ICCJ. Decizia nr. 2547/2008. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2547/2008
Dosar nr. 1945/98/2007
Şedinţa publică din 20 august 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 292/ F din 26 martie 2008 a Tribunalului Ialomiţa a fost condamnat inculpatul T.M.C., la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului şi s-a dedus din durata pedepsei reţinerea şi arestarea preventivă, la zi.
Inculpatul a fost obligat la 26.983,79 RON despăgubiri civile către Spitalul de Urgenţă Slobozia.
La fel a fost obligat inculpatul la 3000 lei RON despăgubiri civile către partea civilă B.A.
În sfârşit, inculpatul a fost obligat la 1200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul T.M.C. a fost cioban la numitul Z.N., în comuna Cocora, judeţul Ialomiţa, acesta, era prieten cu V.M., care, la rândul său, era cioban la fiul lui Z.N., Z.V.
Inculpatul şi prietenul său, V.M. au mers împreună în seara zilei de 15 februarie 2007 la barul „S.", aflat în centrul comunei Cocora, judeţul Ialomiţa, unde au consumat bere. În acelaşi local, era prezentă şi victima B.C., în vârstă de 56 ani, care era cunoscut şi diagnosticat ca schizofrenic.
Fără nici un motiv, acesta i-a înjurat pe cei doi ciobani, după care a aruncat pe ei conţinutul paharului din care bea votcă, a intenţionat să arunce spre ei cu paharul gol, dar a fost deposedat de acest obiect, de către V.M. şi P.T., fratele angajatei de la bar, P.M.
Pentru evitarea unui scandal P.T. i-a dat din bar, atât pe inculpat, cât şi pe V.M. şi B.C.
Şi în afara barului, victima a continuat să-i înjure, motiv pentru care V.M. i-a aplicat acestuia două lovituri cu pumnii în faţă, urmare acestor lovituri, victima a căzut în şanţ, care era pavat cu dale din beton, în această poziţie, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în zona abdominală, după care victima a fost abandonată în şanţ, la o distanţă de aproximativ 15 m. de bar.
În jurul orei 23,00, patru paznici l-au găsit pe B.C. căzut într-un şanţ, în apropierea locuinţei numitului P.I. Deoarece nu era prima dată când victima, datorită băuturii, era găsită în şanţ, cei patru i-au cerut să se ridice şi să meargă acasă, strada pe care se aflau, fiind strada unde, acesta îşi avea domiciliul.
Conform schiţei întocmite la faţa locului, de la locul unde a fost găsit de paznici, sunt aproximativ 30 m.
A doua zi, în jurul orei 6,00 dimineaţa, victima a fost găsită de N.I., căzută în dreptul curţii sale, în spaţiul dintre gard şi unul din stâlpii de la reţeaua electrică, aproape inconştient, motiv pentru care, aceasta a anunţat autorităţile.
Victima a fost transportată şi internată la Spitalul Slobozia, unde, la data de 27 martie 2007, a decedat.
Potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. 432 din 16 aprilie 2007 întocmit de S.M.L. Slobozia, moartea numitului B.C. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei multiple de organ, consecutivă unei peritonite generalizate, survenită în evoluţia unui traumatism toraco-abdominal cu dilacerare splinică şi pancreatită la o persoană cu multipl.
Tare organice cronice.
Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur şi comprimarea între corpuri dure.
Între leziunile traumatice suferite în 15 februarie 2007 şi deces exista legătura de cauzalitate directă condiţionată.
În completarea concluziilor, la data de 20 aprilie 2007, I.M.L. a precizat că tensiunile traumatice i-au permis sus-numitului să se deplaseze pe jos, pe o distanţă de 500 m, imediat post-traumatic, dar şi supravieţuirea de mai multe ore până la internare, fără suport medical.
În cursul urmăririi penale, atât inculpatul cât şi V.M. au arătat ordinea şi modalitatea în care au luat lovit victima, respectiv, cel care a lovit primul a fost V.M., care i-a aplicat două lovituri cu pumnul în faţă, cu căderea acestuia în şanţ, iar apoi, în această poziţie, cel care a lovit victima a fost inculpatul, care i-a aplicat mai multe lovituri cu piciorul în zona abdominală, producându-i leziuni, la organele interne.
