ICCJ. Decizia nr. 2555/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2555/2008
Dosar nr. 2086/117/2007
Şedinţa publică din 20 august 2008
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 703/2007 a Tribunalului Cluj s-a respins cererea formulată de inculpatul C.P. de schimbarea a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de trafic de persoane, în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În temeiul art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul C.P, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, în formă continuată.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., începând cu datat rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, timpul arestării preventive, începând cu 5 aprilie 2007, la zi şi, în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a arestării inculpatului.
În temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de părţile civile K.A.B. şi B.T.G. la câte 6000 euro, către fiecare parte civilă, cu titlu de daune morale.
S-a constatat că părţile vătămate Z.L. şi C.R.A. nu s-au constituit părţi civile.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu dispoziţiile art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscat suma de 2000 euro de la inculpat, ca fiind dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane.
În temeiul art. 193 C. proc. pen., le-a obligat pe inculpatul C.P. la 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă K.A.B., reprezentând onorariu de avocat.
Inculpatul a fost obligat la 2000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. din 25 aprilie 2007, inculpatul C.P. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în faptul că, împreună cu numita T.C., în cursul anului 2005, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a recrutat, găzduit şi transportat mai multe tinere din Cluj – Napoca, respectiv, pe K.A.B. şi B.T.G., Z.L., C.R.A., M.C.M., cât şi pe martora G.A.L. în Spania, cu promisiunea obţineri unor locuri de muncă într-un bar ca dame de companie, promisiuni care, ulterior, s-au dovedit a fi doar pretexte, pentru exploatarea sexualăacestora, fiind obligate la practicarea prostituţiei, ca urmare a vânzării lor.
Audiat cu privire la fapte, inculpatul C.P. nu a recunoscut învinuirea, arătând, însă, unde, urmau să lucreze ca dansatoare, neprimind nici o sumă de bani, poziţie procesuală, menţinută de inculpat, tot timpul procesului. Totodată, inculpatul a arătat că fetele au fost de acord, de la început, cu practicarea prostituţiei.
Prin probele administrate, declaraţii ale părţilor vătămate, procese verbale, declaraţii ale unor martori, anchete sociale, s-a reţinut modul în care inculpatul a racolat o serie de tinere, sub pretextul asigurării unor locuri de muncă bine plătite şi anume pe M.C.B., G.A., B.T.G. şi K.A.B. ducându-le în Spania şi vânzându-le, încât, acestea au fost puse în situaţia de a se prostitua, în vederea răscumpărării. Aceleaşi probe atestă cooperarea inculpatului cu numita T.C., în Franţa, la rândul său, a racolat pe numitele Z.L., C.R.A. şi B.A.V., convingându-le să o însoţească în Franţa, de unde, au fost transportate de acelaşi inculpat în Spania în localitatea Naval Moral de la Mata, unde le-a vândut fără să spună, administratorului clubului G. şi numitul H., ceea ce a dus la sechestrarea lor şi la limitarea libertăţii de mişcare, prin faptul că nu puteau ieşi din club, decât însoţite.
Părţile vătămate, cărora T.C. le spusese că urmează să lucreze ca dame de companie într-un bar, nefiind vorba de practicarea prostituţiei, au aflat că celelalte tinere racolate anterior de inculpatul C.P. şi numita T.C. au fost vândute, iar apoi sechestrate şi obligate să practice prostituţia, astfel că s-au revoltat, spunându-i numitului H., că vor apela la poliţie, dacă nu vor fi lăsate să plece. În aceste condiţii, numitul H., l-a permis să părăsească clubul.
Martorul B.A.V. ca a rămas, fiind de acord să practice prostituţia de bună voie, fără a fi cumpărată.
Faţă de cele rezultate din probe, prima instanţă a reţinut că inculpatul a comis infracţiunea de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în înţelegere cu numita T.C., conform unui plan faptele încadrând-se în variantele privind transportarea şi cazarea unei persoane.
Activitatea de traficare, pornită după înţelegerea prealabilă şi, implicit, stabilirea unui plan cu numita T.C., constând în faptul că, inculpatul, cunoscându-le pe părţile vătămate, a purtat discuţii cu ele şi le-a promis că le va asigura locuri de muncă decente, care le va permite obţinerea de mijloace băneşti, sprijinindu-le, totodată în obţinerea paşapoartelor, în transportarea lor în Spania, pentru ca, apoi, să le vândă administratorului clubului de noapte enunţat, care le-a obligat să practice prostituţia pentru a putea să-şi achite datoriile faţă de el, având în vedere că plătise pentru ele suma de 2000 lei, inculpatului.
