ICCJ. Decizia nr. 2991/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2991/2008
Dosar nr. 438/64/2008
Şedinţa publică din 25 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 566/P/2007, din data de 06 martie 2008, a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.O., în prezent subcomisar de poliţie, pentru fapta prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reţinut următoarele:
La data de 14 decembrie 2007, numitul C.N. a formulat o plângere penală prin care a reclamat că inspectorul principal de poliţie A.O. ar fi comis infracţiunea de fals intelectual cu ocazia întocmirii referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală împotriva expertului tehnic judiciar T.F., în dosarul nr. 1364/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.
Cu ocazia audierii, numitul C.N. a precizat că falsul comis constă în aceea că, în cuprinsul referatului din data de 21 martie 2006, s-a eliminat din declaraţia dată de expert în faţa organelor de poliţie precizarea acestuia în sensul că imobilul evaluat la suma de 949.277.380 lei vechi se referă exclusiv la apartamentul de la etaj, inspectorul principal de poliţie consemnând cuvântul "imobil" (care în realitate, în totalitatea lui, valorează mult mai mult), precum şi în faptul că, atunci când a analizat actele de cercetare efectuate, a folosit din nou cuvântul "imobil", deşi, în fapt, expertul a evaluat numai construcţii, fără a evalua terenul aferent şi spaţiile de uz comun ale construcţiei. A mai declarat că împotriva expertului T.F. a mai formulat o altă plângere penală, aflată în prezent pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov. De asemenea, a solicitat extinderea cercetărilor şi faţă de procuror C.M., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, în calitate de autor moral, dacă se constată că aceasta a verificat, înainte de întocmirea referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală în cauză, actele de cercetare penală efectuate în dosar.
Din actele premergătoare efectuate, rezultă că numitul C.N. a formulat, la data de 27 februarie 2006, o plângere penală împotriva expertului tehnic judiciar T.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi mărturie mincinoasă în legătură cu expertiza judiciară efectuată în dosarul civil nr. 8478/2001 al Judecătoriei Braşov. Urmare acestei plângeri, s-a format dosarul nr. 1364/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov în care inspectorul principal de poliţie A.O. a întocmit, la data de 21 martie 2006, referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.
Audiată, inspectorul principal de poliţie A.O. a declarat că dosarul penal i-a fost repartizat spre soluţionare, iar din cercetările efectuate a constatat că expertiza contestată a fost efectuată în dosarul civil nr. 8478/2001 şi că numitul C.N. nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză. Aceasta a mai susţinut că, atunci când în cuprinsul referatului a înscris cuvântul "imobil", s-a referit la acea parte din construcţie care a fost evaluată de expert, şi nu la tot imobilul (construcţie şi teren), analizând doar lucrarea întocmită de expert, şi nu pretenţiile persoanei vătămate referitoare la întregul imobil. în cuprinsul declaraţiei olografe, se mai arată că dosarul a fost în supravegherea procurorului C.M., care a dat îndrumări în cauză şi cu care inspectorul principal de poliţie a analizat actele premergătoare efectuate în cauză, concluzionând că faptele reclamate nu există.
În raport cu aspectele reclamate, respectiv falsul intelectual efectuat în cuprinsul referatului prin utilizarea necorespunzătoare a cuvântului "imobil", şi nu fondul propunerii de a nu se începe urmărirea penală faţă de T.F., s-a constatat că procurorul care a supravegheat cercetările efectuate de organele de poliţie nu a avut nici o contribuţie la conceperea şi redactarea referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, astfel încât nu s-a impus extinderea cercetărilor şi faţă de procuror C.M.
Dosarul nr. 1364/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov se află, în prezent, pe rolul Judecătoriei Braşov cu numărul 16737/197/2007, urmare a plângerii petentului împotriva soluţiei dispuse. Se mai reţine, din analiza actelor acestui dosar, că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de expertul T.F. a fost dată de procuror R.V., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, şi s-a întemeiat pe prevederile art. 10 lit. d) şi g) C. proc. pen., respectiv că pentru faptele prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291 teza I C. pen. nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor sub aspectul laturii obiective, iar pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă s-a împlinit termenul de prescripţie.
Cu ocazia soluţionării plângerii împotriva soluţiei, prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov a infirmat, din oficiu, în parte, rezoluţia din data de 26 septembrie 2007, în sensul că, şi cu privire la infracţiunile prevăzute de 288 alin. (1) şi art. 291 teza I C. pen., se dispune neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. g) C. pen.
În final, concluzionează procurorul că referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de expertul T.F., întocmit de inspectorul principal de poliţie A.O., în care se propunea neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu a fost avut în vedere la pronunţarea soluţiei, neproducând nici o consecinţă juridică. Pe de altă parte, nu se poate reţine comiterea infracţiunii de fals intelectual, prin utilizarea termenului de "imobil" în conţinutul referatului întocmit în dosarul nr. 1364/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, întrucât, în mod evident, acest cuvânt a fost folosit exclusiv cu referire la conţinutul raportului de expertiză tehnică, construcţii, întocmit de expertul T.F.
Susţinerile numitului C.N. cu privire la faptul că în referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală s-ar fi insinuat, prin omisiune, că valoarea de 949.277.380 lei vechi se referă la tot imobilul, nu s-au confirmat în opinia procurorului.
