ICCJ. Decizia nr. 2984/2008. Penal

Decizii penale ICCJ 2008

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2984/2008

Dosar nr. 1822/117/2008

Şedinţa publică din 25 septembrie 2008

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 721 din 12 decembrie 2006, pronunţată în dosar nr. 1822/117/2006 al Tribunalului Cluj, au fost condamnaţi inculpaţii: F.S. la pedepsele de: 5 luni închisoare, închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (faptă din 10 martie 1999 ); 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (faptă din 20 noiembrie 2000); 7 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (faptă din 20 noiembrie 2000); 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta din 20 noiembrie 2000).

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele, de mai sus, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpata având de executat în final, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), e) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă, perioada executată de la 07 mai 2002 până la 16 septembrie 2003 şi s-a constatat că pedeapsa rezultantă a fost executată în această perioadă, inculpata fiind liberată condiţionat la 16 septembrie 2003 cu un rest de 233 zile.

F.A., la pedepsele de: 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (faptă din 20 noiembrie 2000); 7 luni închisoare, închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a), art.76 lit. d), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)(faptă din 20 noiembrie 2000); 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta din 20 noiembrie 2000).

S-au contopit pedepsele, de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 3 luni închisoare, inculpatul având de executat în final, pedeapsa rezultantă de 1 an şi 3 luni închisoare.

În baza art. 81-82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 3 luni şi, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

T.P.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor prev. de art.23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 37 lit. b), art.13 C. pen.(fapta din 04 aprilie 2001).

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa, de mai sus, cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpatul având de executat în final, pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare; în baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani, 3 luni şi 17 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1348/1997 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi s-a contopit restul de 325 zile cu pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, în final, pedeapsa de executat fiind de 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, perioada executată de la 02 aprilie 2002 până la 27 iulie 2004 şi s-a constatat că pedeapsa rezultantă a fost executată în această perioadă, inculpatul fiind liberat condiţionat la 27 iulie 2004 cu un rest de 462 zile.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998, art. 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii la despăgubiri civile astfel: 82000 Rol - F.S. şi, 180000 Rol - F.S. în solidar cu F.A., cu dobândă legală şi penalităţi de întârziere pentru ambele sume, de la data autentificării contractelor de vânzare-cumpărare a celor două apartamente, până la plata integrală a sumelor către Statul Român prin D.G.V.F.P.

S-a menţinut sechestrul asigurător (proces-verbal din 09 februarie 2006, f. 132-133) şi inscripţia ipotecară asupra apartamentului proprietatea inculpaţilor F.S. şi F.A., înscris în C.F. 99020 Cluj-Napoca, nr. top 24356/S/XXXIX, până la recuperarea de către Statul Român a echivalentului în lei a sumei de 150.000 mărci germane, sumă ce a fost confiscată prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, de la R.(F.)S.

S-a constatat că sumele de 350.000.000 lei, folosită la cumpărarea apartamentului înscris în C.F. 99020 Cluj-Napoca, nr. top 24356/XXXIX şi de 13,5 milioane Rol - cu cât s-a vândut autoturismul Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare, se regăsesc în sumele de 150.000 mărci germane şi 47.000 mărci germane, a căror confiscare a fost dispusă prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Au fost obligaţi inculpaţii F.S., F.A. şi T.P.A. la câte 300 Ron, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca a Judecătoriei Cluj-Napoca au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. inculpatul T., la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 2 ani închisoare F.S. şi la 4 ani închisoare R.S., fiica inculpatei F.S. şi A. cu executare în regim de detenţie şi s-a dispus confiscarea de la R.S. a sumei de 150.000 mărci germane sau echivalentul în lei la data plăţii, iar de la inculpatul T.P.A. a sumei de 47.000 mărci germane sau echivalentul în lei la data plăţii.

S-a reţinut că în perioada anilor 1999-2001, inculpaţii condamnaţi prin sentinţa menţionată mai sus, au racolat, traficat şi obligat să practice prostituţia la barul "C." din localitatea Domazlice din Cehia, administrat de către R.S., mai multe fete din România, faptă pentru care aşa cum s-a arătat, s-a dispus condamnarea inculpaţilor şi confiscarea sumelor de bani obţinute din infracţiunea de prostituţie.

O parte din sumele de bani obţinute din prostituţie de R.S. au fost date inculpaţilor F.S. şi F.A. pentru a cumpăra două apartamente, după cum arată inculpata F.S., în declaraţia de la f. 14-17 dos. urm. pen. nr. 19D/P/2004, vol. II.

Conform declaraţiei inculpatei F.S. şi probelor din acel dosar, fiica ei R.S. trimitea periodic sume de bani cuprinse între 500 şi 3.000 mărci germane iar din banii primiţi în acest scop, inculpata F.S. a cumpărat de la martora B.M., apartamentul nr. 40 situat în Cluj-Napoca, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 433 din 10 martie 1999 de către notarul public P.T.