S-a mai reţinut că probatoriul administrat dovedeşte fără dubiu, activitatea de recrutare, prin înşelăciune, asupra muncii ce urma a fi prestată, întocmirea formalităţilor necesare obţinerii paşaportului şi a documentelor de călătorie, remiterea părţilor vătămate a sumelor de bani necesare trecerii frontierei, indicarea persoanei de legătură (administratorul clubului) şi un loc de cazare (sediul clubului de noapte) declaraţiile solicitate de inculpat părţilor vătămate, prin care acestea să ateste că au plecat în vacanţă în „C." – Italia, şi că ele au rămas de bună voie la muncă în acea localitate, precum şi transportarea lor în Spania.
În urma individualizării judiciare a pedepsei, potrivit criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a apreciat necesitatea aplicării unei pedepse într-un cuantum care să îndeplinească funcţiile şi să realizeze scopul acesteia. În acest sens, s-a spus, că, o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, este în măsură să asigure atât o prevenţie generală eficientă, cât şi reinserţia socială a inculpatului.
În temeiul art. 71 C. pen., instanţa i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
Instanţa, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului C.P., timpul arestării preventive şi în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, a reţinut că părţile vătămate au refuzat să practice prostituţia şi, deşi i-au explicat patronului din Spania că nu au avut cunoştinţă nu au fost de acord să facă acest lucru, acesta le-a spus că a plătit suma de 4000 euro, pentru ele, încât, acestea îi datorează suma respectivă, pentru care, împotriva voinţei lor, acestea trebuie să practice prostituţia.
În cauză, părţile vătămate Z.L. şi C.R.A. nu s-au constituit părţi civile faţă de inculpat, neavând nici o pretenţie faţă de el sub aspectul obligării lui la plata unor sume de bani cu titlu de daune materiale sau/şi daune morale.
Întrucât, cele două părţi vătămate, n-au emis pretenţii asupra inculpatului, neconstituindu-se părţi civile în cauză, potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. d) C. pen., instanţa va trebui să dispună confiscarea sumei de 2000 euro, de la inculpat, ca fiind dobândită prin săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.
În ceea ce priveşte părţile vătămate K.A.B. şi B.T.G. urmează a se vedea că s-au constituit părţi civile faţă de inculpat cu suma de 17.000 euro fiecare, solicitându-se obligarea inculpatului la plata acestor sume. Faţă de această constituire de parte civilă şi de traumele psihice suferite de cele două părţi civile, instanţa va trebui ca în baza art. 346 raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de părţile civile B.T.G. şi K.A.B. şi, pe cale de consecinţă, a obligat pe inculpat să plătească acestor părţi civile, cu titlu de daune morale, câte 6000 euro.
Întrucât, inculpatul C.P. a fost găsit în culpă procesuală, în temeiul art. 193 alin. (2) C. proc. pen., instanţa l-a obligat pe acesta să achite suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părţii civile K.A.B., reprezentând onorariu de avocat.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul C.P., solicitând, în principal, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
În subsidiar, inculpatul a solicitat ca în urma admiterii apelului să se pronunţe o nouă hotărâre prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi să se dispună achitarea inculpatului, pentru această faptă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen. Totodată, a solicitat respingerea acţiunilor civile pronunţate de părţile civile constituite, în cauză.
În motivarea apelului, inculpatul a solicitat constatarea nulităţii absolute a urmăririi penale pe motiv că i s-a încălcat dreptul de apărare deoarece deşi în ce-l priveşte, s-a pus în mişcare acţiunea penală, a fost cercetat, a fost audiat şi arestat, pentru forma simplă a infracţiunii de trafic de persoane, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, a fost informat că fapta reţinută în sarcina sa este forma prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, fără ca, între timp, să se fi dat ordonanţă de schimbare a încadrării juridice şi fără să fi fost audiat cu privire la acest aspect.
Referitor la cererea subsidiară, inculpatul a arătat că, în cauză, nu s-a dovedit, în mod cert, existenţa unei înţelegeri anterioare sau competente cu martora T.C., în vederea traficării părţilor vătămate şi că, aceasta a fost condamnată definitiv, pentru forma simplă a infracţiunii. Inculpatul a mai susţinut că, pe fond, nu a exercitat acte de constrângere, ameninţare sau inducere în eroare a părţilor vătămate, că nu a primit nici-o sumă de bani şi că singura sa activitatea efectuată este aceea de a transporta pe părţile vătămate.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 80/A/2008 din 11 iunie 2008, a admis apelul declarat de inculpatul C.P. împotriva sentinţei penale nr. 703 din 28 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o, cu privire la încadrarea juridică a faptei şi la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului.
