ICCJ. Decizia nr. 2373/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2373/2008
Dosar nr. 6215/89/2006
Şedinţa publică din 30 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie, prin Decizia penală nr. 11 din 29 februarie 2008, a admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. – B.T. Vaslui şi de inculpaţii D.M., D.V.N., D.M.G., T.A. şi C.C.C. împotriva sentinţei penale nr. 233 din 9 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Vaslui, sentinţă pe care a desfiinţat-o, în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
A disjuns cauza şi a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Vaslui, pentru rejudecarea inculpatului T.A.
A înlăturat dispoziţiile privind interzicerea faţă de inculpaţii, D.V.N., D.M.G., D.M. şi C.C.C. a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară şi accesorie.
A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate privind pe inculpaţii D.M., D.V.N., D.M.G. şi C.C.C.
A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 145 C. proc. pen., dispusă faţă de inculpaţi.
A dispus rămânerea, în sarcina statului a cheltuielilor judiciare şi plata din fondul Ministerului Justiţiei, a onorariilor pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, martorilor-victime, în cuantum de câte 150 lei.
Instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 233 din 9 mai 2007, au fost condamnaţi inculpaţii D.V.N., la 3 ani şi 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 4 ani, D.M.G., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, C.C.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 3 ani, inculpatul T.A., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 4 ani, precum şi la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 4 ani, dispunând ca acest inculpat să execute, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 4 ani şi pe inculpatul D.M., la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 4 ani, precum şi la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 4 ani, dispunând în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 4 ani.
S-au interzis fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dedus, din pedepsele aplicate fiecărui inculpat, durata reţinerii şi arestării preventive.
S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului C.C.C., în temeiul art. 861 C. pen. şi s-a fixat un termen de încercare de 6 ani.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
S-au enunţat măsurile de supraveghere, pe durata termenului de încercare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-a menţinut măsura preventivă a obligării inculpaţilor D.M.G., T.A. şi D.V.N. de a nu părăsi localitatea până la punerea în executare a hotărârii.
S-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă faţă de inculpatul C.C.C.
S-a dispus faţă de inculpatul D.M. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Vaslui fără încuviinţarea instanţei.
Au fost enumerate obligaţiile pe care inculpatul D.M. trebuie să le îndeplinească pe timpul executării măsurii.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii D.M. şi B.M. pentru săvârşirea a câte unei infracţiuni de spălare de bani, prevăzută de Legea nr. 656/2002.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi D.M. pentru infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, parte vătămată C.M. şi pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), părţi vătămate fiind P.V., C.R. şi B.A.
S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurator asupra apartamentelor aparţinând numitei B.M., numitului D.M., enumerate în sentinţă, asupra unui autoturism O.F., aparţinând SC G. SRL şi asupra autoturismului BMW, aparţinând inculpatului D.M.G.
Prin sentinţă s-au enumerat o serie de restituiri sau confiscări dispuse de instanţă.
Instanţa a respins acţiunea civilă a părţii civile C.L.
Inculpaţii D.V.N., D.M.G., D.M., T.A. şi C.C.C. au fost obligaţi la plata a câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului.
De asemenea, s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei a sumei de 1000 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru părţile vătămate.
Instanţa a reţinut în probatorul administrat în cauză că inculpatul D.M., asociat unic şi administrator al SC G. SRL Vaslui, împreună cu fiii lui, inculpaţii D.V.N. şi D.M.G. şi cu inculpatul T.A. s-au înţeles să racoleze din diferite localităţi, tinere, profitând de starea lor materială precară, cu scopul de a trage foloase materiale în urma asigurării condiţiilor de practicare a prostituţiei de către acestea, în cluburi de noapte din Vaslui şi din străinătate.
