ICCJ. Decizia nr. 2283/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2283/2008
Dosar nr. 3976/83/2007
Şedinţa publică din 24 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84 din 19 februarie 2008, Tribunalul Satu Mare a respins în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul S.G., în temeiul art. 403 alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 693 din 6 decembrie 2004, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 5195 din 15 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul S.G. a fost condamnat, la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a învederat că există martori care pot releva aspecte noi, necunoscute de instanţa de judecată, care, coroborate cu alte probe, pot conduce la stabilirea nevinovăţiei sale.
Totodată, a mai solicitat efectuarea unui supliment de raport criminalistic cu privire la dinamica picăturilor de sânge, efectuarea unui test A.D.N. asupra sa şi a ginerelui victimei, cât şi a unui test poligraf în ceea ce-l priveşte.
Instanţa a încuviinţat audierea martorilor B.G., B.M. şi B.V., dar din declaraţiile acestora nu au rezultat fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a respins cererea de revizuire, constatând că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 394 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 29/ A din 8 aprilie 2008, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul revizuientului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul condamnat, solicitând casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, deoarece judecarea cererii de revizuire s-a făcut fără citarea tuturor părţilor, iar cererile sale privind administrarea unor probe şi citarea acestor părţi au fost respinse nemotivat.
Cazurile de casare invocate de revizuient sunt cele prevăzută de dispoziţiile art. 3859 pct. 10 şi 21 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor la un număr restrâns de situaţii, în număr de cinci, expres prevăzute şi printre care nu se regăsesc motivele de revizuire invocate de condamnatul S.G.
Prin utilizarea revizuirii, legiuitorul nu permite prelungirea probatoriului administrat de instanţe, cu atât mai mult cu cât apărările formulate de condamnat au fost avute în vedere şi verificate în cursul procesului penal.
Pe de altă parte, citarea în această cauză s-a făcut în mod legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 175 şi următoarele C. proc. pen. şi potrivit particularităţilor instituţiei revizuirii şi fazei procesuale în care ne aflăm.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârile atacate sunt legale şi temeinice, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul condamnatului revizuent, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.G. împotriva deciziei penale nr. 29/ A din 8 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2274/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2287/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