Situaţia de fapt, reţinută în sarcina inculpatului este dovedită cu declaraţiile martorilor V.M., D.C., Z.N., Z.V., P.T., P.M., P.V. şi din unele declaraţii ale inculpatului.
Deşi nu există o declaraţie a victimei care să se fi plâns că a fost bătută de inculpat, în dosar există declaraţia martorului M.Şt., cel care a audiat victima, din declaraţia căruia rezultă că aceasta a declarat că a fost lovită cu picioarele în abdomen de cel care era cioban la Zapciu Nicolae, deci de inculpat.
Pe baza probelor menţionate, prima instanţă a reţinut comiterea infracţiunii de omor, de către inculpat, aplicându-i pedepsele: principală, complementară şi accesorie, în limitele prevăzute de lege.
La dozarea şi proporţionalizarea acestora s-au avut în vedere, criteriile, prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv, valorile sociale, lezate, prin urmările cele mai grave ale faptei de violenţă comise.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa l-a obligat pe inculpat la 26.958,79 RON, către Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia, reprezentând cheltuielile făcute cu spitalizarea victimei şi la 3000 RON către partea civilă B.A., sora victimei, reprezentând cheltuielile de înmormântare şi o serie de parastase victimei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul T.M.C. susţinând încadrarea greşită a faptei în infracţiunea de omor calificat, în loc de lovituri cauzatoare de moarte.
În subsidiar, inculpatul a susţinut şi că pedeapsa aplicată este greşit individualizată în sensul că este prea mare şi că greşit, nu i s-au constatat în favoare, circumstanţe atenuante deşi a avut o atitudine sinceră şi nu are antecedente penale.
Examinând apelul declarat de inculpat, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 155/ A din 10 iunie 2008, a admis, considerând motivul de apel invocat în subsidiar, întemeiat, şi a desfiinţat, în parte, sentinţa şi, rejudecând, a redus pedeapsa aplicată, de la 18 ani închisoare, la 12 ani, închisoare, cu constatarea existenţei în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, prevăzută de art. 74 şi 76 C. pen.
Instanţa a reţinut că solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei nu este întemeiată, în cauză, decesul victimei datorându-se intenţiei indirecte şi nu culpei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost menţinută şi starea de arest a inculpatului, deducându-se, în continuare, arestarea preventivă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele invocate şi în apel.
În şedinţa publică de azi 20 august 2008, inculpatul, prin apărător, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen. şi a solicitat, în principal, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză şi, rejudecând, în temeiul art. 334 C. proc. pen., să se dispună schimbarea încadrării juridice atât a faptei săvârşite de inculpat, din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu consecinţa stabilirii pedepsei, conform limitelor stabilite de lege, pentru această infracţiune. În subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat să se reducă pedeapsa, dându-se maximă eficienţă, circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa.
Recursul este nefondat.
Aşa cum s-a motivat şi în apel, violenţele exercitate de inculpat asupra victimei, chiar dacă nu au urmărit uciderea victimei, au fost comise cu intenţie indirectă, inculpatul prevăzând că lovind victima cu intensitate, într-o zonă vitală a corpului, aceasta poate deceda şi, acceptând, această gravă consecinţă, încât nu se poate susţine, în mod temeinic că fapta ar constitui infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., infracţiune, la care forma de vinovăţie, este constituită de praeterintenţie, adică, de o intenţie depăşită, în care decesul este rezultatul culpei şi nu al intenţiei.
Rezultă, aşa-dar, că primul motiv de recurs, formulat în principal, nu poate fi primit, fiind neîntemeiat.
Dar, examinarea cauzei, în raport şi de motivul invocat de inculpat, în subsidiar, arată că nici acest din urmă motiv nu este întemeiat, în speţă, instanţa de apel, făcând, o corectă individualizare a pedepsei.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă declarat de inculpatul T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 155/ A din 10 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat şi al respinge ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, Decizia atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi regulamentarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 155/ A din 10 iunie 2008, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 28 martie 2007la 20 august 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2545/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2561/2008. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