Victimele minore, C.L., C.D.S.E., E.I.D., B.M., C.E. şi minora N.B.M. recrutate de inculpatul T.A., au fost cazate într-un imobil situat în Vaslui, proprietatea inculpatului D.M. Inculpaţii D.V.N. şi D.M.G. au preluat victimele, impunându-le condiţiile în care urmau să lucreze în clubul de noapte „P." unde urmau să danseze, să racoleze clienţi şi să întreţină cu aceştia raporturi sexuale în diferite locaţii, iar ulterior, parte din victime, anume C.D.S.E. şi C.L. au fost transportate în străinătate, în Spania şi Franţa, fiind ajutaţi de inculpatul C.C.C. şi plasate în diferite locaţii pentru a racola clienţi şi a întreţine raporturi sexuale cu aceştia.
Recrutarea tinerelor s-a făcut cu acordul acestora pe baza unui consimţământ valabil exprimat şi în înţelegere cu inculpaţii în vederea practicării prostituţiei cu scopul obţinerii de avantaje reciproce.
Victimele E.I.D., C.E., B.M. şi N.B.M. au relatat că, acceptând propunerea inculpatului T.A., au lucrat o perioadă de timp în barul „Paradis", unde determinau clienţii să facă consumaţie şi au întreţinut raporturi sexuale cu aceştia în diferite locaţii din Vaslui.
Instanţa de apel a reţinut că, în procesul de apreciere a probatoriului, instanţa de fond a reţinut, în mod corect, împrejurările faptice concrete cât şi vinovăţia inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de proxenetism.
În speţă, nu este realizată, sub aspectul laturii obiective nici una din modalităţile alternative ale infracţiunii de trafic de persoane, fiind, în schimb, întrunite, elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) şi art. 329 alin. (3) C. pen.
Instanţa de control judiciar a reţinut că apărările inculpaţilor privind înlăturarea răspunderii penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de proxenetism şi susţinerile parchetului privind greşita schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism, nu pot fi primite, instanţa de fond făcând o evaluare juridică corectă ce va fi menţinută de instanţa de apel.
De asemenea, nu pot fi primite criticile D.I.I.C.O.T., vizând netemeinicia sentinţei pronunţate sub aspectul soluţiei de achitare a inculpaţilor D.M., D.V.N., D.M.G. şi C.C.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., pentru infracţiunile de trafic de minori şi trafic de persoane, precum şi pentru infracţiunea de spălare de bani.
Instanţa de fond a făcut o corectă individualizare a pedepselor şi modalităţilor de executare a acestora, luând în seamă toate principiile în materie precum şi toate datele cauzei cu relevanţă juridică sub acest aspect.
Verificând şi din oficiu hotărârea apelată conform prevederilor art. 371 alin. (2) procedură penală, Curtea a constatat că, în mod greşit s-a dispus, în cadrul stabilirii şi aplicării pedepselor complementare şi accesorii, interzicerea faţă de inculpaţii D.M., D.V.N., D.G. şi C.C.C. a executării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.
Interzicerea, în mod automat şi absolut, a exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie sau complementară, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absenţa oricărui control exercitat de către instanţele de judecătoreşti şi fără a lua în consideraţie tipul infracţiunii şi interesul legitim protejat în cauză, contravine exigenţelor C.E.D.O.L.F. şi jurisprudenţei C.E.D.O.
Practica judecătorească românească, în încercarea de a se conforma hotărârilor C.E.D.O., interzicea ca pedeapsă accesorie şi complementară a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., se limitează doar la situaţiile în care condamnatul s-a folosit de funcţia, profesia sau activitatea desfăşurată pentru a săvârşi infracţiunea.
În cauză, inculpaţii au comis infracţiuni de proxenetism. Cum natura infracţiunii respective nu a implicat exercitarea unei funcţii, profesii sau activităţi, eroarea interzicerii pe durata executării pedepsei principale a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., va fi îndreptată de instanţa de apel.
Pe cale de consecinţă, urmează să se admită apelurile declarate de parchet şi de inculpaţi şi să se desfiinţeze în parte, în latură penală, sentinţa apelată.
Procedând la rejudecare, se va disjunge cauza cu privire la inculpatul T.A. şi se va dispune trimiterea dosarului pentru rejudecarea acestui inculpat la Tribunalul Vaslui.
Totodată, se vor înlătura dispoziţiile vizând interzicerea faţă de inculpaţii D.M., D.V.N., D.M.G. şi C.C.C. a exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară şi accesorie.
