ICCJ. Decizia nr. 2515/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2515/2008
Dosar nr. 1412/3/2008
Şedinţa publică din 6 august 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 237 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul I.G. împotriva sentinţei penale nr. 750 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, la data de 14 ianuarie 2008, s-a înregistrat referatul nr. 3030/III-6/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti având ca obiect cererea formulată de condamnatul I.G. prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 750 din 23 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin care a fost condamnat, la o pedeapsă de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În motivarea cererii, revizuientul a susţinut, în esenţă, că este nevinovat, soluţia de condamnare fiind greşită, pronunţată pe baza unui dosar „instrumentat la ordin", ca urmare a faptului că a refuzat să accepte colaborarea cu organele de urmărire penală.
Concluziile procurorului în urma efectuării cercetărilor premergătoare au fost de respingere a cererii de revizuire, pe motiv că nu este incident nici unul din cazurile de revizuire prevăzută de art. 394 C. proc. pen.
Tribunalul, cu prilejul examinării cererii de revizuire, a constatat că revizuientul a epuizat toate căile de atac prevăzute de lege împotriva sentinţei penale nr. 750 din 23 iunie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, hotărârea de condamnare, fiind definitivă.
Fără a trece la o analiză pe fond a cauzei tribunalul a constatat că probele existente în dosarul cauzei infirmă, fără putinţă de tăgadă, susţinerile inculpatului, care a negat, în mod constant, comiterea faptei.
În final, tribunalul a apreciat, că nu este incident, nici unul din cazurile de revizuire, prevăzută de art. 394 C. proc. pen., fiind cu neputinţă, a se obţine pe calea revizuirii, prelungirea probatoriului administrat într-o cauză, în care s-a pronunţat o hotărâre, rămasă definitivă.
De altfel, revizuientul nu a indicat alte mijloace de probă, ci a solicitat o reevaluare a probatoriului administrat.
Pentru aceste motive, la care s-a adăugat faptul că s-a încercat devoluarea întregii cauze numai pe baza susţinerilor ce creionează o nouă situaţie de fapt, tribunalul a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul I.G.
Apelul formulat de condamnatul revizuient I.G. împotriva sentinţei penale nr. 237 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 92/ A din 9 aprilie 2008.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs, condamnatul revizuient I.G., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi, susţinând că, în mod greşit, cererea a fost respinsă, fără să se fi admis prelungirea probatoriului şi stabilirea situaţiei reale de fapt.
Recursul este nefondat.
Analiza hotărârii atacate, prin prisma criticilor invocate, dar şi a naturii revizuirii, de cale extraordinară de atac, admisibilă, numai în cazuri concrete şi limitativ prevăzute de lege, a scos în relevanţă caracterul nefondat al recursului, de faţă, nefiind nici un argument plauzibil, de natură a pune sub semnul îndoielii, temeinicia şi legalitatea deciziei atacate.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat I.G. împotriva deciziei penale nr. 92/ A din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2492/2008. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 2532/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
