ICCJ. Decizia nr. 2535/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2535/2008
Dosar nr. 6455/1/2008
Şedinţa publică din 13 august 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin încheierea din data de 21 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 29427/3/2007 (1128/2008), s-a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului V.V.J.O.R.
Pentru a se pronunţa această soluţie, s-a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bucureşti, nr. 823/D/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului V.V.J.O.R.
Totodată, instanţa de apel a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune fiind mai mare de 4 ani, fiind o infracţiune de trafic de droguri de mare risc, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi, deci, că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri şi neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.
S-a reţinut, de asemenea, că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea infracţiunilor comise, modalitatea şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor şi din gradul crescut de pericol social ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, amploarea şi consecinţele acestui fenomen infracţional.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, şi judecarea sa în stare de libertate, arătând că în mod greşit s-a apreciat de către instanţa de apel în sensul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 148 lit. f), în realitate lăsarea în libertate a inculpatului neprezentând pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că, faţă de inculpat, a fost dispusă măsura arestării preventive în baza mandatului de arestare preventivă nr. 125/ U din 10 iulie 2007 dat de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 25226/3/2007, instanţa apreciind că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 136 lit. d), art. 146, 148 lit. f) şi art. 1491 C. proc. pen. S-a reţinut că pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile incriminate de dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 sunt cuprinse între 10 şi 20 de ani, inculpatul fiind cercetat pentru comiterea infracţiunilor menţionate, că din probele administrate rezultă presupunerea că inculpatul a comis fapta ce i se impută şi că există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere amploarea şi gravitatea fenomenului infracţional în sfera traficului de droguri.
Relativ la starea de fapt s-a arătat în esenţă că infracţiunile pentru care inculpatul este cercetat constau în comercializarea de droguri de mare risc şi deţinerea de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu.
Măsura arestării a fost prelungită ulterior şi menţinută de către instanţa care a soluţionat cauza în fond.
Totodată, se va reţine că prin sentinţa penală nr. 433 din 15 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi 10 ani închisoare pentru comiterea faptei prevăzute de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. proc. pen.
Analizând actele dosarului se constată că infracţiunile pentru care recurentul inculpat a fost cercetat, trimis în judecată şi condamnat de către instanţa de fond sunt de o gravitate deosebită, iar acest aspect, coroborat cu modalitatea de comitere a faptei, natura substanţelor comercializate şi deţinute de inculpat, amploarea, gravitatea şi consecinţele negative pe care infracţiunile de trafic de droguri le au asupra sănătăţii publice, conduc la concluzia că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere aspectele anterior menţionate, se va aprecia că încheierea recurată este legală şi temeinică, instanţa concluzionând în mod corect, în baza înscrisurilor dosarului, că subzistă temeiurile care au determinat iniţial măsura arestării, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Se va observa, de asemenea, că faţă de inculpat a fost pronunţată o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate care chiar dacă nu este definitivă constituie, potrivit jurisprudenţei C.E.D.O., temei suficient pentru menţinerea stării de detenţie provizorie.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V.J.O.R. împotriva încheierii din 21 iulie 2008 pronunţată în dosarul nr. 29427/3/2007 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat V.V.J.O.R. împotriva încheierii din 21 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 29427/3/2007 (nr. vechi 1128/2008).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2528/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2539/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