Împotriva acestei rezoluţii, reclamantul s-a adresat cu plângere, în termen legal, procurorului general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Prin rezoluţia nr. 259/ll/2/2008 din 4 aprilie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a respins ca neîntemeiată plângerea petentului. Pentru a dispune în acest sens, acesta a reţinut următoarele:
În esenţă, petiţionarul a susţinut, cu aceleaşi argumente personale, menţionate şi în plângerea penală, vinovăţia persoanei reclamate, în final solicitând "infirmarea rezoluţiei şi continuarea cercetărilor asupra lor...". Or, s-a constatat, din actele premergătoare efectuate de procuror, că a rezultat, cu certitudine, inexistenţa faptelor reclamate deoarece O.A., în calitatea de ofiţer de cercetare penală, şi-a îndeplinit atribuţiile specifice de serviciu potrivit competenţelor, în strictă conformitate cu prevederile procedurale în materie. Cu privire la "extinderea" cercetărilor şi faţă de procurorul C.M., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, cu motivaţia că, în cadrul activităţii de supraveghere a cercetărilor, "a dat îndrumări" ofiţerului de cercetare penală, procurorul s-a pronunţat în cuprinsul rezoluţiei, în sensul că, în cadrul activităţii de supraveghere, procurorul nu a avut, şi nu are, nici-o contribuţie la conceperea şi, respectiv, la redactarea referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, act reclamat ca "fals" de către petiţionar.
Împotriva rezoluţiei, petiţionarul a formulat, în temeiul art. 278/1 C. proc. pen., plângere la instanţa competentă.
Prin sentinţa penală nr. 57/F din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, plângerea petiţionarului a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut, cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, că susţinerile petentului sunt nefondate, pornind chiar de la definiţia dată de legiuitor acestei infracţiuni, falsul intelectual constând în "falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea, cu ştiinţă, de a insera unele date sau împrejurări". Aşadar, falsul intelectual presupune o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conţinutul său, adică de alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este destinat să facă proba.
Or, întocmind referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, inspectorul de poliţie nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească activitatea proprie în cadrul urmăririi penale, ca fază a procesului penal, şi anume de a înainta procurorului actele încheiate, împreună cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, conform art. 228 alin. (4) C. proc. pen. Că, în cuprinsul acestui referat, a folosit noţiunea de imobil în alt sens decât cel pe care i-l dă petentul, de altfel, în cuprinsul Legii nr. 7/1996, dar şi al altor acte normative, spre exemplu Legea nr. 50/1991, prin imobil, înţelegându-se una sau mai multe parcele alăturate, cu sau fără construcţii, aparţinând aceluiaşi proprietar, nu înseamnă că s-a săvârşit vreo faptă de natură penală. Mai mult, referatul întocmit nu vine să facă proba unei situaţii de fapt, ci este o propunere pe care, ulterior, procurorul o analizează în desfăşurarea activităţii acestuia.
Împotriva sentinţei, petiţionarul a declarat prezentul recurs.
În recurs, petiţionarul a depus la dosar, în copie, înscrisuri referitoare la imobilul care face obiectul partajului (expertize, cu anexe, contract prestări servicii), care însă nu sunt de natură a modifica aspectele de fapt care au format obiectul rezoluţiei procurorului (fil.11-52).
Recursul nu este fondat.
Obiectul şi limitele investirii instanţei, în cadrul procedurii reglementată de art. 278/1 C. proc. pen., sunt prevăzute de alin. (7), respectiv, verificarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Plângerea penală s-a referit la comiterea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) în legătură cu întocmirea referatului cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală faţă de expert, fiind anexat, în copie, înscrisul (referatul) întocmit de inspectorul de poliţie O.A.
Înalta Curte apreciază ca fiind legale şi temeinice argumentele expuse atât în cele 2 rezoluţii ale procurorului, cât şi în sentinţa recurată, neimpunându-se reiterarea lor, în afară de aceste argumente, însuşite de Înalta Curte, se mai reţin următoarele:
Organul de cercetare penală, conform atribuţiilor funcţionale şi normelor de competenţă, desfăşoară activităţi specifice, sub supravegherea procurorului.
Potrivit art. 256, respectiv, art. 258-259 C. proc. pen., de îndată ce cercetarea penală este terminată, organul de cercetare înaintează dosarul procurorului, însoţit de un referat în care consemnează rezultatul cercetării, pentru ca acesta să decidă potrivit art. 262 C. proc. pen.
Întocmirea referatului este o obligaţie de serviciu a organului de cercetare penală şi exprimă, în raport cu actele de cercetare, opinia acestuia cu privire la soluţia în cauză. Soluţia în cauză aparţine însă procurorului care procedează conform art. 262 C. proc. pen.
Potrivit art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), falsificarea unui înscris oficial presupune „atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului" sau „omisiunea, cu ştiinţă, de a insera unele date sau împrejurări".
Critica recurentului în sensul că, în cazul infracţiunii de fals intelectual, nu se cere condiţia „producerii unor consecinţe juridice", principial corectă, nu este de natură să justifice o altă soluţie în cauză.
Actele premergătoare efectuate nu au relevat existenţa vinovăţiei intimatei în săvârşirea unei astfel de infracţiuni.
Folosirea de către intimată (ofiţer de cercetare penală) a termenului de „imobil", într-un alt sens decât cel dat de petiţionar (în legătură cu imobilul concret, obiect al partajului în dosarul civil aflat pe rolul instanţei civile), nu este, privită singular, şi în lipsa altor indicii temeinice, suficientă pentru a justifica reţinerea infracţiunii de fals intelectual.
Se mai reţine, de asemenea, că rezoluţia de neîncepere a urmării penale, în dosarul penal nr. 1364/P/2006 a fost dispusă de procuror R.V., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov (fil. 28-30 dosar procuror).
Faţă de cele constatate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiţionarului.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul C.N. împotriva sentinţei penale nr. 57/F din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2990/2008. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2995/2008. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
