ICCJ. Decizia nr. 2409/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.2409/2008
Dosar nr. 1048/36/200.
Şedinţa publică din 1 iulie 2008
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 87/P din 26 iunie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004 modificată, a admis executarea mandatului european de arestare privind pe persoana solicitată C.D.I., emis de biroul procurorului de la Curtea de Apel din Atena cu referire la dosar nr. FE 5128.
A dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate C.D.I., pe o perioadă de 29 zile cu începere de la 26 iunie 2008, ora 16.00, până la 24 iulie 2008, ora 16.00.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 6 iunie 2008, procurorul Curţii de Apel din Atena, Grecia a înaintat autorităţilor judiciare române, mandatul european de arestare emis la data de 25 mai 2007 pe numele persoanei solicitate de cetăţenie română C.D.I. (fost V.).
În baza art. 881 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, persoana solicitată C.D.I., fost V., a fost identificată şi prezentată instanţei de judecată la data de 26 iunie 2008.
În şedinţă publică, aplicându-se disp. art. 89 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost informată cu privire la existenţa mandatului european de arestare împotriva sa, conţinutul acestuia, posibilitatea de a consimţi la predarea către statul membru emitent, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale, respectiv arestarea acestuia.
Instanţa de fond a reţinut că autorităţile judiciare elene au solicitat executarea mandatului european de arestare a persoanei solicitate, întrucât aceasta a săvârşit pe teritoriul statului grec 4 infracţiuni de furt, prev. de art. 372 par.1 şi art. 374 lit. e) C. pen. elen (2 infracţiuni) şi art. 372 par. 1 C. pen. elen (2 infracţiuni), respectiv de art. 208 – 209 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. român, pedepsite cu închisoarea de până la 15 ani.
Instanţa de fond a constatat că mandatul de arestare emis de autorităţile judiciare elene îndeplineşte condiţiile impuse de Decizia cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi de art. 77 din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, s-a constatat că nu există nici unul din cazurile de refuz prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004 modificată.
Se reţine de instanţa fondului că la data de 02 iunie 2002, persoana solicitată a evadat din închisoarea din Tirintha, unde se afla în executarea pedepsei cu închisoarea ce îi fusese aplicată, motiv pentru care este considerat de autorităţile elene ca fiind dezertor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs persoana solicitată, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, fără a indica în scris vreunul dintre acestea.
Oral, în faţa instanţei, persoana solicitată a pus concluzii de admitere a recursului şi casare a sentinţei atacate, iar pe fond, a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi tara sau localitatea.
S-a invocat de către recurent că nu contestă mandatul european, că s-a aflat în spital atunci când a fost citat de autorităţile elene şi că în România, administrează o firmă de afaceri.
Examinând hotărârea în raport de criticile recurentului, ca şi sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Statele semnatare ale deciziei cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene au convenit asupra valorificării principiilor recunoaşterii reciproce a hotărârilor de natură penală şi obligativităţii punerii în executare a mandatelor europene de arestare emise de statele Uniunii Europene.
Concretizând conţinutul deciziei adoptate la nivel european, ţara noastră a adoptat Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Atât Decizia cadru, cât şi legea internă prevăd situaţiile de excepţie în care un mandat european poate fi refuzat la executare de statul român.
Neexistând nici o situaţie de acest gen, în mod justificat prima instanţă a procedat la punerea în executare a mandatului şi a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate.
Motivele invocate de recurent nu se regăsesc între cauzele ce pot determina un refuz de executare, ori recurgerea la o altă măsură preventivă prevăzută de Codul de procedură penală român.
Prin urmare, în baza art. 38515 cpt. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată. Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.(fost V.)D.I. împotriva sentinţei penale nr. 87/P din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoana solicitată să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2393/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2410/2008. Penal → |
|---|
