ICCJ. Decizia nr. 2393/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr.2393/2008
Dosar nr. 6939/99/200.
Şedinţa publică din 1 iulie 2008
Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 53 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului laşi, inculpatul C.A. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 iulie 2007 la zi.
S-a făcut aplic. art. 71 -64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost admisă în parte acţiunea civilă, iar inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.M. suma de 100.000 lei daune morale.
A fost respinsă plângerea formulată de petenţii B.C. şi F.M. împotriva ordonanţei din 06 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi, prin care s-a instituit sechestru asigurător asupra apartamentului proprietatea inculpatului situat în municipiul laşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3177 din 16 martie 2006, Judecătoria laşi a desfăcut căsătoria încheiată între inculpat şi fosta sa soţie, R.A., constatând că părţile erau despărţite în fapt de 6 ani, dată la care inculpatul a părăsit locuinţa, care era proprietatea sa personală, fiind dobândită anterior căsătoriei.
Starea tensionată dintre părţi s-a accentuat pentru că inculpatul nu a obţinut pe cale judecătorească şi evacuarea fostei soţii din locuinţa sa.
La data de 16 iulie 2007, inculpatul a ridicat pensia, a făcut mai multe cumpărături, iar în jurul orelor 20,00 a revenit în apartament. Victima, aflată în apartament, în stare de ebrietate, a reproşat inculpatului că nu a cumpărat băuturi alcoolice, lucru pe care acesta I-a făcut ulterior, luând de la un chioşc de lângă bloc o sticlă cu vin, una cu apă, alune şi un pachet de ţigări.
În apartament, cei doi au consumat împreună vin, după care inculpatul a reproşat victimei că nu plăteşte datoriile fiului lor, răspunzând necuviincios.
Inculpatul a mers în balcon de unde a revenit cu un cuţit de bucătărie cu lama de 25 cm lungime, şi mâner transparent din material plastic. A apăsat cuţitul pe sânul stâng al victimei, fără a o înţepa, în timp ce victima era culcată în pat.
Aceasta a râs de inculpat, a luat cuţitul şi l-a aşezat între tăblia patului şi saltea, fapt ce a provocat o reacţie violentă din partea inculpatului, care a mers din nou în balcon de unde a revenit cu o bărdiţă cu tăişul de 9 cm, s-a apropiat de patul unde era aşezată victima, i-a dat o lovitură cu pumnul în frunte şi 3 lovituri cu barda în zona gâtului, victima decedând instantaneu.
Inculpatul a spălat lama bărdiţei, a aşezat-o pe pernă lângă victimă, a părăsit apartamentul circa 4 ore, declarând ulterior că a fost în imobilul unei persoane a cărei identitate nu înţelege să o dezvăluie, a revenit în apartamentul său, unde a consumat 200 ml coniac, s-a culcat în cealaltă cameră, iar a doua zi, a mai băut circa un litru de bere, după care s-a autodenunţat organelor de poliţie, predând cheile apartamentului şi indicând adresa şi identitatea victimei.
Raportul medico-legal de necropsie a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutive unui traumatism cranio-cervical, cu plăgi despicate cervical posterior, cu fractura coloanei cervicale la nivel C6-7 şi transectiune medulară.
La necropsie, în zona cervicală, a antebraţului stâng, a degetelor mâinii stângi, la nivelul cervical anterior, preauricular drept şi genian drept s-au mai identificat plăgi tăiate, produse cu un obiect tăietor înţepător, posibil cuţit, dar nu s-a stabilit dacă aceste leziuni au fost rezultatul acţiunii inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art.72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, limitele speciale ale pedepselor şi persoana infractorului, dar şi conduita inculpatului anterior săvârşirii faptei, nefiind cunoscut cu antecedente penale, atitudinea sa procesuală sinceră, cooperantă.
Instanţa de fond a luat act că partea civilă C.M., fiul victimei şi al inculpatului, s-a constituit parte civilă cu suma de 400.000 lei, daune morale, pentru prejudiciul suferit, însă s-a apreciat că acest prejudiciu poate fi acoperit prin acordarea daunelor morale în cuantum de 100.000 lei.
Pentru garantarea acoperirii prejudiciului cauzat părţii civile, s-a dispus în cursul urmăririi penale instituirea unui sechestru asigurător asupra apartamentului proprietatea inculpatului, măsură împotriva căreia petenţii B.C. şi F.M. au formulat plângere la data de 22 ianuarie 2008, motivat de faptul că au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu inculpatul, iar pentru perfectarea vânzării este necesar a fi ridicate măsurile de indisponibilizare.
Plângerea a fost apreciată ca neîntemeiată de instanţa de fond, motivat de faptul că încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare nu este de natură să ducă la ridicarea măsurii asigurătorii.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, raportat la cuantumul pedepsei aplicate, iar în latură civilă, cu privire la măsura sechestrului asigurător, şi părţile civile creditori B.C. şi F.M., în latură civilă, referitor la măsura asiguratorie dispusă.
