ICCJ. Decizia nr. 2386/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALÂ
Decizia nr.2386/2008
Dosar nr. 6795/2/200.
Şedinţa publică din 30 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 85 din 20 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul R.V. împotriva rezoluţiilor nr. 1289/11/2/2007 şi 10707P/2007, ambele emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petiţionarul R.V. a solicitat cercetarea notarului public O.A.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În esenţă petiţionarul îşi exprimă nemulţumirea cu privire la faptul că numita O.A.R., în calitate de notar public, a eliberat la 26 octombrie 1998 un certificat de moştenitor cu nr. 215 în care a menţionat că succesiunea a fost acceptată în termeni legali de mai multe persoane, care în realitate, acceptaseră succesiunea peste termenul legal prevăzut de lege, în acest fel fiind diminuate cotele cuvenite petiţionarului.
Prin rezoluţia nr. 1070/P/2007 din 18 iulie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public O.A.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere la procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1279/11/2/2007 din 21 august 2008.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere împotriva rezoluţiilor nr. 1070/P/2007 din 18 iulie 2007 şi nr. 1279/11/2/2007 din 21 august 2008, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa penală nr. 85 din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, cu motivarea că fapta notarului public care, constatând în aceea că a emis certificatul de moştenitor în legătură cu care petiţionarul susţine că s-au comis infracţiunile, s-a prescris , existând cauza prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi petiţionarul R.V.
În recursul parchetului s-a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică întrucât plângerea petiţionarului a fost respinsă în mod greşit ca nefondată, deşi fusese formulată în afara termenului legal, având în vedere că petiţionarul a luat cunoştinţă despre soluţia pronunţată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 4 septembrie 2007, când a ridicat de la poştă comunicarea, iar plângerea a fost depusă la Curtea de Apel Bucureşti la data de 26 septembrie 2007, dată care se situează în afara termenului de 20 de zile prevăzut de dispoziţiile legale, ultima zi fiind la 25 septembrie 2007.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi respingerea plângerii ca tardiv introdusă.
Petiţionarul R.V., în recursul său, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi condamnarea notarului public O.A.R. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile formulate de parchet şi de petiţionarul R.V. sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
1. Referitor la susţinerile parchetului, analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, într-adevăr, petiţionarul R.V. a luat cunoştinţă despre soluţia pronunţată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la data de 4 septembrie 2007, când a ridicat de la poştă comunicarea, după două avizări prealabile (fila 8 din dosarul instanţei de fond), dar plângerea a fost depusă de către petiţionar la instanţa competentă, Curtea de Apel Bucureşti la data 19 septembrie 2007, dată care se situează în termenul de 20 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 2781C. proc. pen. ( conform plicului aflat la fila 20 verso din dosarul instanţei de fond ).
Prin urmare, solicitările parchetului, în sensul respingerii plângerii ca tardivă, sunt nefondate.
2. Referitor la recursul formulat de petiţionarul R.V., analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că prin Decizia nr. 3566 din 4 iulie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus casarea sentinţei penale nr. 198/F din 7 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi trimiterea cauzei pentru efectuarea de cercetări la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu motivarea că petiţia numitului R.V. este în fapt o nouă plângere şi nu o plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public O.A.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), dată de Parchetul de lângă Curtea de Apel Bucureşti la 20 septembrie 2001 în dosarul nr. 983/P/2000.
În ce priveşte fondul cauzei s-a constatat că plângerea numitului R.V. se referă la faptul că notarul public O.A.R. a eliberat la 26 octombrie 1998 un certificat de moştenitor cu nr. 215 în care a menţionat că succesiunea a fost acceptată în termeni legali de mai multe persoane care, în realitate, acceptaseră succesiunea peste termenul legal prevăzut de lege, în acest fel fiind diminuate cotele cuvenite petiţionarului.
Curtea constată că termenul de prescripţie a faptei a curs între data comiterii faptei, 26 octombrie 1998 şi data refuzului acordării avizului de cercetare a notarului de către Ministerul Justiţiei, fiind suspendat şi apoi reluat la 4 aprilie 2005, respectiv abrogarea textului de lege ce condiţiona cercetarea notarilor de existenţa unui aviz al unei autorităţi executive.
Fată de situaţia că certificatul de moştenitor a fost întocmit de notarul public la 26 octombrie 1998, iar rezoluţia prin care s-a dispus neînceperea urmării penale nr. 1070/P/2007 este din 18 iulie 2007, precum şi referitor la împrejurarea că faptele reclamate în sarcina notarului sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 5 ani, în mod corect procurorul a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., în sensul că termenul de prescripţie este de 5 ani.
În acelaşi timp, potrivit prevederilor art. 124 C. pen. prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 154 NCP) este depăşit cu încă jumătate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că de la data săvârşirii faptelor reclamate de petiţionarul R.V., 26 octombrie 1998, au trecut mai mult de 7 ani şi 6 luni.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petiţionarului împotriva rezoluţiei nr. 1070/P/2007 din 18 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică.
Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de petiţionarul R.V. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de petiţionarul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 85 din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2383/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2387/2008. Penal → |
|---|
