ICCJ. Decizia nr. 2545/2008. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2545/2008

Dosar nr. 599/89/2008

Şedinţa publică din 20 august 2008

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 213 din 23 aprilie 2008, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul P.V.

- în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 11 ani închisoare;

- în baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare.

Conform art. 34 lit. b) a contopit pedepsele, dispunând executarea pedepsei de 11 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 238 din 17 decembrie 2007 a Judecătoriei Murgeni, dispunând executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în total pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 15 ianuarie 2008 la zi.

A confiscat de la inculpat un cuţit.

Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile reprezentând cheltuieli spitalizare către unităţile medicale prestatoare de servicii medicale.

A luat act că partea vătămată C.R. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a mai fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul P.V., în vârstă de 35 ani, a fost de mai multe ori condamnat pentru furturi, ultima dată în luna decembrie 2007.

Acesta este consătean cu partea vătămată C.R., cu care a şi fost prieten până la începutul anului 2008, când acesta din urmă l-a denunţat poliţiei pe inculpat pentru săvârşirea unui furt.

Din acel moment inculpatul a plănuit să se răzbune pe partea vătămată.

În seara de 14 ianuarie 2008, după ce a consumat vin cu numitul G.I., inculpatul a hotărât să-l ucidă pe C.R.

În acest scop, înarmat cu un cuţit cu lama de 22 cm, luat din domiciliu, în jurul orelor 22,00, inculpatul a mers la locuinţa părţii vătămate, a pătruns în curte pe poarta întredeschisă şi prin forţarea uşii a intrat în locuinţă.

În continuare inculpatul a pătruns în camera în care partea vătămată dormea, a aprins lumina, a înlăturat plapuma cu care aceasta era învelită şi i-a aplicat două lovituri cu cuţitul în zona coapsei stângi.

Trezindu-se, partea vătămată a reuşit să se ridice în picioare, neputând evita o altă lovitură cu cuţitul în hemitoracele stâng.

Totuşi partea vătămată a reuşit să-l împingă pe inculpat şi apoi să fugă, doar în chiloţi şi tricou şi desculţ, sărind gardul şi alergând pe uliţă, urmărit de inculpat cu cuţitul în mână.

Partea vătămată s-a refugiat în curtea martorului G.I. şi când, după câteva minute a ieşit în uliţă, i-a ieşit în întâmpinare inculpatul, cu cuţitul în mână, care îl aşteptase ascuns după un gard. Din nou partea vătămată s-a refugiat în aceeaşi curte, timp în care inculpatul o aştepta în apropiere şi în cele din urmă partea vătămată a reuşit să se ascundă în curtea martorului P.N., care, aflând de cele întâmplate, i-a dat primele îngrijiri şi a anunţat poliţia şi salvarea.

În acest timp inculpatul a aşteptat apariţia părţii vătămate şi văzând că nu mai iese în uliţă, a mers la locuinţa sa, punând cuţitul sub pernă şi culcându-se.

Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Municipal Huşi şi apoi la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi.

Din raportul de expertiză medico-legală al S.M.L. Vaslui rezultă că partea vătămată C.R. a prezentat plăgi tăiate-înţepate hemitorace stg. şi coapse stg. cu secţiuni musculare parţiale. Leziunile au necesitat 12 - 14 zile îngrijiri medicale şi nu au pus în primejdie viaţa victimei deoarece plăgile nu au atins organe vitale iar plaga toracică nu a fost penetrantă.

Instanţa a reţinut că lovirea părţii vătămate la nivelul hemitoracelui stâng a vizat o zonă vitală, respectiv regiunea precordială şi pulmonară şi obiectul folosit în agresiune putând produce penetrarea toracică din care nu s-a realizat din întâmplare deşi zona vizată de lovire era vitală.

Şi conduita ulterioară a inculpatului, arată instanţa, demonstrează intenţia acestuia de a-l ucide pe C.R., urmărindu-l şi pândindu-l mai multă vreme, astfel că susţinerile inculpatului că nu a dorit decât să o sperie pe partea vătămată, nu corespund realităţii.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul P.V. a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei, întrucât nu a avut intenţia de a o ucide pe partea vătămată, ci numai de a o speria.

Prin Decizia penală nr. 76 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că încadrarea juridică este legală iar pedeapsa just individualizată.

Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat care, personal şi prin apărător, a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor atenuante.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul, susţinut în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este nefondat.

Situaţia de fapt în cauză a fost corect stabilită şi reţinută de instanţe.

Inculpatul a recunoscut că a plănuit să o atace noaptea, pe partea vătămată în locuinţa acesteia, în care scop s-a înarmat cu un cuţit, totul motivat de refuzul acesteia de a-l însoţi la comiterea unui furt şi de bănuiala acestuia că partea vătămată l-a denunţat la poliţie.

Susţinerile inculpatului, însă, că nu a urmărit decât să o sperie de moarte pe partea vătămată nu corespund realităţii, faţă de modul în care acesta a pus în executare hotărârea infracţională.

Acţiunile imediate, de aplicare de lovituri repetate cu cuţitul în diferite zone ale corpului părţii vătămate, inclusiv vitale, în condiţii de apărare din partea celui vizat şi care a reuşit să amortizeze şi să devieze loviturile, precum şi cele ulterioare, de urmărire şi pândire a victimei pentru continuarea agresiunii, toate precedate de pregătirea punerii în executare a hotărârii infracţionale, demonstrează fără echivoc că inculpatul P.V. a urmărit să îl ucidă pe C.R.

Încadrarea juridică reţinută este, astfel, legală.

Şi pedeapsa a fost corect individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Pericolul social concret al infracţiunii, decurgând din modul şi împrejurările săvârşirii faptei, este ridicat, după cum este demonstrată şi periculozitatea inculpatului, rezultând atât din repetatele încălcări ale legii penale, fără ca pedepsele aplicate să aibă efectul corectiv şi să-şi atingă scopul preventiv, cât şi din uşurinţa şi josnicia mobilului în luarea hotărârii de a suprima viaţa altuia.

Aşa fiind, instanţele au realizat o corectă adoptare a pedepsei în raport de gradul de pericol social al infracţiunii şi persoana inculpatului.

Curtea constată că nu există în cauză împrejurări care să poată fi considerate circumstanţe atenuante şi nici temeiuri de reducere a pedepsei chiar şi între limitele legale speciale.

Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârii existenţa vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Din pedeapsa aplicată va fi dedusă durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 ianuarie 2008 la 20 august 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 76 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 ianuarie 2008 la 20 august 2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 august 2008.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2545/2008. Penal