ICCJ. Decizia nr. 2410/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 2410/2008
Dosar nr. 5546/1/200.
Şedinţa publică din 1 iulie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :
1. Prin încheierea din Şedinţa publică din 10 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în calitate de instanţă de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi art. 5 paragr. 1 lit. a) din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea iniţială în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a inculpaţilor D.R.A., C.G., M.D. şi C.L., impun în continuare privarea de libertate şi în consecinţă a menţinut arestarea preventivă a acestora în cursul judecării cauzei la instanţa de control judiciar amintită.
În acest sens s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 319 din 17 martie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a confirmat învinuirea adusă acestora privind săvârşirea în calitate de autor al infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) raportat art. 14 lit. c) şi d) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) dispunându-se condamnarea inculpaţilor majori arestaţi preventiv în cauză D.R.A., C.G., M.D. prin aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. la pedepse de câte 6 ani închisoare fiecare şi C.L., recidivist, la pedeapsa de 12 ani închisoare (iar a coinculpatului minor C.R. arestat în altă cauză, la pedeapsa de 1 an închisoare).
2. Împotriva încheierii amintite a declarat recurs numai inculpatul M.D. care a solicitat revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate prin aplicarea în privinţa acestuia a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen.
Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 3002 C. proc. pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen., respectiv : (I) dacă constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate dispune revocarea arestării preventive si punerea de îndată în libertate a inculpatului [alin. (2)] respectiv; (II) când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea măsurii arestării preventive [alin. (3)].
Contrar solicitării inculpatului recurent M.D., care a invocat aplicarea art. 160b alin. (2) C. proc. pen., temeiurile ce au determinat arestarea preventivă iniţială a acestuia în baza art. 143 raportat la art. 143 alin. (1) lit. f) şi art. 5 paragr. 1 din CEDO nu s-au schimbat, ci au fost confirmate atrăgând astfel incidenţa art. 160b alin. (3) C. proc. pen., dată fiind condamnarea sa în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc la pedeapsa de 6 ani închisoare.
Chiar dacă sentinţa nu a rămas încă definitivă menţinerea arestării preventive a inculpatului amintit este justificată avându-se în vedere că în raport cu împrejurările şi natura infracţiunii comise, lăsarea sa în libertate prezintă şi la momentul actual pericol concret pentru ordinea publică.
În plus condamnarea sus-menţionată justifică menţinerea arestării preventive şi pentru temeiul suplimentar prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. b) teza finală din CEDO „... în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege".
Ca atare încheierea atacată prin care a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului M.D. în cursul judecării apelului este legală şi temeinică.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul recurent la plata către stat a sumei de 140 lei, din care 40 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva încheierii din 10 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 37844/3/2007 (812/2008).
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2409/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2414/2008. Penal → |
|---|