Apartamentul a fost cumpărat cu suma de 180.000.000 lei, iar inculpata F.S. a declarat la notar ca a cumpărat apartamentul cu suma de 100.000.000 lei, achitând statului o taxă de 2.000.000 lei, în loc de 2.800.000 lei şi timbru judiciar în sumă de 30.000 lei în loc de 20.000 lei, prejudiciul cauzat statului fiind de 820.000 lei.

Tot din sumele de bani proveniţi din prostituţie şi trimişi de R.S., inculpaţii F.S. şi F.A. au cumpărat tot în Cluj-Napoca, apartamentul nr. 39, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4060 din 20 noiembrie 2000 de către notarul public V.A.I., vânzători fiind martorii P.L. şi P.V.

Apartamentul a fost cumpărat cu suma de 350.000.000 lei, iar inculpaţii F.S. şi F.A. au declarat la notar ca au cumpărat apartamentul cu suma de 170.000.000 lei, achitând statului o taxă de 2.700.000 lei, în loc de 4.500.000 lei, prejudiciul cauzat statului fiind de 1.800.000 lei.

O parte din banii obţinuţi din prostituţie de către inculpatul T.P.A., au fost folosiţi la achiziţionarea de la martorul F.I., la data de 4 aprilie 2001, a autoturismului marca "Dacia 1300", înmatriculat sub nr. , cu suma de 11.000.000 lei şi care a fost vândut cu suma de 13.500.000 lei.

S-a constatat că faptele inculpaţilor de a cumpăra două apartamente, inculpata F.S. şi un apartament, inculpatul F.A., declarând la notar, aşa cum rezultă din considerentele de mai sus, preţuri mai mici decât preţurile reale de cumpărare, în scopul achitării la bugetul statului a unor taxe mai reduse, folosind la cumpărarea apartamentelor, banii obţinuţi de R.S. din infracţiunea de proxenetism, cunoscând că banii provin din infracţiunea comisă în perioada 1999-2001 şi expediaţi celor doi inculpaţi în scopul achiziţionării apartamentelor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: - evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta din 10 martie 1999), faptă pentru care aplică inculpatei F.S., pedeapsa de 5 luni închisoare; - fals în declaraţii, prev. de art. 292, art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 20 noiembrie 2000), faptă pentru care aplică inculpaţilor F.S. şi F.A. pedepse de câte 2 luni închisoare; -evaziune fiscală, prev. de art.12 din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. d), art.13 C. pen. (fapta din 20 noiembrie 2000), faptă pentru care aplică inculpaţi lor F.S. şi F.A. pedepse de câte 7 luni închisoare; - spălare a banilor, prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent 656/2002), cu aplic, art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)(fapta pentru care se aplică inculpaţilor F.S. şi F.A. pedepse de câte 1 an si 3 luni închisoare. Cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpata F.S. a fost condamnata la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi (2), cu aplic art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pedeapsă executată în perioada 7 mai 2002-16 septembrie 2003, liberată condiţionat la data de 16 septembrie 2003, cu un rest de pedeapsa de 233 zile închisoare.

Cu consecinţele prev. de art. 71, art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, perioada executată cu începere de la data de 7 mai 2002 până la data de 16 septembrie 2003 şi a constatat că pedeapsa rezultantă a fost executată în această perioadă, inculpata fiind liberată condiţionat la data de 16 septembrie 2003, cu un rest de pedeapsă de 233 zile închisoare.

S-a constatat că faptele inculpatului F.A. se află în concurs, astfel în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa de 1 an si 3 luni închisoare, inculpatul urmând să execute rezultanta de 1 an şi 3 luni închisoare.

Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea executării acesteia, în temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe o durata de 3 ani şi 3 luni şi a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen.

Fapta inculpatului T.P.A., care la începutul anului 2001 a primit diferite sume de bani (mărci germane) de la R.S., condamnată definitiv pentru infracţiunea de proxenetism aşa cum s-a arătat mai sus, infracţiune pentru care şi inculpatul T. a fost condamnat, şi procurarea cu o parte din bani a unui autoturism, aşa cum s-a arătat mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prev. de art.23 alin. (1) lit. c) din Legea nr.21/1999 (in prezent L.656/2002), cu aplic, art. 37 lit. b), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta din 4 aprilie 2001), faptă pentru care aplică pedeapsa de 3 ani închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, inculpatul T.P.A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi (2), cu aplic art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 37 lit. b), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar în temeiul art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată cu privire la restul de 325 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani 3 luni şi 17 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1348/1997 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, rezultanta fiind de 3 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă executată în perioada 2 aprilie 2002-27 iulie 2004, liberat condiţionat la data de 27 iulie 2004, cu un rest de 462 zile închisoare.

