ICCJ. Decizia nr. 2551/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2551/2008
Dosar nr. 194/111/2008
Şedinţa publică din 20 august 2008
Asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 193/ P din 20 mai 2008 a Tribunalului Bihor, în baza art. 174 raportat la art. 176 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V., la o pedeapsă de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani închisoare, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 şi 34 C. pen., s-au contopit pedepsele şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, la care a adăugat un spor de un an închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 19 ani închisoare, cu art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestului preventiv de la 29 noiembrie 2007, la zi.
S-a constatat că partea vătămată C.I.G. nu a formulat pretenţii civile, în cauză.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1200 RON, cheltuieli judiciare, către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu P.C., în sumă de 100 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Bihor.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrat la 21 ianuarie 2008, a fost trimis în judecată inculpatul P.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută şi pedepsită de art. 174 şi 176 lit. d) C. pen., prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen. şi prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 27 noiembrie 2007, a pătruns pe nedrept, prin escaladarea unui geam în locuinţa victimei C.A., de 82 de ani, din com. Viişoara nr. 197, jud. Bihor, de unde a sustras bani şi alte bunuri şi i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu corpuri dure, care au condus la decesul acesteia.
Din cercetările judecătoreşti a rezultat că, în 29 noiembrie 2007, organele de poliţie au fost sesizate despre faptul că numitul C.A. din com. Viişoara, jud. Bihor, a fost găsit mort în locuinţa sa, într-o baltă de sânge, iar lucrurile din casă erau răvăşite.
Primele investigaţii au arătat că victima locuia singură, iar pentru diferite munci din gospodărie, a apelat la ajutorul unor ţigani, cărora le dădea mâncare, băutură şi bani, iar ultimele persoane din această etnie, care au fost văzute la victimă, sunt P.V. şi V.T., astfel că acestea au fost incluse în cercul de bănuiţi şi, întrucât P.V. nu a fost găsit acasă în primele ore de investigaţii, a fost folosit câinele de urmă, care a condus organele de urmărire penală la locuinţa sa, sub pat fiind găsită bicicleta victimei.
Ulterior, a fost depistat P.V. şi audiat de procuror, însă nu a recunoscut fapta deşi i s-a aplicat că a fost inclus în cercul de suspecţi, iar câinele de urmă a condus organele de urmărire penală, la locuinţa sa.
A doua zi, fiind reaudiat, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, susţinând că a participat şi D.I., astfel că a fost începută urmărirea penală şi împotriva acestuia şi a fost chemat pentru audieri, însă nu a recunoscut comiterea faptei, iar la confruntarea acestora, fiecare a susţinut punctul său de vedere.
Ulterior, s-a procedat la reconstituirea faptei, în prezenţa unor martori asistenţi şi a unui apărător din oficiu, iar inculpatul P.V. a arătat cu lux de amănunte modul în care a comis fapta şi anume a plecat de acasă, din colonia de rromi şi s-a întâlnit cu V.T., cu care discutase anterior să meargă să fure bani de la victimă, astfel că au pătruns în grădină, peste un gard, au intrat în locuinţa victimei, care era afară, fără să-i observe, au început să caute prin casă, în special bani, iar când victima a intrat în casă, inculpatul a lovit-o cu o bâtă în cap, de mai multe ori, victima căzând la pământ, după care el împreună cu V.T., au împachetat mai multe haine, în doi saci, pe care intenţionau să le sustragă, dar aprinzându-se becurile pe stradă, întrucât anterior iluminatul era întrerupt, s-au speriat şi au plecat de la locuinţa victimei, iar inculpatul susţine că V.T. a găsit lângă televizor, suma de 120 RON, pe care au împărţit-o, pe drumul spre casă.
Fiind audiată V.T., aceasta nu a recunoscut participarea sa la comiterea faptei, dar cunoştea victima şi a fost la aceasta la lucru de mai multe ori, atât cu inculpatul P.V., cât şi singură, astfel că s-a procedat la confruntarea acestora, fiecare menţinându-şi, însă, punctul de vedere.
S-a dispus efectuarea unei constatări tehnico – ştiinţifice asupra comportamentului simulat, în care s-a concluzionat că pentru răspunsurile lui P.V., în cauza privind omorul din 27 noiembrie 2007, comis în localitatea Viişoara, jud. Bihor, victimă fiind C.A., nu s-au evidenţiat modificări semnificative, care să fie interpretate ca indicii a comportamentului simulat al subiectului.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, susţinând, din nou, că a participat şi numita V.T., însă nu are probe, cu care să dovedească acest lucru, deşi la întrebarea pusă cu ocazia efectuării testului poligraf, a declarat că nu a fost cu ea.
Din raportul de constatare medico – legală, nr. 3207 din 1 decembrie 2007, a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo - cerebrale cu fractura cutiei craniene, survenit în cadrul unui politraumatism prin agresiune. Moartea datează de 24 - 30 ore, adică din 27 noiembrie 2007. Leziunile de violenţă descrise la examenul extern datează din ziua morţii şi s-a produs prin lovire repetată cu corp contondent dur, urmată de cădere şi prin comprimare, între două planuri.