Instanţa de apel, analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate de apelanţi, a constatat că instanţa fondului a reţinut corect situaţia de fapt, a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, reţinând vinovăţia acestuia, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii săvârşite, modalitatea concretă de comitere a faptei, dar şi persoana inculpatului, care a avut un comportament corespunzător în societate anterior săvârşirii infracţiunii, nu este cunoscut cu antecedente penale şi a recunoscut comiterea faptei, dovedind cooperare în faza urmăririi penale
Instanţa de apel a constatat, totodată, că, reevaluând circumstanţele personale ale inculpatului, pot fi reţinute în favoarea acestuia disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., aplicându-se în consecinţă disp. art. 76 lit. a) C. pen., cu efect asupra reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
Totodată, instanţa de apel a luat act de faptul că în cursul judecării apelului, creditorii B.C. şi F.M. au declarat personal de faptul că îşi retrag apelurile formulate.
Faţă de aceste considerente, prin Decizia penală nr. 56 din 15 mai 2008, Curtea de Apel laşi, secţia penală, a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 53 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului laşi, pe care a desfiinţat-o în parte, şi, în rejudecare, a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen.
A luat act de retragerea apelurilor declarate de creditorii B.C. şi F.M. împotriva aceleiaşi sentinţe. A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 29 ianuarie 2008 la zi.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi şi inculpatul.
În recursul parchetului se invocă motive de netemeinicie ale deciziei recurate, referitor la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului în apel, insuficient pentru a asigura reeducarea acestuia.
Se apreciază că actele noi, depuse în apel de inculpat nu erau de natură a exprima regretul pentru săvârşirea infracţiunii de omor, motiv pentru care ele nu reprezintă o noutate cu privire la persoana inculpatului, de natură a atrage incidenţa disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa reducerii în continuare a cuantumului pedepsei aplicate de instanţa de fond.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.
In recursul său, inculpatul solicită reducerea pedepsei faţă de circumstanţele personale şi conduita sa procesuală. Se arată, de asemenea, că victima se afla într-o avansată stare de ebrietate şi a avut o atitudine provocatoare.
Inculpatul solicită şi ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra apartamentului proprietate personală.
Examinând hotărârea în raport de criticile recurenţilor, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 18 C. proc. pen., ca şi din oficiu, pentru cazurile enunţate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:
Probele administrate în cauză relevă fără echivoc că în seara de 16 iulie 2007, pe fondul unor discuţii contradictorii, inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în frunte, în timp ce victima se afla pe pat şi apoi a luat o bărdiţă, cu care i-a aplicat trei lovituri în zona gâtului, provocându-i decesul.
Această situaţie de fapt a fost stabilită şi de prima instanţă, pentru ca apoi să fie confirmată de instanţa de control judiciar.
În individualizarea judiciară, însă, cele două instanţe au aplicat diferit criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi s-au orientat la pedepse diferite în cuantum.
Instanţa de control judiciar a dat o valenţă exagerată circumstanţelor personale ale inculpatului şi a stabilit un cuantum de pedeapsă orientat la minimum prevăzut de lege, aducând atingere funcţiei educativ-preventive şi de exemplaritate a sancţiunii penale.
Este adevărat că inculpatul a avut o atitudine procesuală corespunzătoare şi a regretat fapta săvârşită, dar aceste împrejurări nu pot determina în mod obligatoriu reducerea pedepsei sub minimum prevăzut de lege.
Instanţa de apel a minimalizat pericolul social concret al faptei şi periculozitatea inculpatului, care impuneau o reacţie mai severă din partea organelor judiciare, în cursul tragerii la răspundere penală.
Între inculpat şi victimă existau serioase neînţelegeri, cărora inculpatul Ie-a găsit rezolvare prin suprimarea vieţii victimei, într-un mod deosebit de violent.
Mai mult, se poate observa că inculpatul a dat dovadă de o ferocitate ieşită din comun, când, după primele lovituri aplicate cu bărdiţa, a aplecat capul victimei spre stânga şi i-a aplicat a treia lovitură tot în zona gâtului, asigurându-se de rezultatul letal.
Cu multă stăpânire de sine, inculpatul a spălat obiectul vulnerant de sânge, după care l-a aşezat pe pernă lângă victimă, părăsind apoi apartamentul pentru câteva ore. A revenit în jurul orelor 3.00, şi a mai consumat băuturi alcoolice, după care s-a culcat într-o altă cameră a apartamentului.
Aceste circumstanţe reale se constituie în împrejurări care justifică opţiunea de individualizare judiciară adoptată de prima instanţă, astfel că, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul parchetului, va casa în parte Decizia şi va menţine sentinţa primei instanţe cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului.
Pentru considerentele de mai sus, se va privi ca nefondat recursul inculpatului sub aspectul individualizării judiciare a sancţiunii penale
În ceea ce priveşte critica inculpatului privind ridicarea sechestrului asigurător asupra apartamentului proprietate personală, Înalta Curte reţine că măsura asigurătorie este justificată, faţă de modul de soluţionare a acţiunii civile exercitate în cauză, eliminându-se riscul insolvabilităţii debitorului şi asigurându-se repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune.
Drept urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 17 iulie 2007 la zi. Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi împotriva deciziei penale nr. 56 din 15 mai 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală, privind pe inculpatul C.C.A.
Casează în parte Decizia penală atacată, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului C.C.A. şi menţine sentinţa penală nr. 53 din 22 ianuarie 2008 a Tribunalului laşi.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.A. împotriva deciziei penale nr. 56 din 15 mai 2008 a Curţii de Apel laşi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 iulie 2007 la 1 iulie 2008.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2390/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2409/2008. Penal → |
|---|
