţie, instanţa de control judiciar a arătat că, examinând excepţia, în raport de art. 2781 C. proc. pen. şi de actele şi lucrările dosarului, a constatat că, aceasta este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcută conform art. 277 – art. 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278 la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Plângerea petentului R.C.I. este înregistrată la această instanţă la 8 noiembrie 2007, fiind îndreptată iniţial, la 16 octombrie 2007, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Rezoluţia din 19 februarie 1996 dispusă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost comunicată petentului R.C.I. şi numitului R.N.
Faptul că petentul, la 11 septembrie 2007, solicită o recomunicare a rezoluţiei, operaţiune ce se efectuează la 13 septembrie 2007, nu poate conduce la stabilirea unui alt moment de la care curge termenul de 20 de zile pentru formularea plângerii, petentul nefăcând nici-o dovadă a necomunicării rezoluţiei, eventuala neprimire a corespondenţei, nefiind imputabilă organelor judiciare.
Dacă se ia în calcul chiar ultima dată înscrisă pe cererea de recomunicare şi respectiv, data când această procedură s-a îndeplinit, se poate observa că, plângerea fiind depusă la 16 octombrie 2007, aceasta este formulată peste termenul de 20 de zile, prevăzută de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce face necesară, constatarea tardivităţii plângerii.
Chiar dacă s-ar face abstracţie de aceste elemente ce conturează tardivitatea plângerii petentului, se constată că, de la data când s-ar fi comis presupusele infracţiunii şi până în prezent, s-au scurs mai mult de 18 ani, ceea ce ar atrage prescripţia răspunderii penale.
Aşa fiind, în urma admiterii excepţiei invocate, potrivit art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului R.C.I. va fi respinsă, ca tardiv, formulată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul R.C.I., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Recursul este nefondat.
În mod corect şi judicios, prima instanţă a considerat plângerea petentului ca tardivă. Stabilitatea relaţiilor juridice dintre părţi, precum şi atitudinea activă pe care trebuie să o manifeste părţile în desfăşurarea proceselor, mai ales, a celor penale, impune soluţia primei instanţe, care trebuie, astfel, menţinută.
În raport, cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, menţinându-se astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.C.I. împotriva sentinţei penale nr. 53 din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2224/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2288/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
