ICCJ. Decizia nr. 2532/2008. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2532/2008
Dosar nr. 11450/3/2008
Şedinţa publică din 13 august 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 573 din 7 mai 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 183 C. pen., a condamnat pe inculpatul P.B.V., la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă durata arestării preventive, de la 11 februarie 2008, la zi, menţinând starea de arest a inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.B.V. la plata către partea civilă I.V. a sumei de 5000 lei, reprezentând despăgubiri materiale şi a sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 191 C. proc. pen., fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată este pe deplin dovedită, rezultând, fără echivoc că, la data de 25 iunie 2007, P.B.V. a aplicat victimei I.Şt. o lovitură în zona craniană, aceasta căzând şi lovindu-se cu capul de asfalt, suferind leziuni ce au condus la deces, în data 7 octombrie 2007.
Victima I.Şt. a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar – Arseni, unde, a fost internată cu diagnosticul „traumatism cranio – cerebral medio prin cădere, GSC= 12, contuzii hemoragice frontale bilaerale, fractură occipitală paramediană stângă, hemosinus etmoidal bilateral şi sfenoidală stâng, epitaxis bilateral", din raportul medico – legal de necropsie nr. A3/1533/2007, rezultând că „moartea numitului I.Şt. a fost violentă. Ea s-a datorat contuziei şi hemoragiei meningo – cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio – cerebral cu fractură de bază craniană occipital median. Leziunile traumatice cranio - cerebrale care au dus la deces s-au putut produce prin lovire heteropropulsată de plan dur cu legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză. Supravieţuirea pacientului în perioada 25 iunie 2007 – 7 octombrie 2007 s-a datorat tratamentului medio – chirurgical adecvat şi corect instituit".
Inculpatul P.B.V. a recunoscut că declanşarea conflictului a fost generată de conduita sa şi a martorului R.G., susţinând însă că el a intervenit întrucât martorul lovea victima şi în încercarea de a-i despărţi, i-a împins pe amândoi, I.Şt. dezechilibrându-se şi cazând datorită faptului că era mai slab.
Declaraţiile inculpatului sunt infirmate însă de cele ale martorilor oculari R.G., E.A. şi C.M., din care rezultă fără dubiu că, deşi într-o primă fază R.G. a vrut o dispută verbală cu victima aceasta a renunţat şi s-a îndepărtat de locul în care, la scurt timp, inculpatul l-a lovit pe I.Şt.
Chiar şi în situaţia, în care, inculpatul, doar a împins victima, aşa cum susţine, această acţiune a fost violentă şi de intensitate mare, având în vedere că victima a fost propulsată pe asfalt, suferind leziuni la niveluloaselor craniului frontal, occipital şi etmoid, conform foii de observaţie clinică nr. 16388/2007 a Spitalului de Urgenţă Bagdasar Arseni, respectiv, raportului medico – legal nr. A/3/1533/2007, întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici.
Aşadar, din coroborarea acestor mijloace de probă, rezultă, fără dubiu că inculpatul P.B.V. a acţionat cu praeterintenţie, actul de violenţă fiind săvârşit cu intenţia de a produce vătămarea corporală a victimei, urmarea mai gravă, produsă, moartea victimei, atribuindu-i-se, pe baza culpei. În drept, această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
La individualizarea pedepsei, fixate la 10 ani închisoare, s-au avut în vedere criteriile prevăzutăde art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de gradul concret de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurarea în care a fost comisă, de rezultatul produs, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care, este cunoscut cu antecedente penale, în perioada minoratului şi care a avut parţial o atitudine sinceră.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite, precum şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală.
În consecinţă, pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) şi b C. pen.
S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive, de la 11 februarie 2008, la zi, menţinând starea de arest a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, nu s-au schimbat.
Sub aspectul laturii civile instanţa a considerat cererea soţiei victimei de constituire ca parte civilă, cu 5000 lei daune materiale şi 20.000 lei daune morale ca fiind responsabilă şi l-a obligat pe inculpat la plata acestor sume către aceasta.
Apelurile declarate de partea civilă I.V. şi de inculpatul P.B.V. împotriva acestei sentinţe au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Ape Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 163 din 19 iunie 2008.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri, partea civilă I.V. şi inculpatul P.B.V.
Partea civilă a criticat hotărârea sub aspectul confirmării pedepsei aplicate de prima instanţă, pedeapsa pe care a apreciat-o ca fiind foarte mică, necorespunzătoare gradului de pericol social al faptei şi făptuitorului, precum şi împrejurărilor în care a comis infracţiunea.
La rândul său, inculpatul a criticat hotărârea, susţinând că, în mod greşit, nu i s-a recunoscut circumstanţa atenuantă a provocării, deşi victima îi adresase insulte lui ca şi altora, ceea ce l-a determinat să intervină în conflictul dintre victimă şi R.G.
Inculpatul a arătat că întrucât martorul R.G. lovea victima, a încercat a-i despărţi şi i-a împins, pe amândoi, ceea ce a făcut, ca victima I.Şt. să se dezechilibreze, căzând, cu consecinţele cunoscute.
Recursurile sunt nefondate.
Nici partea civilă şi nici inculpatul nu au dreptate, atunci când susţin că, pedeapsa aplicată inculpatului n-ar corespunde gradului de pericol social al faptei şi făptuitorului, precum şi împrejurărilor în care a fost comisă infracţiunea.
Analiza actelor şi probelor dosarului demonstrează, dimpotrivă, că instanţele au făcut o corectă aplicare a legii, inclusiv, a criteriilor de individualizare a pedepsei, desprinse din dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ceea ce a dus la aplicarea pedepsei de 10 ani închisoare, pedeapsă ce ţine seama de gradul concret de pericol social a faptei, de modalitatea şi împrejurarea în care a fost comisă de rezultatul produs, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care, este cunoscut cu antecedente penale şi cu o atitudine, relativ sinceră, pe parcursul procesului penal.
Instanţele, însă, în mod corect, nu au reţinut, în favoarea inculpatului, circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât, chiar dacă victima a adus injurii, celor cu care se aflase în conflict, inclusiv, inculpatului, acestea, nu puteau să-i producă inculpatului o asemenea tulburare sau emoţie, sub stăpânirea cărora acesta să fi săvârşit, fapta imputată.
În raport de cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile declarate de partea civilă I.V., soţia victimei şi de inculpatul P.B.V., împotriva deciziei penale nr. 163 din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate, şi să le respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive, de la luarea măsurii, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă I.V. şi recurentul inculpat P.B.V. împotriva deciziei penale nr. 163 din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 11 februarie 2008 la 13 august 2008.
Obligă recurenta parte civilă şi recurentul inculpat la plata sumelor de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2515/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2541/2008. Penal → |
|---|
