ICCJ. Decizia nr. 2541/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2541/2008
Dosar nr. 4530/97/2007
Şedinţa publică din 20 august 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 114 din 27 martie 2008, Tribunalul Hunedoara l-a condamnat pe inculpatul J.A., în baza art. 174 C. pen., la 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la data de 11 iunie 2007 la zi, menţinând măsura privativă de libertate.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea civilă M.L., în sumă de 2600 lei reprezentând daune materiale, către partea civilă A.D.D. la 25.000 lei reprezentând daune morale şi la 25.000 lei către partea civilă A.F.A., reprezentând daune morale.
L-a mai obligat pe inculpat la plata a câte 54 lei cu titlu de rentă lunară în favoarea minorilor A.D.D. şi A.F.A. începând cu data de 10 iunie 2007 şi până la încetarea stării de nevoie a celor doi minori.
Inculpatul a fost obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că, începând din luna ianuarie 2007, inculpatul J.A. şi victima M.F.G. s-au aflat în relaţii de concubinaj, convieţuirea acestora fiind marcată de frecvenţa stării conflictuale concretizate în violenţe ale inculpatului faţă de victimă şi totul pe fondul consumului, împreună şi excesiv, de băuturi alcoolice.
Deşi a încercat de mai multe ori să întrerupă relaţia cu inculpatul, victima nu a reuşit, întorcându-se de fiecare dată la acesta.
La data de 6 iunie 2007, după o nouă despărţire, victima a revenit la locuinţa inculpatului.
Aici cei doi au consumat băuturi alcoolice, ajungând să se certe şi în acest context inculpatul, potrivit propriilor declaraţii, a lovit-o pe victimă în mod repetat, cu pumnii peste faţă şi în abdomen.
Victima a rămas în continuare la inculpat iar, în zilele următoare a început să se simtă tot mai rău, astfel că în noaptea de 9 iunie 2007 a decedat.
Din raportul medico-legal de necropsie rezultă că moartea victimei M.F.G. a fost violentă, datorată şocului traumatic şi hemoragic consecutiv unui traumatism abdominal cu multiple hematoame şi infiltrate sanguine în ţesuturile moi.
Între traumatismul abdominal cu hemoragie internă şi decesul victimei există un raport direct de cauzalitate.
Caracterizând juridic fapta, instanţa a apreciat ca legală încadrarea în prevederile art. 174 C. pen., reţinând, în acest sens, că inculpatul a aplicat victimei, cu intensitate, mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni care se află, conform raportului medico-legal, în relaţie cauzală directă cu decesul, acesta având posibilitatea să prevadă rezultatul grav, pe care l-a acceptat.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante întrucât s-a aflat în stare de ebrietate şi, de urmare, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 45 din 15 mai 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, instanţa de control judiciar constatând că în cauză nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante şi nici nu se impune reducerea pedepsei.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris, însă susţinut oral, personal şi prin apărător, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante, inclusiv săvârşirea faptei în stare de provocare şi reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este fondat.
În cauză, situaţia de fapt a fost corect şi complet stabilită pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi în cel al judecăţii.
Este, astfel, pe deplin dovedit, fapt confirmat şi prin declaraţia numitei B.C.L., sora victimei, că atât inculpatul cât şi victima aveau obişnuinţa consumului excesiv de alcool, sub influenţa căruia relaţiilor lor degenerau în certuri şi acte de violenţă, acestea din urmă săvârşite de inculpat.
Atât inculpatul cât şi victima aveau, fiecare, câte doi copii minori din alte legături conjugale.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia, inclusiv prin declaraţia din faţa instanţei de recurs, precizând însă că nu a urmărit să o ucidă pe concubină.
Încadrarea juridică reţinută de instanţe în precedent este legală.
Inculpatul, aplicând victimei numeroase lovituri cu pumnii peste cap şi abdomen, timp de 2 - 3 minute, conform propriei declaraţii din faţa instanţei, producându-i şoc traumatic, hemoragie internă şi infiltrate sanguine, care se constituie în cauză directă a decesului, a acţionat neîndoielnic cu vinovăţia în forma intenţiei indirecte, ce rezultă din însăşi materialitatea faptei, acceptând, astfel, posibilitatea producerii rezultatului mai grav, moartea, deşi nu l-a urmărit.
Reţinerea circumstanţelor atenuante generale legale, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., aşa cum solicită inculpatul, nu se justifică.
În cauză nu s-a făcut dovada că victima ar fi săvârşit acte de violenţă faţă de copilul inculpatului, aşa cum susţine acesta şi, în orice caz, această împrejurare, chiar reală, nu ar fi fost de natură să provoace inculpatului tulburarea puternică sub stăpânirea căreia să comită omorul.
Nici circumstanţele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., nu pot fi reţinute faţă de gravitatea infracţiunii, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei.
Recursul inculpatului, însă, este fondat pentru greşita individualizare a pedepsei principale, a celei complementare şi a celei accesorii.
Deşi în cauză, aşa cum s-a arătat, nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante cu efectul coborârii pedepsei sub limita minimă legală specială, împrejurările relative la comportarea sinceră a inculpatului în cursul procesului şi lipsa antecedentelor penale [(măsura educativă a internării pentru fapta comisă în timpul minorităţii neatrăgând incapacităţi sau decăderi conform art. 109 alin. (4) C. pen.)] pot şi trebuie să fie avute în vedere la individualizarea pedepsei între limitele legale speciale.
Curtea apreciază că pedeapsa aplicată la minimul prevăzut de lege este justificată, necesară şi suficientă atât pentru realizarea funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii, cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Pe de altă parte, nu există nicio justificare pentru a-i interzice inculpatului J.A., ca pedeapsă complementară şi, respectiv, accesorie, dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., sancţiunea nefiind necesară.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului J.A. urmează să fie admis şi, casând hotărârile pronunţate în cauză, numai cu privire la individualizarea pedepselor, se va proceda la o nouă individualizare a acestora.
Din pedeapsa aplicată se va scade timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatului, de la data de 11 iunie 2007 la 20 august 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul J.A. împotriva deciziei penale nr. 45/A/2008 din 15 mai 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa penală nr. 114/2008 din 27 martie 2008 a Tribunalului Hunedoara, secţia penală, numai cu privire la individualizarea pedepselor (principală, complementară şi accesorie) şi, rejudecând:
Reduce de la 14 ani închisoare la 10 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen.
Restrânge conţinutul pedepsei complementare şi a celei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 iunie 2007 la 20 august 2008.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 august 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2532/2008. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 2551/2008. Penal → |
|---|
