ICCJ. Decizia nr. 2390/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.2390/2008
Dosar nr. 7336/2/200.
Şedinţa publică din 30 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarel.
Prin sentinţa penală nr. 220 din 23 octombrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost recunoscută Decizia penală pronunţată în dosarul nr. 436 Hv 2/06a a Tribunalului pentru Cauze penale Viena prin care condamnatul G.S. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi s-a dispus transferarea persoanei condamnate G.S. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 6 ani închisoare.
S-a dedus durata arestării preventive şi perioada executată de la 19 mai 2006 la zi.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în baza înscrisurilor trimise de Ministerul Federal de Justiţie al Republicii Austria, ca stat de condamnare, că cetăţeanul român G.S. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 142 alin. (1) şi art. 143 C. pen. austriac, din care a fost dedusă durata arestării preventive începând cu data de 19 mai 2006 până la data de 6 noiembrie 2006.
În fapt s-a constatat că la data de 21 noiembrie 2005, numitul G.S. împreună cu o persoană neidentificată care avea asupra sa o armă, prin violentă, au sustras părţii vătămate B.W., casieră la B.A.C. SA, sucursala Viena, suma de 17.308,64 Euro.
Instanţa a constatat că în cauză este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004, fapta pentru care a fost condamnat G.S. având corespondent în legislaţia penală română, că susnumita persoană este cetăţean român, că hotărârea de condamnare este definitivă şi că cel condamnat şi-a manifestat consimţământul în vederea transferării sale în România pentru a continua executarea pedepsei, aşa cum rezultă din procesul verbal încheiat la Penitenciarul Garsten în data de 4 aprilie 2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana transferabilă G.S., care a arătat în procesul verbal încheiat la data de 18 decembrie 2007 în faţa Tribunalului regional Steyr, ataşat la dosar atât în limba germană, cât şi tradus în limba română, că nu mai doreşte să fie transferat în România, ci doreşte să execute restul pedepsei în Austria, întrucât în anul 2008 are posibilitatea de a face cerere de liberare condiţionată conform dreptului austriac.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Potrivit art. 149 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, în cazul în care Ministerul Justiţiei din România primeşte o cerere de transferare din partea unui resortisant român condamnat într-un alt stat, înştiinţează despre această cerere autoritatea centrală din statul de condamnare, căreia îi solicită, între altele, declaraţia privind consimţământul la transferare al persoanei condamnate, iar potrivit art. 142 din aceeaşi lege, condamnatul trebuie să-şi exprime consimţământul la transfer, în mod liber şi în deplină cunoştinţă de cauză asupra consecinţelor juridice care decurg din transferarea sa în România.
Analizând actele şi lucrările dosarului Curtea constată că la dosar este ataşat consimţământul persoanei condamnate G.S. la transfer, consemnat în procesul verbal din 4 aprilie 2007 încheiat la Penitenciarul Garsten din Austria.
Având în vedere că Legea nr. 302/2004 nu conţine dispoziţii referitoare la revocarea acestui consimţământ, Curtea apreciază că, în această situaţie consimţământul persoanei condamnate la transfer are caracter irevocabil, astfel încât în condiţiile în care acesta a fost dat în condiţii de deplină legalitate şi exprimare liberă, persoana condamnată G.S. nu mai poate reveni asupra acordului său la transferarea în vederea executării pedepsei în România, cererea sa fiind fără relevanţă juridică.
Mai mult decât atât, persoana condamnată G.S. cu ocazia exprimării consimţământului , consemnat în procesul verbal din 4 aprilie 2007 încheiat la Penitenciarul Garsten din Austria a declarat că „nu vrea să revoce acordul lui privind preluarea executării penale" şi că a luat cunoştinţă de dispoziţiile legale aplicabile în această materie.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de persoana transferabilă G.S. împotriva sentinţei penale nr. 220 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană transferabilă va fi obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă G.S. împotriva sentinţei penale nr. 220 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană transferabilă G.S. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2387/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2393/2008. Penal → |
|---|
