ICCJ. Decizia nr. 2315/2008. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2315/2008
Dosar nr. 2770/111/2006
Şedinţa publică din 25 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27/ P din 18 ianuarie 2008 Tribunalul Bihor, secţia penală, a hotărât în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) raportat la art. 74 şi 76 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului F.L., la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) – art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în regim de detenţie.
În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate a restului de 627 de zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1349 din 9 septembrie 2002 din dosarul nr. 1788/2002 al Judecătoriei Oradea, modificată prin sentinţa penală nr. 1272 din 9 iunie 2003 a Judecătoriei Oradea din dosarul nr. 4137/2003, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) - art. 64 lit. a) teza a II-aşi lit. b) C. pen., în regim de detenţie.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării de la 16 aprilie 2006 la 18 ianuarie 2008.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 – art. 999 C. civ., a obligat pe inculpat să-i plătească părţii civile B.B. suma de 35 lei despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor din 3 mai 2006 emis în dosarul nr. 212/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.L. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., care a constat în aceea că, la data de 15 aprilie 2006, în jurul orelor 23,00, împreună cu alte 2 persoane rămase neidentificate, i-a sustras părţii vătămate B.B. un telefon mobil marca Sony Ericson şi suma de 35 lei din portofel după ce, în prealabil au imobilizat-o şi izbit-o cu capul de peretele casei din apropiere.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, însă partea vătămată B.B. l-a recunoscut pe inculpat.
Faţă de probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor T.R.J., O.R., U.E.R., S.V., K.I., K.P., G.C., P.M.I. şi F.I., instanţa a apreciat ca fiind neconvingătoare susţinerile inculpatului sub aspect probator. De asemenea şi declaraţiile martorilor H.C.J. şi B.I. au confirmat în mod constant declaraţiile părţii vătămate în sensul că a fost oprit de un grup de persoane şi i s-a sustras telefonul şi bani, după ce a fost imobilizat. A mai declarat că l-a recunoscut în discotecă pe inculpat, că acesta a sunat după telefonul martorului H.C.J., iar inculpatul l-a scos din buzunar s-a uitat la el şi l-a pus înapoi.
Împotriva sentinţei penale nr. 27/ P din 18 ianuarie 2008 au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatul F.L.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat desfiinţarea în totalitate a sentinţei nr. 27/ P din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Bihor, arătând că aceasta este netemeinică întrucât faţă de dispoziţiile art. 73 C. pen., instanţa a ţinut seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, atitudinea nesinceră şi oscilantă a inculpatului, starea de recidivă postcondamnatorie, iar pedeapsa de 3 ani este insuficientă pentru atingerea scopului prevăzută de art. 52 C. pen., invocându-se aplicarea unui spor faţă de evoluţia negativă a inculpatului şi a solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen.
Inculpatul la termenul din 22 aprilie 2008 şi-a retras apelul, instanţa prin încheierea de şedinţă, faţă de manifestarea de voinţă a luat act de retragerea apelului formulat de inculpat.
Prin Decizia penală nr. 34/ A din 22 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 369 C. proc. pen., a luat act de retragerea apelului formulat de inculpatul F.L.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinţei penale nr. 27/ P din 18 ianuarie 2008, pe care a desfiinţat-o în sensul că a majorat pedeapsa aplicată inculpatului F.L. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în regim de detenţie.
A menţinut dispoziţiile privind revocarea liberării condiţionate a restului de 627 de zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1349/2002 a Judecătoriei Oradea, urmând ca în urma contopirii cu pedeapsa aplicată să execute o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în regim de detenţie. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi în baza art. 160b C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului F.L.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Oradea a apreciat faţă de modul şi mijloacele de comitere a faptei, urmarea produsă, pericolul social concret al faptei, atitudinea inculpatului că se impune majorarea pedepsei de la 3 ani la 4 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul şi a solicitat reducerea pedepsei, în sensul menţinerii sentinţei instanţei de fond, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Înalta Curte, analizând lucrările de la dosar, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, respectiv declaraţiile părţii vătămate, a martorilor audiaţi, respectiv H.C.J. şi B.I. dos. inst. fond, cât şi a celorlalţi martori audiaţi T.R.J., O.R., U.E.R., S.V. şi K.P., Curtea constată că instanţa de apel a stabilit corect vinovăţia inculpatului şi a majorat pedeapsa acestuia.
Pedeapsa a fost aplicată ţinând seama de limitele speciale prevăzute de lege, de gradul ridicat de pericol social al faptei şi nu în ultimul rând de periculozitatea inculpatului care a săvârşit fapta în condiţiile recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
De asemenea, conduita ulterioară a inculpatului, care chiar dacă a predat de bună voie telefonul, acesta a negat săvârşirea faptei şi a oferit diferite variante organelor judiciare, iar celelalte 2 persoane care erau cu inculpatul au rămas neidentificate.
Cererea inculpatului de menţinere a sentinţei instanţei de fond prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, nu poate fi primită faţă de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, Înalta Curte, analizând întreg materialul probator, a constatat că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului preventiv săvârşirii de noi infracţiuni, fiind just individualizată faţă de dispoziţiile mai sus menţionate.
Astfel, Înalta Curte ţinând seama de modul şi mijloacele de comitere a faptei, urmarea produsă, pericolul social concret, limitele de pedeapsă, prevăzută de Codul penal şi faţă de administrarea legală şi completă a probelor, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, va respinge recursul inculpatului F.L., potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 aprilie 2006 la 25 iunie 2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.L. împotriva deciziei penale nr. 34/ A din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 aprilie 2006 la 25 iunie 2008.
Obligă recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2292/2008. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2321/2008. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