Poziţia victimă agresor a fost variabilă în timp, iar alcoolemia victimei, în momentul decesului, a fost de 0 gr. la mie, între lovituri şi deces, existând legătură de cauzalitate.
Audiat fiind inculpatul în cursul judecăţii, acesta a revenit asupra unei părţi din declaraţia dată, în sensul că nu a mai susţinut că a mers la domiciliul defunctului împreună cu V.T., precum şi faptul că ar fi luat vreun bun din locuinţa defunctului.
De observat însă, că la domiciliul inculpatului a fost găsită bicicleta defunctului şi despre care inculpatul a susţinut că această bicicletă a fost primită de la defunctul C.A., în urmă cu aproximativ un an de zile, înainte de moartea acestuia, acest aspect a fost contrazis de declaraţia martorului V.G.C., care a arătat că a fost de faţă când organele de poliţie au găsit acasă la inculpat acea bicicletă şi că în prezenţa lui, fiul inculpatului a arătat că acesta avea bicicleta de la C.A., doar de aproximativ 2 săptămâni.
Ca urmare, inculpatul nu putea avea bicicleta de aproximativ un an de zile, iar pe de altă parte, avându-se în vedere şi vârsta fiului inculpatului de 15 ani, precum şi şocul suferit de acesta, datorat faptelor săvârşite de tatăl său, este posibil ca acesta să nu fi putut aprecia cu exactitate durata de timp de când inculpatul avea în posesie acea bicicletă, cu atât mai mult, cu cât, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, minorul P.B. a arătat că a văzut bicicleta, pentru prima dată, acasă la ei, în dimineaţa zilei de 27 noiembrie 2007, după care, a arătat că tatăl său, a lucrat la defunctul C.A., ultima dată, în urmă cu 4 săptămâni. Or, în aceste condiţii, nu a putut fi primită apărarea inculpatului, în sensul că, în sensul că a primit bicicleta de la defunct, în urmă cu aproximativ un an de zile şi mai mult chiar în declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul susţinând că nu mai ştie dacă a strâns sau nu bunuri, în saci, de la domiciliul defunctului, în noaptea în care l-a lovit pe acesta, cu bâta în cap. Ar mai fi de precizat, de asemenea, şi faptul că inculpatul, în cursul urmăririi penale, a recunoscut că a mers la domiciliul defunctului, pentru a fura bani şi că, de altfel, a şi luat o sumă de bani din locuinţa sa, aspecte, ce dovedesc în opinia instanţei, vinovăţia inculpatului, în ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie.
Faptele astfel descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 şi 176 lit. d) C. pen., texte în baza cărora inculpatul P.V., va fi condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale; ale infracţiunii de tâlhărie, text în baza căruia l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare, precum şi ale infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen., texte de lege, în baza cărora, l-a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 5 ani.
Faptele fiind concurente, în baza art. 33 şi 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, la care a adăugat un spor de un an închisoare şi s-a dispus ca în final, să execute pedeapsa de 19 ani închisoare, cu art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere modul şi împrejurările comiterii faptelor, pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, constând în aceea că a suprimat viaţa unei persoane învârstă de 82 de ani, în scopul de a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării, faptul că inculpatul a avut atitudine oscilantă în faţa organelor judiciare, în sensul că iniţial, nu a recunoscut săvârşirea faptelor, ulterior, a revenit asupra acestei declaraţii şi a recunoscut săvârşirea faptelor, susţinând însă că le-a săvârşit împreună cu numita V.T., pentru ca mai apoi, în faţa instanţei, să susţină că a comis faptele singur, dar nerecunoscând că ar fi luat vreun bun din locuinţa defunctului, dar şi persoana inculpatului, cu antecedente penale.
În ceea ce priveşte pedepsele accesorii aplicate inculpatului, s-a impus limitarea conţinutului acestora, conform practicii C.E.D.O.
Totuşi, având în vedere că inculpatul a comis infracţiuni grave ce relevă că nu a avut capacitatea de a aprecia valori fundamentale, cum este viaţa, s-a concluzionat că este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor electorale ale inculpatului, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestului preventiv.
S-a constatat că partea vătămată C.I.G., nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Apelul declarat de inculpatul P.V. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 68/A/2008 din 8 iulie 2008.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul, invocând motivul de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi susţinând că pedeapsa aplicată ar fi prea aspră, greşit, individualizată, neţinând seama de faptul că are 5 copii minori şi că este unicul susţinător al familiei.
Recursul este nefondat.
Contrar susţinerilor inculpatului, în cauză, instanţa a făcut o corectă individualizare a pedepsei, ţinând seama, la stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune, în parte, că şi pentru pedeapsa aplicată pentru concurs, de toate criteriile de individualizare a pedepsei, rezultate din prevăzută art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv, de faptul că inculpatul are 5 copii minori.
Cuantumul pedepselor stabilite ca şi al celei aplicate se explică prin faptul că infracţiunile comise de inculpat au un anume grad de periculozitate, rezultând din cruzimea cu care faptele au fost comise, aspect de care instanţa de fond nu putea face abstracţie, în opera sa, de adaptare a pedepsei, la persoana infractorului.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 68/A/2008 din 8 iulie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 68/A/2008 din 8 iulie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 noiembrie 2007 la 20 august 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2541/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2555/2008. Penal → |
|---|
