ICCJ. Decizia nr. 2418/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2418/2008
Dosar nr. 5573/1/2008
Şedinţa publică din 2 iulie 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1761.23/30/2007, Curtea de Apel Timişoara investită cu soluţionarea apelurilor declarate de mai mulţi inculpaţi, condamnaţi în primă instanţă de Tribunalul Timiş în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 1761/30/2007, verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor a dispus menţinerea arestării preventive, printre alţii şi a inculpatului V.C., în temeiul art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care a criticat hotărârea pentru greşita menţinere a stării sale de arest şi a solicitat, prin apărătorul său punerea în libertate deoarece, în opinia sa nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Recursul nu este întemeiat.
Examinând încheierea recurată, respectiv actele şi lucrările de la dosar se constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea faţă de inculpat a măsurii arestării preventive, la 6 octombrie 2006 nu s-au schimbat respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, neexistând elemente noi care să justifice punerea în libertate a inculpatului.
Dimpotrivă inculpatul a fost condamnat în primă instanţă la o pedeapsă principală rezultantă privativă de libertate de 7 ani închisoare pentru infracţiunea care prezintă pericol social deosebit, cauza aflându-se în prezent în calea de atac a apelului.
Aşa fiind, în mod corect s-a apreciat de către prima instanţă că nu se impune punerea în libertate a inculpatului, dispunându-se menţinerea arestării preventive, astfel că recursul declarat de acesta este nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C., împotriva încheierii din data de 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, dispusă în dosarul nr. 1761.23/30/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 iulie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 2396/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2446/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
---|