ICCJ. Decizia nr. 2224/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2224/2008
Dosar nr. 272/32/2008
Şedinţa publică din 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată:
La data de 20 iulie 2007 petiţionarul B.G. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău cu o plângere penală împotriva intimatului C.G., sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În conţinutul plângerii, petiţionarul a invocat faptul că intimatul judecător la Tribunalul Bacău, având spre soluţionare dosarele nr. 4089/110/2007 şi nr. 4365/2005, în mod abuziv nu a primit cererile petiţionarului, a acordat termene prea lungi în scopul de a fi distruse eventuale dovezi, nu a administrat toate probele necesare justei soluţionări a cauzei etc.
Prin rezoluţia din 29 februarie 2008 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău dată în dosarul nr. 343/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul C.G., reţinându-se că acesta nu a încălcat vreo dispoziţie legală.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere intimatul, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 289/II/2/2008 din 4 aprilie 2008.
Petentul B.G. a formulat plângere, la Curtea de Apel Bacău, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, apreciind că fapta de abuz în serviciu imputată intimatului C.G., există şi că a fost comisă cu vinovăţie prevăzută de lege.
Prin sentinţa penală nr. 72 din 8 mai 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionar, pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă s-a reţinut în esenţă că soluţia de netrimitere în judecată a intimatului dispusă de către procuror este legală şi temeinică, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultândcă infracţiunea imputată nu există.
Împotriva sentinţei penale a instanţei de fond a declarat recurs petiţionarul în conţinutul căruia a menţionat că intimatul ar fi asociat cu alte persoane carel-ar fi „ băgat la puşcărie ca să lase uzurpatorii să se lăfăie în patrimoniul nostru", că intimatul ar fi obstrucţionat în toate modurile revizuirea, că i-a vorbit cu ostilitate şi l-ar fi evacuat din sala de judecată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs formulate şi din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul petiţionarului, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Din examinarea motivelor de recurs formulate de petiţionar rezultă că acesta este nemulţumit fie de soluţiile date de intimat, fie de faptul că acesta ar fi încălcat unele norme de drept procesual în cauzele în care petiţionarul a avut calitate procesuală.
Înalta Curte observă că, eventualele încălcări ale normelor legale de către intimatul judecător în ceea ce priveşte soluţiile pronunţate, pot fi constatate de către instanţa de control judiciar, în mod exclusiv, nefiind îngăduită imixtiunea altei autorităţi a statului.
Sub aspectul criticilor formulate de petiţionar la măsurile luate de intimat cu ocazia judecării unei cauze în care petiţionarul era implicat, Înalta Curte constată că nici acestea nu pot fi primite.
După cum în mod corect a apreciat şi instanţa de fond, administrarea probelor în cadrul unui proces se face de către instanţa de judecată, care are obligaţia de a examina utilitatea, pertinenţa şi oportunitatea cererilor formulate de părţi pentru soluţionarea cauzei şi în raport de concluziile rezultate să dispună admiterea sau respingerea probelor solicitate.
În cauză, în urma efectuării actelor premergătoare s-a reţinut de către organul de urmărire penală şi de către prima instanţă că în mod indubitabil intimatul judecător C.G. nu şi-a exercitat atribuţiile de serviciu în mod abuziv, odată cu judecarea dosarului nr. 4089/110/2007 a Tribunalului Bacău, astfel că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat este legală şi temeinică.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.G. împotriva sentinţei penale nr. 72 din 8 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.G. împotriva sentinţei penale nr. 72 din 8 mai 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2217/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2246/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
