ICCJ. Decizia nr. 2706/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2706/2008
Dosar nr. 654/36/2008
Şedinţa publică din 9 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 64/P din 13 mai 2008 a Curţi de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.T., domiciliat în Constanţa, împotriva rezoluţiei din 29 februarie 2008, emisă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în dosarul de cercetare penală nr. 310/P/2007.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea petentului N.T., formulată împotriva rezoluţiei nr. 123/11/2/2/2008 din 14 martie 2008, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Au fost menţinute rezoluţiile atacate, iar petentul a fost obligat la plata către stat a sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel examinând actele dosarului penal nr. 310/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a reţinut că petentul N.T. a formulat mai întâi plângere penală împotriva numitului D.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 205 şi art. 206 C. pen., care a făcut obiectul dosarului nr. 5467/2005 al Judecătoriei Tulcea. Instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului D.I. întrucât faptele au fost dezincriminate, lăsând nesoluţionată acţiunea civilă formulată de petiţionar. Acţiunea civilă formulată de petiţionar a făcut obiectul dosarului nr. 5115/2006 al aceleiaşi instanţe.
Pentru a-l reprezenta în acţiunea civilă, numitul D.I. care avea calitatea de pârât, a solicitat asistenţă juridică avocatului L.R., cu care a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 188 din 09 octombrie 2006 şi în baza căruia acesta a procedat potrivit dispoziţiilor legale la pregătirea apărării.
Ca urmare a respingerii acţiunii civile a petiţionarului, acesta a exercitat toate căile de atac împotriva sentinţei instanţei de fond. Totodată petiţionarul a formulat plângere penală împotriva avocatului L.R., susţinând că acesta a indus în eroare instanţa de judecată prin prezentarea unei alte liste de martori decât cea stabilită iniţial, şi că a încercat să influenţeze martorii propuşi de el, să dea o declaraţie nereală, favorizându-l astfel pe pârâtul D.I., săvârşind astfel infracţiunea de fals în declaraţii, mărturie mincinoasă şi favorizarea infractorului.
În cauză au fost efectuate acte de cercetare penală, în urma cărora procurorul a constatat că faptele reclamate de petiţionar nu există, astfel că, prin rezoluţia nr. 310/P/2007 din 29 februarie 2008, în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul L.R. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 260, art. 264 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), întrucât faptele nu există.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluţii în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluţia nr. 123/11/2/2008 din 14 martie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Împotriva celor două rezoluţii a formulat plângere în temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petiţionarul N.T.
Cu privire la plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 123/11/2/2008 din 14 martie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Curtea a reţinut că este inadmisibilă, întrucât rezoluţia de mai sus nu face parte dintre cele enumerate limitativ în art. 278 alin. (1) C. proc. pen., şi care pot fi atacate cu plângere la instanţă.
Cu privire la plângerea împotriva rezoluţiei nr. 310/P/2007 din 29 februarie 2008, s-a reţinut că este formulată în termen şi cu respectarea procedurii prealabile obligatorii. S-a mai reţinut că, competenţa de judecată în prima instanţă a Curţii de Apel a fost atrasă, potrivit art. 281 pct.1 lit. b) C. proc. pen., de calitatea făptuitorului R.L., avocat în cadrul Baroului Tulcea.
Din examinarea actelor premergătoare urmăririi penale efectuate de procuror, s-a reţinut că nu există niciun indiciu din care să rezulte că făptuitorul L.R. ar fi săvârşit infracţiunile de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. şi fals în declaraţii prevăzută de art. 291 C. pen., aşa cum a susţinut petentul în plângerea sa.
În concluzie, prima instanţă a constatat că rezoluţia nr. 310/P/2007 din 29 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul L.R., pentru infracţiunile arătate mai sus, este temeinică şi legală, motiv pentru care a respins plângerea petentului, menţinând rezoluţiile atacate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen legal, recurs petiţionarul N.T., solicitând casarea sentinţei penale atacate şi tragerea la răspundere penală a intimatului pe care îl consideră vinovat de săvârşirea infracţiunilor reclamate.
Examinând sentinţa recurată în raport de criticile formulate de petent, şi de dispoziţiile art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul petentului este nefondat, întrucât din actele de cercetare penală nu rezultă niciun indiciu care să conducă la concluzia că făptuitorul, acţionând ca apărător ales al pârâtului D.I., într-un proces civil, având ca obiect acţiune în pretenţii întemeiată pe dispoziţiile art. 998-999 C. civ., a săvârşit vreo faptă care să se încadreze în latura obiectivă a infracţiunilor reclamate.
De altfel, prin formularea acestei plângeri penale, petentul încearcă să repună în discuţie soluţionarea dosarului civil, în care s-a pronunţat o hotărâre a cărei legalitate şi temeinicie poate fi analizată doar în cadrul căilor de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.
Întrucât, prima instanţă a constatat în mod corect că faptele reclamate de petiţionar nu există, menţinând rezoluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale, sentinţa pronunţată este temeinică şi legală, neexistând nici un motiv de desfiinţare a acesteia.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului N.T. va fi respins, ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul N.T. împotriva sentinţei penale nr. 64/P din 13 mai 2008 a Curţi de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 9 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2705/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2708/2008. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
