ICCJ. Decizia nr. 2387/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 2387/2008
Dosar nr. 187/33/200.
Şedinţa publică din 30 iunie 2008
Examinând recursul de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 26 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul G.R.M. împotriva rezoluţiei din 11 decembrie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 240/P/2007 menţinută prin rezoluţia 1297/11/2007 din 18 ianuarie 2008.
Instanţa a reţinut că petiţionarul a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, trimiterea în judecată a comisarului de poliţie U.Ş., a agentului de poliţie O.V. şi a agentului şef adjunct de poliţie T.C., toţi din cadrul Poliţiei Municipiului Dej pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 248 raportat la art. 2481 , art. 249 şi art. 250 alin. (1) C. pen.
Petiţionarul a susţinut în esenţă că, la data de 29 mai 2007, U.Ş., în calitate de şef al Biroului de investigaţii criminale, l-ar fi insultat şi ameninţat la sediul Poliţiei Dej, având astfel o purtare abuzivă, iar apoi, la 14 iulie 2007 agentul şef de poliţie O.V. i-ar fi reţinut abuziv cartea de identitate, adresându-i injurii , iar la data de 15 iulie 2007, tot în mod abuziv, agentul şef adjunct de poliţie T.C. l-a sancţionat pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 2 pct. 29 din Legea 61/1991 republicată, la data de 4 iulie 2007.
Prin rezoluţia din 11 decembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 240/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei lucrători de poliţie în temeiul art. 228 raportat la art. 20 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Procurorul a reţinut că afirmaţiile petiţionarului cu privire la faptele şi actele abuzive nu se coroborează cu alte probe, iar CD-ul pus la dispoziţie de petiţionar, pe care acesta pretinde că a înregistrat convorbirile purtate la 29 mai 2007 la sediul Poliţiei Dej cu U.Ş., nu poate fi folosit deoarece zgomotul de fond acoperă dialogurile, fiind imposibilă redarea convorbirilor.
S-a mai reţinut în rezoluţie că din actele premergătoare rezultă că la 4 iulie 2007 petiţionarul a tulburat liniştea locatarilor din imobilul situat în Dej, situaţie în care acesta a fost invitat, la data de 14 iulie 2007, de agentul şef de poliţie O.V. să se prezinte la sediul poliţiei pe 15 iulie 2007 când, agentul şef adjunct de poliţie T.C. i-a întocmit procesul-verbal de contravenţie seria AZ nr. 0081220 pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 2 pct. 29 din Legea 61/1991.
Procurorul a constatat că din actele premergătoare nu rezultă date şi indicii că poliţiştii ar fi folosit expresii jignitoare faţă de petiţionar, care din proprie iniţiativă a predat poliţistului O.V. actul de identitate, ca o garanţie că se va prezenta a doua zi la poliţie.
Prin rezoluţia din 18 ianuarie 2007 dispusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei.
Instanţa a reţinut că petiţionarul a formulat plângere împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale solicitând desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând plângerea instanţa a constatat că în plângerea formulată petiţionarul a arătat că pentru a dovedi cele menţionate în plângere se foloseşte de un CD şi de mai mulţi martori, probaţiune ce a fost administrată întocmai de procurorul de caz.
Din probatoriul administrat şi depus la dosar nu rezultă însă existenţa infracţiunilor reclamate de petiţionar astfel încât rezoluţia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este legală şi temeinică.
Fapta din 29 mai 2007, când petiţionarul susţine că a fost insultat şi ameninţat la sediul Poliţiei Dej de comisarul U.Ş. nu a putut fi probată, în birou nefîind martori, iar CD depus de petiţionar nu a putut fi transcris, calitatea înregistrării lăsând de dorit, lucru certificat de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Cluj.
Nici incidentul din 14 iulie 2007 nu a putut fi dovedit, susţinerile petiţionarului fiind contrazise de declaraţiile martorilor T.F. şi P.M.
Chiar dacă procesul verbal de contravenţie a fost anulat de instanţa civilă, nu se poate dovedi că acesta a fost întocmit cu rea credinţă , din actele premergătoare rezultând că poliţiştii au intervenit în urma reclamaţiilor locatarilor în legătură cu faptul că petiţionarul tulbură repetat liniştea publică în zonă sau acostează persoane minore.
Petiţionarul a declarat recurs, fără a menţiona care sunt motivele pentru care critică hotărârea atacată.
Examinând cauza din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., în soluţionarea plângerii, judecătorul este ţinut să verifice legalitatea şi temeinicia soluţiei de netrimitere în judecată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Din dosarul primei instanţe rezultă că petiţionarul nu a prezentat înscrisuri noi astfel încât, în speţă , la soluţionarea plângerii au fost avute în vedere lucrările şi materialul din dosarul nr. 240/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar din examinarea acestora nu rezultă indicii cu privire la existenţa faptelor reclamate de petiţionar şi în aceste condiţii, în raport cu dispoziţiile art. 228 şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. în mod corect, constatându-se existenţa unei cauze care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de cei trei poliţişti.
Aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, declaraţiile numiţilor T.F.I. şi P.M., audiaţi la cererea petiţionarului infirmă susţinerile acestuia, iar înregistrările de pe CD nu au putut fi transcrise, fiind neinteligibile.
Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 836 din 8 august 207 a Judecătoriei Dej a fost anulat procesul verbal de contravenţie seria A 2 nr. 0081220 din 15 iulie 2007, este lipsită de relevanţă atâta timp cât măsura dispusă de instanţa civilă s-a bazat exclusiv pe chestiuni de ordin formal, fără a stabili că petiţionarul nu a săvârşit nici o faptă contravenţională.
Astfel fiind, fapta reţinută prin procesul verbal constituie contravenţie potrivit art. 2 pct. 28 din Legea 61/2001 care sancţionează tulburarea fără drept a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte şi larmă.
În consecinţă se constată că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, astfel încât, corect instanţa de fond a respins ca nefondată plângerea formulată conform art. 278/1 C. proc. pen. împotriva acestei soluţii a procurorului.
Neexistând nici un motiv de casare, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.R.M. împotriva sentinţei penale nr. 29 din 26 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2386/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2390/2008. Penal → |
|---|