Pronunţând o nouă hotărâre, în aceste limite, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, din infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte de lege, în baza cărora l-a condamnat pe inculpatul C.P., la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
Instanţa a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus arestarea preventivă.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A dispus, plata din fondul Ministerului Justiţiei a sumei de 100 lei către Baroul de Avocaţi şi Cluj şi rămânerea cheltuielilor judiciare făcute în apel, în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că probele administrate în cauză, evidenţiază că, într-adevăr numita T.C., la solicitarea inculpatului, a cazat o noapte pe părţile vătămate B.T.G. şi K.A.B. şi, apoi, le-a recomandat o gazdă. De asemenea, că este dovedit şi faptul că aceeaşi persoană, având în dosar calitatea de martor, în timp ce se afla în Franţa împreună cu numitele Z.L. şi C.R.A., precum şi cu martora B.A.V., pe care le racolase din România, a apelat la serviciile inculpatului pentru a le transporta în Spania.
Pentru a opera circumstanţa agravantă prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 este necesară existenţa voinţei comune de a coopera la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, în baza unei înţelegeri anterioare, exprese sau tacite sau pe baza unei înţelegeri survenite, în timpul executării şi să se urmărească un scop comun, prin comiterea faptei. Existenţa actelor de cooperare impune totodată, acţionarea cu intenţie, având reprezentarea caracterului ilicit al faptei comise şi a calităţii de participant.
În cauză, însă, existenţa acestei coeziuni psihice între inculpat şi T.C. nu a fost dovedită, după cum nu s-a dovedit faptul că cei doi ar fi cunoscut care era natura activităţilor desfăşurate de fiecare inculpat.
La fel, nu s-a dovedit că martora T.C. ar fi cunoscut vreun scop, prin oferirea sau găsirea de locuinţă pentru părţile vătămate K.A.B. şi B.T.G., după cum nici faţă de inculpat nu s-a dovedit existenţa vreunui scop, anume prin asigurarea transportului numitelor Z.L. şi C.R.A. şi a martorei B.A.V.
Mai mult, din declaraţiile numitelor Z.L. şi C.R.A., precum şi a martorei B.A.V., rezultă că inculpatul nu avea cunoştinţă despre scopul deplasării lor în Spania, aspect confirmat şi de martora T.C., aceasta arătând, că a apelat la inculpat care era deja în Spania, deoarece viaţa sa şi a sus-numitelor era în pericol, fiind ameninţată de proxeneţi marocani.
De altfel, pentru activitatea descrisă, numita T.C. a fost condamnată definitiv prin sentinţa penală nr. 551 din 1 octombrie 2004 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Decizia penală nr. 198 din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, fără a se reţine forma agravantă a infracţiunii, respectiv, fără a se reţine cooperarea şi participarea inculpatului C.P.
Aşa fiind, s-a constatat că, în cauză, instanţa de fond a stabilit o greşită încadrare juridică a infracţiunii comise de inculpat, fiind astfel, întemeiată critica adusă de inculpat, sentinţei atacate.
Faţă de cele arătate, încadrarea juridică, corectă, a faptei inculpatului este aceea de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care se va admite apelul şi se va desfiinţa sentinţa penală atacată, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei şi individualizarea pedepsei.
În consecinţă, s-a procedat în modul arătat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate şi trimiterea cauzei la organele de urmărire penală, pentru refacerea acesteia, conform art. 332 C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea pentru infracţiunea imputată.
Recursul inculpatului este nefondat.
Contrar, susţinerilor inculpatului, în speţă, urmărirea penală este completă şi nu operează nici una din nulităţile de ordine publică, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., pentru a se dispune restituirea cauzei la parchet, conform art. 332 C. proc. pen., constatându-se nulitatea absolută a urmăririi penale, aşa cum s-a cerut, ar trebui să se fi invocat şi dovedit, de către inculpat că, în speţă organul de urmărire penală a încălcat dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la audierea inculpatului în prezenţa apărătorului şi, respectiv, respectarea dreptului de apărare în toate etapele şi fazele procesului penal. Or, în speţă, nu este vorba de aşa ceva inculpatul fiind apărat de avocat pe tot parcursul urmăririi penale, urmărirea penală fiind efectuată de organul competent şi fiind sesizată instanţa competentă, care a judecat în condiţiile legii.
Nefondat, este şi motivul invocat de inculpat în subsidiar, atât fapta comisă de inculpat, cu încadrarea reţinută, cât şi vinovăţia acestuia, rezultând din întreg probatoriul administrat, inclusiv, din declaraţiile părţilor vătămate K.A.B. şi B.T.G.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, declarat împotriva deciziei penale nr. 80/A/2008 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, Decizia atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 aprilie 2007 la 20 august 2008.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 80/A/2008 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 5 aprilie 2007 la 20 august 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2551/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2559/2008. Penal. Cerere de liberare... → |
|---|
