ICCJ. Decizia nr. 2317/2008. Penal. Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2317/2008
Dosar nr. 4769/30/2006
Şedinţa publică din 25 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 63 din 25 ianuarie 2008, Tribunalul Timiş l-a condamnat pe inculpatul D.V., în baza art. 178 alin. (2) C. pen., la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 81 şi 82 C. pen., a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani.
Inculpatul a fost obligat la 15.000 RON cu titlu de daune materiale şi la 50.000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă B.Ş.
Inculpatul a fost obligat la 700 lei cheltuieli judiciare către partea civilă şi la 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 31 mai 2005, în jurul orelor 14,00, inculpatul D.V. conducea autoturismul marca Dacia 1300, pe strada Andrei Şoguna din loc. Sânnicolau-Mare. Ajungând la imobilul cu nr. X, inculpatul a redus viteza, intenţionând să efectueze o manevră de mers înapoi cu scopul de a parca autoturismul pe partea opusă direcţiei de mers într-un loc de parcare amenajat.
În acelaşi timp, din aceeaşi direcţie de deplasare circula cu o motocicletă marca Honda şi victima B.Ş.C. În timp ce inculpatul era angajat în manevra de mers înapoi, victima, ajungând în apropierea autoturismului, a intenţionat depăşirea acestuia, prin ocolire prin spate, trecând pe banda de circulaţie în sens invers.
Manevra de depăşire nu s-a mai finalizat întrucât s-a produs coliziunea celor două autovehicule, impactul realizându-se între partea frontală a motocicletei şi partea laterală stânga spate a autoturismului.
Urmare coliziunii, motocicleta a fost proiectată în stâlpul de înaltă tensiune din apropiere, victima B.Ş.C. fiind proiectată pe asfalt şi suferind un şoc traumatic şi hemoragic consecutiv unui politraumatism cu fracturi multiple de bazin şi membre, contuzii pulmonare multiple, ruptură de vezică urinară, toate conducând la deces.
În cauză au fost efectuate trei expertize de specialitate precum şi un supliment, concluziile a două dintre ele fiind în sensul că accidentul se datorează culpei atât a inculpatului, care nu s-a asigurat la executarea manevrei de mers înapoi, cât şi victimei, care a circulat cu viteză peste limita legală în localitate.
În considerarea culpei comune a inculpatului şi a victimei şi în raport de sumele pe care partea civilă B.Ş. le-a pretins cu titlu de daune şi dovedite, instanţa a făcut aplicaţia art. 14 şi 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 – art. 999 C. civ., obligând inculpatul la plata sumei de 15.000 RON daune materiale şi a sumei de 50.000 RON daune morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei şi în considerarea culpei comune reţinute, reducerea şi a sumei la care a fost obligat cu titlu de daune morale, precum şi partea civilă, care nu şi-a motivat cererea.
În faţa instanţei de apel partea civilă şi-a retras apelul.
Prin Decizia penală nr. 66 din 10 aprilie 2008, Curtea de Apel Timişoara a admis apelul inculpatului, desfiinţând sentinţa atacată şi în rejudecare, l-a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.
A redus de la 50.000 lei, la suma de 30.000 lei, cuantumul despăgubirilor morale la plata cărora îl obligă pe inculpat faţă de partea civilă.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A luat act de retragerea apelului de către partea civilă.
Instanţa de control judiciar a constatat că este neîntemeiată critica formulată de inculpat cu privire la nereţinerea în exclusivitate a culpei victimei, cele două expertize şi celelalte probe demonstrând fără dubiu şi culpa inculpatului, care, prin efectuarea manevrei de mers înapoi fără să se asigure că prin aceasta nu periclitează siguranţa celorlalţi participanţi la trafic, a încălcat dispoziţiile art. 165 alin. (2) din HG nr. 58/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În raport de culpa comună reţinută, instanţa de apel a apreciat că se impune şi reducerea pedepsei şi cuantumul despăgubirilor cu titlu de daune morale.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, care, prin motivele scrise şi concluziile orale, personal şi prin apărător, a solicitat reducerea pedepsei şi a despăgubirilor cu titlu de daune morale, precum şi de către partea civilă B.Ş. care a criticat, prin motivele scrise, dispoziţiile de reducere a pedepsei aplicate inculpatului şi a despăgubirilor civile.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată cele ce urmează:
Recursul inculpatului D.V., susţinut pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este fondat.
În cauză inculpatul nu a criticat reţinerea, de către instanţe, a vinovăţiei sale în producerea accidentului de circulaţie care a avut ca urmare decesul motociclistului B.Ş.C., ci doar greşita reţinere a proporţiei culpei sale în raport cu cea a victimei.
Nici Curtea, examinând din oficiu hotărârea atacată, nu constată existenţa vreunei stări, situaţii sau împrejurări care să fi precedat sau să fi existat în timpul producerii accidentului de circulaţie şi să nu fi putut fi prevăzută de inculpat, de natură să înlăture caracterul penal al faptei.
Atât expertiza criminalistică efectuată de I.N.E.C. – Laboratorul Interjudeţean Timişoara, cât şi expertiza criminalistică efectuată de I.N.E.C. – Bucureşti, concluzionează argumentat că accidentul de circulaţie s-a produs din cauza angajării inculpatului D.V. într-o manevră de mers înapoi, fără să se asigure faţă de ceilalţi participanţi la trafic, evenimentul fiind favorizat şi de faptul că victima B.Ş.C. a circulat cu o viteză peste cea maximă legal admisă.
Aceasta demonstrează existenţa culpei comune a inculpatului şi a victimei, în producerea evenimentului rutier, cu consecinţa decesului acesteia din urmă.
În planul răspunderii penale instanţele în precedent nu au dat semnificaţia corespunzătoare acestor circumstanţe privitoare la faptă.
Asemenea, din datele cauzei rezultă că inculpatul se află la prima faptă de încălcare a legii, având anterior o conduită bună, integrat în societate şi asigurând existenţa sa şi a familiei, în care se află şi un copil, prin activităţi utile.
În cursul procesului a avut o conduită corespunzătoare, cooperând pentru stabilirea adevărului.
Toate aceste împrejurări pot şi vor fi apreciate ca circumstanţe atenuante, dintre cele prevăzute de art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., cu efectul prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
Cererea inculpatului de reducere a despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale este neîntemeiată.
Partea civilă a pretins 100.000 lei (RON) daune morale.
Instanţa de fond, în considerarea culpei comune în producerea faptului prejudiciabil, a acordat daune morale în sumă de 50.000 lei (RON), cuantum redus la 30.000 lei (RON) de instanţa de apel, sumă apreciată ca fiind o justă şi legală despăgubire.
Curtea constată că suma de 30.000 lei (RON) stabilită de instanţa de apel cu titlu de despăgubiri pentru daune morale este corect determinată faţă şi de culpa victimei în producerea accidentului.
În recursul părţii civile B.Ş., atât cu privire la latura penală cât şi la cea civilă, toate argumentele de mai sus impun respingerea acestuia ca nefondat.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului D.V. va fi admis şi casând hotărârea atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei, va face aplicaţia art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., cu efectul prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Recursul părţii civile B.Ş. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 10 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Face aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen., de la 2 ani închisoare la un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., suspendă executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă B.Ş. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenta parte civilă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2304/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2329/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
