ICCJ. Decizia nr. 2995/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2995/2008
Dosar nr. 7582/1/2008
Şedinţa publică din 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9 MF din 20 mai 2008 a Tribunalului Argeş, inculpatul R.V.A. a fost condamnat la 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a fost menţinută, potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., starea de arest a inculpatului.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, acesta fiind în curs de soluţionare la Curtea de Apel Piteşti.
La termenul din 11 septembrie 2008, curtea de apel a încuviinţat inculpatului probe în apărare şi a amânat judecarea cauzei la data de 2 octombrie 2008.
Prin aceeaşi încheiere, în temeiul art. 300/2 raportat la art. 160/b C. proc. pen., instanţa de apel a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut că măsura arestării a fost luată şi menţinută în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, că subzistă temeiurile care au impus arestarea. A mai reţinut că, în raport cu situaţia de fapt care rezultă din sentinţa atacată, cunoscută de comunităţile din care fac parte inculpatul şi partea vătămată, s-a produs o puternică rezonanţă socială negativă, ceea ce justifică menţinerea arestării deoarece punerea în libertate a acestuia ar produce un pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat şi în funcţie de sentimentul de insecuritate pe care îl resimt membrii unei comunităţi (pag.3 a încheierii).
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă.
Recursul nu este fondat.
în raport cu obiectul şi limitele investirii prin prezentul recurs, Înalta Curte nu poate examina susţinerile inculpatului referitoare la pretinsa eroare judiciară, lipsa probelor în acuzare, modul de efectuare a urmăririi penale şi a judecăţii în primă instanţă.
Potrivit art. 300/2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160/b C. proc. pen.
În conformitate cu art. 160/b C. proc. pen., două sunt soluţiile pe care instanţa le poate dispune:
- dacă se constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului [art. 160/b alin. (2) C. proc. pen.];
- dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea arestării preventive [art. 160/b alin. (3) C. proc. pen.].
Din examinarea acestor dispoziţii legale, se reţine că, relativ la temeiurile care determinat luarea măsurii arestării preventive, instanţa verifică dacă acestea au încetat şi dacă impun în continuare privarea de libertate.
În raport cu aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că hotărârea curţii de apel este legală şi temeinică deoarece, pe de o parte, până la acest moment, temeiurile care determinat arestarea preventivă (condiţii prevăzute în art. 143 şi, respectiv, art. 148 C. proc. pen.) nu au încetat şi impun în continuare privarea de libertate, astfel cum s-a argumentat în pagina 3 a încheierii, iar pe de altă parte, s-a avut în vedere şi art. 5 paragr. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cu acesta a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Faţă de cele constatate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V.A. împotriva încheierii din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 3164/109/2007.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2991/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2996/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
