ICCJ. Decizia nr. 2383/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.2383/2008
Dosar nr. 2859/1/200.
Şedinţa publică din 30 iunie 2008
Examinând contestaţia în anulare de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 558/D din 8 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia penală, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienţii B.P.D. şi B.C. şi s-a dispus obligarea revizuienţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că prin cererea formulată s-a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 127 din 7 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Bacău prin care B.P.D. a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare, iar B.C. la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2/1) lit. a) şi c) C. pen.
În motivarea cererii revizuienţii au arătat că există probe noi prin care îşi pot dovedi nevinovăţia.
S-a mai reţinut că ulterior revizuienta B.C. a depus la dosar un memoriu în care a arătat că în faza de urmărire penală anchetatorii au folosit violenţa, că martorii părţii vătămate sunt angajaţi, amanţi şi fini ai acesteia, iar procesele verbale nu sunt scrise şi semnate de partea vătămată şi că nu s-a dovedit că bunurile sunt ale acesteia. S-a mai arătat că în cauză există autoritate de lucru judecat întrucât, prin sentinţa penală nr. 2924 din 7 noiembrie 2005, Judecătoria Bacău s-a pronunţat pentru aceleaşi fapte pentru care revizuienta a fost condamnată pentru infracţiunea de tâlhărie.
Instanţa a apreciat că revizuienţii nu au relevat fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar referirile la declaraţiile martorilor nu sunt confirmate de o hotărâre de condamnare a acestora pentru mărturie mincinoasă.
Referitor la pretinsa autoritate de lucru judecat instanţa a avut în vedere că infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina revizuienţilor a fost comisă la 2 iunie 2004, iar faptele, cu privire la care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 2924/2005 a Judecătoriei Bacău, sunt din 27 mai 2004.
Aşa fiind instanţa a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel revizuienta B.C. şi B.G. în calitate de procurator al revizuientilor.
Prin Decizia penală nr. 40 din 4 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a fost admis apelul declarat de revizuienta B.C., s-a desfiinţat sentinţa, s-a constat că obiectul cererii principale este o contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. d) C. proc. pen. şi, conform art. 42 raportat la art. 389 din acelaşi cod, s-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin aceiaşi decizie s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de B.G. şi s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea deciziei s-a reţinut că apelul declarat de revizuienta este fondat întrucât obiectul cererii acesteia îl constituie o contestaţie în anulare care vizează cazul prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen. deoarece se invocă existenţa a două hotărâri definitive referitoare la aceiaşi persoană şi la aceeaşi faptă. Au fost avute în vedere sentinţa penală nr. 2942 din 7 noiembrie 2005 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 81/R din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Bacău, prin care B.C. a fost achitată conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., faptă comisă asupra părţii vătămate D.M.M., şi sentinţa penală nr. 127/D din 7 martie 2006 definitivă prin Decizia nr. 4149 din 28 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care B.C. a fost condamnată la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2/1) lit. a) şi c) cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), faptă comisă la 2 iunie 2006 în dauna părţii vătămate D.M.M.
Reţinând că obiectul cererii îl constituie o contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că în speţă competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la apelul declarat de B.G. s-a constatat că acesta este inadmisibil fiind formulat de o persoană care nu are nici calitate de parte şi, în lipsa unei procuri autentice prin care acesta să fi mandatat să reprezinte interesele revizuienţilor, nici de procurator.
Examinând actele dosarului Curtea constată că cererea de contestaţie în anulare a fost deja soluţionată. Astfel, prin Decizia nr. 1614 din 9 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3320/110/2007, s-a decis, între altele, respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea B.C. împotriva deciziei nr. 4149 din 28 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la care Curtea de Apel Bacău şi-a declinat competenţa prin Decizia penală nr. 40 din 4 martie 2008.
Urmează a se lua act de această împrejurare.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Se impune precizarea că, întrucât contestaţia în anulare este deja soluţionată, Curtea nu are a se pronunţa asupra cererii de suspendare a executării, nefiind incidente dispoziţiile art. 390 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată că cererea de contestaţie în anulare formulată de condamnata B.C. împotriva deciziei nr. 4149 din 28 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost soluţionată prin Decizia nr. 1614 din 9 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică la 30 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2382/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2386/2008. Penal → |
|---|
