ICCJ. Decizia nr. 2271/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2271/2008
Dosar nr. 1656/59/2007
Şedinţa publică din 23 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27/ PI din 11 februarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 1656/59/2007, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarei N.M. împotriva rezoluţiei din 19 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 446/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.T., T.D., Ş.B.N. şi G.R.R., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
A fost menţinută rezoluţia atacată şi petiţionara obligată la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că petiţionara a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, solicitând tragerea la răspundere penală a numitului G.R.R., a notarilor publici F.T., T.D. şi avocatului Ş.B.N. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în forma prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
Prin ordonanţa din 17 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, având în vedere calitatea de notari publici a numiţilor F.T., T.D.
În esenţă, fapta descrisă în plângere constă în aceea că G.R.R., cu complicitatea notarilor publici şi a avocatului, au înşelat-o cu prilejul perfectării actelor de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafaţa de 6,83 ha teren amplasată în intravilanul municipiului Arad, la momentul vânzării, proprietara având convingere că terenul se află în extravilanul municipiului, motiv pentru care s-a stabilit un preţ mic, de 3,5 euro/m.p. Din actele premergătoare efectuate în verificarea celor sesizate în plângere, nu s-a făcut dovada existenţei pretinsei infracţiuni de înşelăciune ca fiind săvârşită de persoanele reclamate, reţinându-se următoarele:
N.M. a fost proprietara unui teren în suprafaţă de 68.300 m.p., conform titlului de proprietate nr. 13.3234 din 20 iulie 2001 eliberat de Comisia Judeţeană Arad.
La data de 14 iunie 2006, prin încheiere notarială autentificată sub nr. 2633 s-a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare între promitentul vânzător N.M. şi promitentul cumpărător G.R.R. (care reprezenta SC A. SRL, ce-şi desfăşura activitatea în domeniu imobiliar).
Astfel, promitenta vânzătoare, s-a obligat să vândă promitentului cumpărător suprafaţa de 68.000 m.p., teren situat în extravilanul municipiului Arad, extrafunciar, la preţul de 250.000 euro, din care suma de 10.000 euro a fost plătită cu titlu de avans la momentul autentificării, stabilindu-se ca diferenţa de preţ să fie achitată până la 15 septembrie 2006.
În actul autentic astfel întocmit părţile au înserat o clauză penală, potrivit căreia, în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu ar fi fost încheiat din culpa promitentei vânzătoare, aceasta avea obligaţia să restituie beneficiarului, de 20 de ori avansul achitat.
Ulterior, la data de 27 iulie 2006, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3732, de către notarii publici, act redactat de avocatul Ş.B.N., în 5 exemplare.
Potrivit acestui act, N.M. în calitate de vânzător, a primit de la H.P. în calitate de cumpărător, suma de 683.000 euro, din care suma de 240.000 euro a fost încasată de vânzătoare, iar diferenţa de 443.000 euro a fost încasată de G.R.R., în calitate de declarant, care a renunţat la promisiunea de vânzare făcută în favoarea sa.
La momentul întocmirii în formă autentică, exista extrasul de carte funciară al proprietăţii, act necesar vânzării-cumpărării, conform căruia terenul apărea ca fiind în intravilan, situaţie juridică pretins necunoscută şi neobservată de vânzătoare în actul ce finaliza vânzarea terenului.
În cursul actelor premergătoare au fost audiaţi notarii publici F.T., T.D., avocatul Ş.B.N. şi G.R.R., care au declarat că ambele acte notariale au fost autentificate în prezenţa proprietarei N.M., însoţită de fiul său, cu care s-au purtat negocierile privind preţul, persoană ce a încasat avansul de 10.000 euro şi a indicat cumpărătorului H.P. banca şi numărul de cont unde s-a virat diferenţa de preţ, respectiv 240.000 euro.
Potrivit declaraţiei cumpărătorului H.P., actul redactat de avocat a fost anterior semnării citit şi explicat părţilor, aşa încât conţinutul acestuia era cunoscut.
În raport de aceste împrejurări, instanţa de fond, a apreciat nefondată plângerea petiţionarei, menţinând rezoluţia de netrimitere în judecată ca legală şi temeinică.
În termenul legal, împotriva sentinţei, petiţionara a declarat recurs, criticând soluţia ca nelegală.
În opinia sa, există suficiente dovezi care probează săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, de către intimaţii reclamaţi în plângere, aşa încât se impune casarea sentinţei şi desfiinţarea rezoluţiei atacate.
Soluţionând recursul potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac, pentru următoarele considerente.
Prima instanţă a examinat plângerea petiţionarei formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., efectuând în cadrul acestei proceduri un control judiciar corect al legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei procurorului, prin care s-a adoptat soluţia de netrimitere în judecată a intimaţilor.
Motivat, instanţa de fond a menţinut acest act procedural în condiţiile în care din actele premergătoare nu rezultă existenţa infracţiunii de înşelăciune aşa cum s-a pretins că a fost săvârşită de către intimaţi în plângere.
La momentul întocmirii promisiunii de vânzare în lipsa extrasului de carte funciară a terenului, se poate accepta că promitenta proprietară, N.M. avea reprezentarea că suprafaţa se afla în extravilanul municipiului Arad, situaţie consemnată în act.
Situaţia juridică reală a terenului amplasat în intravilanul municipiului, este confirmată de extrasul de carte funciară, act în lipsa căruia nu se putea întocmi actul de vânzare-cumpărare în formă autentică şi care se afla în dosarul notarial.
Menţiunile în acest sens privind amplasamentul terenului sunt înserate în actul de vânzare-cumpărare redactat în 5 exemplare, act al cărui conţinut a fost explicat de notarii publici, citit de părţi aşa cum rezultă din declaraţiile existente la dosarul de urmărire penală, prin semnarea lui părţile şi-au asumat atât drepturile cât şi obligaţiile.
Prezenţa fiului petiţionarei, N.I. la datele când au fost întocmite cele două acte notariale, nu poate fi interpretată decât ca o diligenţă în plus manifestată de proprietară cu ocazia încheierii acestor importante tranzacţii de transmitere a proprietăţii.
Concluzionând, în lipsa unui minim de date din care să rezulte că s-ar fi săvârşit infracţiunea reclamată şi constatând existenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, menţinând rezoluţia atacată.
Întrucât din examinarea din oficiu, nu se constată existenţa vreunui caz de casare a hotărârii, recursul petiţionarei va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
Privitor la cererea apărătorului intimaţilor de a obliga recurenta petiţionară la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de această fază procesuală care însumează 18.000 lei, instanţa o va admite în parte în limita sumelor de câte 400 lei pentru fiecare intimat.
Obligarea recurentei petiţionare la plata cheltuielilor judiciare către intimaţi în limita acestor sume este motivată de precizările avocatului intimat făcute în şedinţă publică, în sensul că onorariul de 18.000 lei a fost stabilit în raport de prestaţia sa în cursul întregului proces, începând cu actele premergătoare şi nu exclusiv pentru reprezentarea clienţilor săi în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara N.M. împotriva sentinţei penale nr. 27/ PI din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumelor de câte 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către intimaţii F.T., T.D., Ş.B.N. şi G.R.R.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2270/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2274/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
