ICCJ. Decizia nr. 2539/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2539/2008
Dosar nr. 6572/1/2008
Şedinţa publică din 13 august 2008
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 31 iulie 2008 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul nr. 24591/3/2007 (nr. vechi 1459/2008), a fost respinsă, ca nefondată, cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului G.V.
În temeiul dispoziţiilor art. 3002, a art. 160b C. proc. pen. şi a art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O.L.F., s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, cu privire la cererea de constare a încetării de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului că această măsură a fost menţinută în baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., prin sentinţa penală nr. 674 din 5 iunie 2008, inculpatul fiind major la data indicată, astfel încât potrivit dispoziţiilor art. 160b şi ale art. 3002 C. proc. pen., discutarea stării de arest se realizează la maximum 60 de zile, sub sancţiunea încetării de drept a măsurii, astfel după cum se arată şi în Decizia Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. VII/2006, minoritatea inculpatului la data săvârşirii faptei fiind relevantă doar sub aspectul aplicării instituţiilor de drept substanţial şi a procedurii speciale de judecată, prevăzută de art. 480 şi urm. C. proc. pen., iar nu în materia arestării preventive; în consecinţă, s-a apreciat că dispoziţiile art. 160h alin. (3) C. proc. pen., nu sunt incidente dacă la momentul cenzurării măsurii arestării preventive inculpatul a împlinit vârsta de 18 ani.
Asupra stării de arest preventiv a inculpatului s-a reţinut că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. şi tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în baza rechizitoriului emis de Parchetul de pe lângă Tribunal Bucureşti, în dosarul de urmărire penală nr. 1093/P/2007, inculpatul fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 674 din 5 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la o pedeapsă privativă de libertate.
Din verificarea actelor dosarului instanţa a constatat că temeiurile care au determinat iniţial arestarea se menţin, fiind întrunite, cumulativ, exigenţele art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului legea prevăzând o limită a pedepselor mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din modul de operare, urmarea produsă şi pluralitatea infracţiunilor, astfel încât se impune menţinerea stării de arest a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar în rejudecare, constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului (la 15 iulie 2008), iar în subsidiar, revocarea măsurii arestării preventive în temeiul dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen.
S-a susţinut că inculpatul era minor la momentul comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă, astfel încât faţă de acesta urmează a se aplica normele de procedură speciale prevăzute de art. 480 şi urm. C. proc. pen., legalitatea măsurii arestării impunându-se a fi verificată la maximum 40 de zile sub sancţiunea încetării de drept a măsurii arestării preventive.
În subsidiar, în condiţiile în care se va aprecia că a fost respectat intervalul de timp impus pentru verificarea legalităţii măsurii arestării s-a solicitat revocarea acestei măsuri preventive, deoarece a fost în mod nelegal şi netemeinic menţinută.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin (3). C. proc. pen., se constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că faţă de inculpatul G.V. a fost dispusă măsura arestării preventive în baza mandatului de arestare nr. 76/ UP din 18 aprilie 2007 emis de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. 13630/3/2007, instanţa reţinând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143, 146, 148 lit. f), art. 1491 şi 151 C. proc. pen., faptele inculpatului care, la 15 aprilie 2007, în jurul orelor 23,00, împreună cu mai multe persoane a fost implicat într-un conflict cu un grup de persoane şi l-a înjunghiat pe numitul T.A. (care a suferit o leziune care i-a pus viaţa în primejdie) şi pe numitul P.M., care a decedat ca urmare a leziunilor produse, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 174 – art. 175 lit. i), ambele cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi a art. 33 lit. a) C. pen., fiind pedepsite cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, inculpatul aflându-se în situaţia prevăzută de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive astfel dispusă a fost prelungită şi apoi menţinută de către instanţa ce a soluţionat cauza în fond.
Se va reţine, de asemenea, că prin sentinţa penală nr. 674 din 5 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi a art. 33 C. pen., a fost condamnat inculpatul G.V. la o pedeapsă de 8 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71,m 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. şi ale art. 33 – art. 34 lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpatul la o pedeapsă de 5 ani închisoare, făcându-se aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 – art. 34 lit. b) au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, fiind interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Analizând recursul declarat se va constata, referitor la problema normelor aplicabile cu privire la termenul maxim de verificare a legalităţii măsurii arestării inculpatului minor, devenit major în cursul procesului penal, că instanţa de apel a apreciat corect în sensul aplicării normelor generale, prevăzute de art. 160b C. proc. pen. şi nu a art. 160h alin. (3) C. proc. pen., deoarece aplicarea acestor din urmă dispoziţii, cu caracter derogatoriu, vizează exclusiv verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării inculpatului minor, astfel după cum în mod expres se arată în norma invocată, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile cuprinse în Decizia nr. VII/2006 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie.
Rezultă aşadar că în timpul judecăţii, în privinţa inculpatului minor verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării se efectuează, sub sancţiunea încetării de drept a măsurii, la maximum 30 şi, respectiv, 40 de zile, în funcţie de vârsta minorului, potrivit art. 160h alin. (2) C. proc. pen., respectiv art. 160b alin. (3) C. proc. pen., ulterior împlinirii vârstei de 18 ani aplicându-se dispoziţiile art. 160b C. proc. pen., verificarea legalităţii măsurii arestării realizându-se la maximum 60 de zile.
Aşadar, se va reţine că verificarea, de către instanţa de apel a legalităţii şi temeiniciei arestării inculpatului s-a realizat corect, în aplicarea dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen. şi cu respectarea termenului de 60 de zile, prevăzut în norma menţionată, astfel încât legal şi temeinic s-a respins cererea de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive, neîntrunindu-se condiţiile prevăzute de art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Referitor la criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia menţinerii stării de arest a inculpatului se constată că acesta a fost trimis în judecată şi apoi condamnat de către prima instanţă pentru fapte de o gravitate excepţională, inculpatul manifestându-se violent şi aplicând lovituri de cuţit victimelor P.M. şi T.A., prima dintre acestea decedând, iar viaţa celei de a doua fiind pusă în pericol datorită agresiunii inculpatului.
Având în vedere acţiunile repetate, de o violenţă extremă, ale inculpatului, atitudinea acestuia şi urmarea deosebit de gravă a faptelor sale, se va reţine că în mod just instanţa a apel a apreciat că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen., neîncetând temeiurile ce au justificat iniţial luarea măsurii arestării, menţinerea măsurii impunându-se în continuare faţă de pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Pe de altă parte, se constată că în cauză s-a pronunţat o hotărâre de condamnare care, chiar dacă este nedefinitivă, constituie astfel cu a statuat şi C.E.D.O., un temei suficient de menţinere a stării de detenţie provizorie.
Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.V. împotriva încheierii din 31 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 24591/3/2007 (nr. vechi 1459/2008).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2535/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2545/2008. Penal → |
|---|
