ICCJ. Decizia nr. 2363/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.2363/2008
Dosar nr. 2028/42/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35 din 25 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionara V.G. împotriva rezoluţiei nr. 228/P/2007 din 3 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
S-a reţinut că prin rezoluţia sus menţionată s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public H.I. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 289 şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
În motivarea acestei rezoluţii s-a arătat că prin plângerea formulată V.G. a învederat că a împrumutat pe numiţii C.C. şi C.S. cu suma de 10.000.000 lei, urmând ca la un anumit termen intimaţii să-i restituie suma de 20.000.000 lei.
Ulterior, petiţionara a mai împrumutat intimaţii cu suma de 25.000.000 lei, astfel încât, pentru cei 45.000.000 lei, aceştia trebuiau să restituie suma de 74.580.000 lei, pentru care s-a încheiat o chitanţă de mână.
Împrumutul s-a realizat la 1 septembrie 2006 şi trebuia restituit la data de 1 decembrie 2006.
După încheierea chitanţei, C.C. i-a cerut să legalizeze chitanţa notarului public H.I., solicitând o copie de pe actul de proprietate al petiţionarei, ca amanet. Când s-a deplasat la notar, numita V.G. susţine că acesta nu i-a citit actul notarial pe care l-a semnat şi nu a cunoscut conţinutul acestuia, constatând ulterior că, de fapt, nu s-a legalizat chitanţa de mână, ci s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare a apartamentului său.
Plângerea penală formulată de petiţionară împotriva notarului s-a finalizat cu rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen., constatându-se decesul acestuia.
Petiţionara a formulat plângere împotriva rezoluţiei, solicitând revizuirea dosarului ca să se efectueze cercetări şi faţă de numiţii C.C. şi C.S.
Rezoluţia a fost verificată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care prin rezoluţia nr. 1573/11/2/2007 a respins ca neîntemeiată plângerea petiţionarei, reţinând că aceasta poate face plângere împotriva celor două persoane, în temeiul art. 222 C. proc. pen., la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil.
Plângerea formulată de petiţionară împotriva celor două rezoluţii s-a respins ca neîntemeiată prin sentinţa penală nr. 32 din 25 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionara V.G., arătând că este nemulţumită de soluţia pronunţată, întrucât cercetările trebuiau efectuate şi faţă de cei doi intimaţi, nu doar fată de notar.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanţe în baza motivelor de recurs, dar şi potrivit art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Înalta Curte reţine că, întemeiat, instanţa de fond a pronunţat o soluţie de respingere a plângerii, întrucât petiţionara nu a formulat plângere penală decât împotriva notarului public, prin rezoluţie parchetului s-a dispus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. numai faţă de acesta, iar o extindere a cercetărilor şi faţă de persoane care iniţial nu au fost menţionate în plângere nu poate fi admisă.
Aşa cum corect s-a reţinut şi de către procurorul ierarhic superior, petiţionara are posibilitatea să formuleze plângere penală în conformitate cu dispoziţiile art. 222 C. proc. pen. împotriva celor doi intimaţi.
Prin urmare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionară, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara V.G. împotriva sentinţei penale nr. 32 din 25 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2359/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2382/2008. Penal → |
|---|