Infracţiunile din prezenta cauză se află în concurs cu infracţiunea de proxenetism pentru care s-a pronunţat sentinţa menţionată mai sus, astfel în temeiul art. 36 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi (2), cu aplic, art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul urmând să execute rezultanta de 3 ani şi 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată cu privire la restul de 325 zile închisoare rămase neexecutate din pedeapsa de 3 ani 3 luni şi 17 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1348/1997 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, rezultanta fiind de 3 ani şi 6 luni închisoare.

Cu consecinţele prev. de art. 71, art. 6 lit. a), b) şi e) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, perioada executată cu începere de la data de 2 aprilie 2002 până la data de 27 iulie 2004 şi s-a constatat că pedeapsa rezultantă a fost executată în această perioadă, inculpatul fiind liberat condiţionat la data de 27 iulie 2004, cu un rest de pedeapsă de 462 zile închisoare.

Inculpatul T.P.A. a avut o conduită sinceră pe parcursul întregului proces penal, în ambele dosare arătând că toţi participanţii ştiau că fetele sunt duse din România la barul "C." din Cehia, administrat de R.S., în scopul practicării prostituţiei.

Chiar şi inculpata F.S., în dosarul în care a fost condamnată pentru proxenetism prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, în prima fază a procesului penal a avut o atitudine sinceră.

În declaraţia de la f. 14-17 dos. urm. pen. nr. 19 D/P/2004, vol. II, inculpata F.S. arată că fiica sa S.F. ulterior căsătorită R. cu un cetăţean ceh, începând din 1996 a lucrat ca dansatoare la barul "Melody" din Cluj-Napoca, iar din 1998 a început să lucreze în Cehia, revenind în ţară lunar şi dându-i sume de bani pentru întreţinerea familiei, inculpata F.S. declarând că: " in perioada respectiva locuiam in condiţii total insalubre, intr-o cameră de 16 mp, cinci persoane şi ne descurcam foarte greu" (f. 14).

Tot prin declaraţia respectivă, dată în prezenţa apărătorului (f. 15), inculpata F.S. arată că banii primiţi de la fiica ei Ş. i-a depus la bancă într-un cont deschis pe numele ei (F.S.) şi că din banii respectivi a cumpărat un apartament în 1999.

Intrând în relaţii cu cetăţeanul ceh R., cu care s-a căsătorit în martie 2000, periodic trimitea acasă sume de bani în valută, cuprinse între 500 şi 3.000 mărci germane, astfel la data de 20 noiembrie 2000, din banii primiţi de la fiica sa Ş. din practicarea prostituţiei a mai cumpărat un apartament, în acelaşi bloc din Cluj-Napoca, în anul 1999 a cumpărat ap. nr. 40, iar în anul 2000 a cumpărat ap. nr. 39 şi probabil dacă nu ar fi fost începută în acea perioadă urmărirea penală, ar fi cumpărat toate apartamentele din acel bloc.

În continuarea declaraţiei inculpata arată ca ea gestiona banii fiicei sale (f. 17), şi că de multe ori însoţea fetele până la Budapesta unde le preda şoferului trimis din Cehia de fiica sa, prin care-i trimite a diverse sume de bani din care a cumpărat apartamentele arătate mai sus.

Primul apartament a fost cumpărat de inculpata F.S. al doilea apartament a fost cumpărat de inculpaţii F.S. şi F.A.

În declaraţia de la f.169 dos. urm. pen., inculpata F.S. arată că "a declarat la notar sume mai mici decât preţul real de cumpărare al apartamentelor pentru ca să plătesc o sumă mai mică pentru taxe".

Inculpatul T.P.A. arată în declaraţia sa de la f. 14 din dos. de urm. pen. că la data de 15 iulie 2000, atât inculpata F.S. cât şi inculpatul F.A. au dus-o pe V.C. până la vama Borş unde au predat-o şoferului Z., trimis de fiica lor S. pentru a o transporta la barul "C." administrat de S., că inculpata F.S. a racolat anumite fete (f. 15) şi că toţi ştiau că fetele practicau prostituţia la barul "C.".

Dacă în primele declaraţii din dosarul în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 794/2003, inculpata F.S. a avut o atitudine sinceră, ulterior aceasta a încercat să nege săvârşirea infracţiunilor arătând că a recunoscut că ştia că banii primiţi de la fiica sa S., provin din practicarea prostituţiei, deoarece fiind arestată dorea să fie lăsată în pace.

