ICCJ. Decizia nr. 2396/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2396/2008
Dosar nr. 3398/3/2008
Şedinţa publică din 1 iulie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 313/ F din 17 martie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 459 din 12 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, formulată de revizuientul F.M., pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, revizuientul a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a) şi i) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 459 din 12 mai 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că revizuientul nu a făcut dovada, prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţă a procurorului, că martorii A.E. şi S.E. au comis infracţiunea de mărturie mincinoasă, că revizuientul tinde, prin reaudierea martorei A.E. la o prelungire a probatoriului şi că cererea de reindividualizare a pedepsei închisorii nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de legea procesual penală.
Împotriva sentinţei penale a primei instanţe a declarat apel revizuientul, F.M., fără să-l motiveze în scris.
În motivarea apelului, apelantul revizuient a arătat că declaraţiile martorei A.E. sunt mincinoase, deoarece aceasta nu a fost prezentă la faţa locului la momentul comiterii faptei.
Prin Decizia penală nr. 122 din 9 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul revizuient, pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către apărătorul desemnat din oficiu.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că apelantul revizuient nu a produs nici un fel de probă în sprijinul cazurilor de revizuire prevăzută de art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen., pe care le-a invocat.
A observat că circumstanţa atenuantă legală a provocării invocată de apelantul revizuient nu constituie o faptă sau împrejurare nouă, necunoscută de instanţa de judecată la soluţionarea fondului.
În ceea ce priveşte împrejurarea că martorii A.E. şi S.E. ar fi comis infracţiunea de mărturie mincinoasă, instanţa de apel a observat că acest caz nu a fost dovedit de apelantul revizuient printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau prin ordonanţa procurorului prin care s-a dispus asupra fondului cauzei.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs revizuientul, criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului F.M. din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., caz invocat de recurentul revizuient, revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza în a cărei revizuire se cere.
În cauză recurentul revizuient arată că martora A.E. a minţit când a declarat că revizuientul a lovit-o pe victimă în zona capului, susţinerile acesteia fiind infirmate de menţiunile cuprinse în certificatul medico – legal care nu se referă la existenţa unor astfel de lovituri.
Înalta Curte, observă că instanţele anterioare au apreciat corect faptul că motivul de revizuire invocat de revizuient, prevăzută de art. 394 lit. b) C. proc. pen., trebuie dovedit prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei, iar revizuientul nu a produs nici un fel de dovadă în sensul celor arătate.
Aşadar, constatându-se că hotărârile pronunţate de instanţele anterioare sunt legale şi temeinice, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul F.M. pe care, îl va obliga, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat şi către apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient F.M. împotriva deciziei penale nr. 122 din 9 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2339/2008. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2418/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