Se vor menţine toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate cu privire la aceşti inculpaţi.
Se va menţine măsura preventivă prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., dispusă faţă de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri doamnele avocat S.A. şi S.O. şi inculpaţii B.M., T.A., C.C.C., D.M., D.V.N. şi D.M.G.
Recurentele avocat S.A. şi S.O. au criticat hotărârea pentru faptul că a omis să se pronunţe asupra cererii acestora de a fi exonerate de plata amenzilor judiciare ce le-au fost aplicate de Curtea de Apel Iaşi, prin încheierea din 17 ianuarie 2008, deşi, au depus la dosar acte medicale cu care au dovedit imposibilitatea prezentării la instanţă, în calitate de avocate din oficiu, la termenul la care au lipsit.
Inculpaţii C.C.C. şi B.M., au declarat recursurile, fără a le motiva în scris, ulterior la termenul, la care au fost luate în discuţie recursurile, declarând, personal şi prin avocat că înţeleg să şi le retragă, iar inculpaţii D.V.N., D.M.G. şi D.M-, invocând, art. 3859 pct. 3, pct. 18, pct. 9 şi pct. 14 C. proc. pen. şi susţinând că, în cauză ar fi existat un caz de incompatibilitate, că, s-ar fi comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă, pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, că, hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază, ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii şi că, în speţă, s-ar fi aplicat pedepse, greşit, individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea apreciind asupra recursurilor de faţă, în raport de criticile formulate, dar şi de probele administrate, constată că primele două recursuri, ale doamnelor avocat S.A. şi S.O., sunt fondate şi vor trebui admise, exonerând pe acestea de plata amenzilor judiciare, ce le-au fost aplicate prin încheierea din 17 ianuarie 2008.
Actele medicale depuse, de recurente, în susţinerea cererilor adresate instanţei înlătură orice dubiu, cu privire la faptul că acestea au fost de bună, credinţă, n-au avut nici-o intenţie de tergiversare a soluţionării cauzei şi că lipsa acestora la termenul la care au fost sancţionate, s-a datorat unei cauze neimputabile, date de starea de sănătate.
În ceea ce privesc recursurile declarate de inculpaţii B.M. şi C.C.C., Curtea va trebui ca, faţă de voinţa exprimată de recurenţi, să ia act de declaraţiile acestora în sensul că înţeleg să-şi retragă recursurile declarate împotriva deciziei atacate.
În sfârşit, în ceea ce privesc celelalte recursuri declarate, în speţă, urmează a se vedea că acestea sunt nefondate şi vor trebui respinse, ca atare, contrar, susţinerilor recurenţilor, în speţă, neexistând, nici un caz de incompatibilitate, neproducându-se nici o eroare de fapt, hotărârea fiind corect motivată, pe baza unui vast probatoriu şi judecătorii făcând o corectă individualizare a pedepselor şi a modalităţilor de executare a pedepselor.
Sub aceste aspecte, Curtea îşi însuşeşte motivările şi interpretările făcute de instanţa de apel, care sunt judicioase şi, prin care, s-a ajuns, în mod temeinic, la stabilirea faptelor şi vinovăţiilor în cauză.
În consecinţă, respingându-se recursurile menţionate, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va trebui să facă aplicaţiunea şi a dispoziţiilor referitoare la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de d-nele avocat S.A. şi S.O. împotriva deciziei penale nr. 11 din 29 februarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie.
Casează, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând, cererile acestora, le exonerează de plata amenzilor judiciare ce le-au fost aplicate de Curtea de Apel Iaşi prin încheierea din 17 ianuarie 2008.
Ia act de declaraţiile recurenţilor inculpaţi B.M. şi T.A. în sensul că înţeleg să-şi retragă recursurile declarate împotriva deciziei penale nr. 11 din 29 februarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia pentru minori şi familie.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.C.C., D.M., D.V.N. şi D.M.G., menţinând astfel Decizia atacată.
Obligă recurenţii inculpaţi B.M. şi T.A. la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpaţii C.C.C., D.M., D.V.N. şi D.M.G. la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2369/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2417/2008. Penal → |
|---|
