ICCJ. Decizia nr. 2987/2008. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2987/200.
Dosar nr. 25760/3/200.
Şedinţa publică din 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 160 din 8 februarie 2008 Tribunalul Bucureşti, secţia a II a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpata I.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A constatat că inculpata a fost reţinută de la 14 iunie la 15 iunie 2007, a computat din pedeapsa aplicată şi a constat că este arestată în altă cauză.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatei pe o perioadă de 6 ani exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 17 la art. 18 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea în vederea distrugerii cantităţii de 0,54 grame heroină rămasă după efectuarea probelor de laborator şi a dispus arestarea inculpatei în prezenta cauză după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Instanţa a reţinut în fapt că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Bucureşti în dosarul nr. 809/D/P/2007 a fost trimisă în judecată inculpata I.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/200, reţinându-se că prin denunţul formulat la 12 iunie 2007, denunţătorul P.A. a arătat că, fiind consumator de heroină s-a aprovizionat în mod repetat, din zona Ferentari, de la o persoană cunoscută sub numele „F." care locuieşte într-un imobil de pe strada A. Denunţătorul a acceptat să colaboreze cu organele de urmărire penală şi în ziua de 14 iunie 2007, în prezenţa martorului asistent O.I.L., au procedat la capcanarea sumei de 50 RON, necesară cumpărării unei doze de heroină. Astfel în jurul orei 14,00, acesta s-a deplasat în zona străzii A. s-a întâlnit cu o femeie de aproximativ 30-35 de ani căreia i-a înmânat suma de bani, iar acesta s-a aplecat lângă scara imobilului, de unde a luat un obiect de dimensiuni mici pe care l-a înmânat denunţătorului. S-a procedat la imobilizarea persoanei suspecte care a fost identificată ca fiind inculpata I.I. şi căutând în locul de unde fusese observat faptul că inculpata a luat obiectul de mici dimensiuni, lângă scara imobilului, sub o piatră era un pachet de ţigări, în interiorul căruia s-au găsit 13 punguţe de plastic, în care se observa un praf de culoare maronie. La contrarul corporal asupra inculpatei s-au găsit un telefon mobil şi suma de 120 RON din care 4 bacnote de 10 RON corespundeau ca serii bancnotelor capcanate anterior prin consemnarea seriilor într-un proces verbal.
Conform raportului de constatare tehnico ştiinţifică nr. 332389 din 15 iunie 2007 s-a constatat că masa totală netă de 0,94 grame conţine heroină.
Instanţa a constatat că faptele inculpatei I.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi a condamnat pe aceasta la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Împotriva aceste hotărâri, inculpata I.I. a declarat apel şi a solicitat reducerea pedepsei, susţinând că pedeapsa aplicată este mult prea mare în raport de atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale şi dispoziţiile art. 74 lit a)şi c) şi art. 76 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 115 A din 23 aprilie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I a penală, a admis apelul formulat de inculpata I.I. împotriva sentinţei penale nr. 160 din 08 februarie 2008 a Tribunalului Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa apelată, şi rejudecând, a redus pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, ca urmare a reţinerii în favoarea inculpatei a dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, a constatat că inculpata este arestată în altă cauză şi a dedus perioada reţinerii de 24 de ore din 14 -15 iunie 2007. Instanţa de apel a apreciat că aplicând o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege poate fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen., având în vedere circumstanţele atenuante ale acesteia şi faptul că nu s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, în raport de toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Decizia penală sus menţionată a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către inculpată, care invocând cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. a arătat că faţă de practica instanţelor, faţă de situaţia sa, faţă de circumstanţele atenuante şi faţă de cantitatea mult redusă de mai puţin de 1 gram heroină, pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată este mult prea mare.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul formulat în temeiul art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. de inculpata I.I. nu este fondat.
Situaţia de fapt reţinută rezultă din mijloacele de probă legal administrate, respectiv declaraţiile inculpatei, declaraţiile martorului I.L., procesul verbal privind capcanarea sumei de 50 RON , raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 332389 din 15 iunie 2007.
Instanţa de fond care a aplicat o pedeapsă de 10 ani închisoare şi instanţa de prim control judiciar care a redus această pedeapsă la 6 ani închisoare, au ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de limitele speciale, gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, împrejurările concrete de săvârşire a faptei şi persoana inculpatei.
Pedeapsa pronunţată de instanţa de apel este justificată şi necesară realizării atât a funcţiilor de constrângere şi reeducare cât şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, având în vedere şi faptul că inculpata în prezent se află arestată în altă cauză pentru acelaşi gen de fapte.
Astfel, cererea inculpatei de reducere a pedepsei nu poate fi primită, faţă de circumstanţele reale şi personale ale acesteia, Înalta Curte, analizând întreg materialul probator, constată că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de către instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, fiind just individualizată faţă de dispoziţiile mai sus menţionate.
Pentru cele ce preced şi constatând, din examinarea din oficiu a hotărârilor, că nu există niciunul din celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatei I.I. urmează să fie respins ca nefondat.
Constată că recurenta inculpată este arestată în altă cauză în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.I. împotriva deciziei penale nr. 115 A din 23 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că recurenta inculpată este arestată în altă cauză.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2963/2008. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3016/2008. Penal → |
|---|
