ICCJ. Decizia nr. 2382/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.2382/2008
Dosar nr. 6470/1/200.
Şedinţa publică din 30 iunie 2008
Examinând contestaţia în anulare de fată, constată :
Prin Decizia nr. 365 din 23 ianuarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2685/44/2006 s-a respins, între altele, recursul declarat de inculpatul P.N.M. împotriva deciziei penale nr. 257/A din 12 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi.
La data de 4 iulie 2007 s-a înregistrat sub nr. 6470/1/2007 contestaţia în anulare formulată de P.N.M., domiciliat în judeţul Galaţi împotriva deciziei nr. 365 din 23 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) şi e) C. proc. pen., în motivarea contestaţiei susţinându-se că termenul la care s-a judecat recursul, procedura de citare cu a fost îndeplinită cu contestatorul care nu a fost citat şi la locul de muncă din Italia, ci doar prin afişare la uşa Consiliului local Galaţi.
Contestatorul a susţinut că era obligatorie ascultarea sa în recurs întrucât nu a fost audiat nici în primă instanţă şi nici în apel.
La 1 octombrie 2007, instanţa a admis în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.N.M., reţinând că aceasta întruneşte cerinţele art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv că a fost formulată în termen, că motivele de contestaţie sunt cele prevăzute de art. 386 lit. a) şi e) C. proc. pen. şi că au fost invocate dovezi care sunt la dosar în susţinerea contestaţiei.
La termenul din 30 iunie 2008, apărătorul ales al contestatorului P.N.M., a precizat că temeiul contestaţiei în anulare îl reprezintă dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că nu este fondată contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.N.M.
Conform art. 386 lit. a) C. proc. pen. există caz de contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii la termenul când s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită potrivit legii.
Potrivit art. 177 alin. (1) C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează.
Din actele dosarului rezultă că în faza de urmărire penală, contestatorul P.N.M. a declarat că locuieşte în Galaţi. De altfel la această adresă a şi fost găsit de organele de poliţie (f. 23 dosar urmărire penală ) şi a fost citat şi la judecarea cauzei în primă instanţă şi în apel.
Mai rezultă că, în procesul verbal din 8 august 2005, încheiat cu ocazia aducerii la îndeplinire a mandatului de aducere emis de Tribunalul Galaţi pentru termenul din 11 august 2005 (f.47 dosar nr. 742/P/2005) , s-a consemnat afirmaţia tatălui contestatorului că fiul său a primit citaţia şi că îl va anunţa despre mandatul de aducere. Ulterior, la termenul din 7 octombrie 2005 apărătorul ales al inculpatului P.N.M. a depus la dosar un înscris în limba italiană, venit prin fax, susţinând că inculpatul lucrează în Italia.
Curtea mai reţine că la data de 26 iunie 2006, inculpatul P.N.M. a depus în apel, la dosarul nr. 2685/P/2006 al Curţii de Apel Galaţi, o cerere pentru termenul din 29 iunie 2006 prin care solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Din actele dosarului mai rezultă că pentru termenul din 23 ianuarie 2007, când s-a judecat, între altele, recursul declarat de P.N.M. împotriva deciziei nr. 257/A din 12 octombrie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, procedura de citare cu acest recurent a fost îndeplinită la adresa din Galaţi, citaţia fiind afişată, în condiţiile art. 179 alin. (4) C. proc. pen., pe uşa principală a locuinţei.
Se constată că din nici un act al dosarului nu rezultă că, la data judecării cauzei în recurs, contestatorul era plecat din ţară, lucra în străinătate şi nu mai locuia la adresa unde a fost citat, procedura de citare fiind astfel legal îndeplinită.
Întrucât nu s-a făcut dovada existenţei cazului prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul P.N.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.N.M. împotriva deciziei penale nr. 365 din 23 ianuarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 2685/44/2006.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2363/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2383/2008. Penal → |
|---|