La notar susţine că a declarat preţul de cumpărare al primului apartament ca fiind suma de 180.000.000 lei, iar pentru cel de al doilea suma de 300.000.000 lei, însă notarul a spus că în zonă apartamentele sunt la 100.000.000 (pentru primul apartament) şi respectiv 175.000.000 lei (pentru al doilea apartament), conform declaraţiei inculpatei, notarul a trecut în contractul autentic sume mai mici (f.7 5), cu alte cuvinte, notarul a trecut un preţ mai mic de vânzare-cumpărare deşi interesul lui era să treacă preţul real, onorariul notarului oscilând în funcţie de preţul de vânzare-cumpărare, la fel arată şi inculpatul F.A. (f. 76), unde spune că a declarat că preţul de cumpărare al apartamentului a fost de 300.000.000 lei, că la notar au fost prezenţi şi vânzătorii P., însă notarul Ie-a spus că în zonă apartamentele au un preţ de cca. 175.000.000 lei, astfel în contract notarul a trecut aceasta din urma cifra cu toate că i s-a adus la cunoştinţă preţul real de vânzare-cumpărare ca fiind mai mare, altfel spus, fără nici un temei notarul lucra împotriva propriilor lor interese cu bună ştiinţă.

Martora P.V. "în declaraţia de la f. 144 arată că a vândut apartamentul cu suma de 350.000.000 lei, sumă din care martora a primit 175.000.000 lei, iar fostul soţ P.L. la rândul lui a primit din suma de 350.000.000 lei, partea lui de 175.000.000 lei, iar în instanţă declarând că apartamentul a fost vândut cu suma de 280.000.000 lei şi întrebată fiind de ce anterior a declarat altă sumă, martora arată că nu poate preciza exact suma cu care a fost vândut apartamentul, fapt ce a determinat instanţa să creadă că martora a spus adevărul când a declarat că preţul de vânzare al apartamentului a fost de 350.000.000 lei.

La fel a procedat şi martorul P.L. care, în declaraţia de la f. 121 arată că a vândut apartamentul cu suma de 280.000.000 lei şi că a primit din preţ suma de 140.000.000 lei, diferenţa de 140.000.000 lei fiind primită de fosta soţie, martora P.V., însă atunci când a fost întrebat de ce anterior a declarat că a primit 150.000.000 lei, martorul declară că este real că a primit 150.000.000 lei, nu 140.000.000 lei, toate acestea determinând instanţa să aprecieze că martorii ori nu-şi amintesc, ori inculpaţii au încercat să-i determine să declare într-un anumit fel.

Martorii vânzători ai apartamentelor cumpărate de inculpaţii F. au încercat prin declaraţiile lor să-i ajute, însă atunci când erau întrebaţi de contradicţiile dintre ultimele declaraţii şi cele date anterior, arătau că sumele de bani declarate ca primite prin declaraţiile anterioare corespund realităţii.

Pentru a demonstra că cele două apartamente nu au fost cumpărate cu sumele de bani provenite din practicarea prostituţiei la barul "C." administrat de fiica lor S., inculpaţii F. au declarat că inculpatul F.A. ar fi primit de la mama sa F.L., decedată la data de 19 ianuarie 2001 suma de 600.000.000 lei cu titlu de moştenire.

Inculpatul mai are un frate şi o soră, aceştia primind cu titlu de moştenire bunuri imobiliare, însă nici unul din cei doi fraţi ascultaţi ca martori, nu declară că au văzut sume mari de bani asupra defunctei F.L. şi nici când aceasta ar fi predat respectiva sumă inculpatului; martora Z.M., sora inculpatului F.A. arătând în declaraţia de la f. 156 verso, dos. urm. pen. că: "M-am mirat că mama mea i-a dat fratelui meu o sumă atât de mare, deoarece nu puteam să-mi explic de unde a avut mama mea o sumă aşa de mare", declaraţie care se coroborează cu afirmaţi a inculpatei F.S. că până la data plecării în străinătate a Ş., au trăit în condiţii mizerabile, 5 persoane într-o cameră de 16 mp.

Inculpaţii F. au încercat să demonstreze că au avut posibilitatea să cumpere cele două apartamente, inculpatul F.A. lucrând ca tractorist, însă dacă cei doi ar fi avut posibilităţi să cumpere o locuinţă, nu ar fi stat 5 persoane într-o cameră de 16 mp, aşa cum arată inculpata F.S. că au stat, până în 1999, iar din martie 1999 şi până în noiembrie 2000 să cumpere două apartamente.

Din adeverinţa de la f.87, rezultă că defuncta F.L. nu figura ca pensionară, iar din certificatul de moştenitor de la f. 90, rezultă că inculpatul F.A. este străin de moştenirea după defuncta F.L. şi potrivit celor consemnate în certificatul de moştenitor, cei doi inculpaţi au încercat să demonstreze că acel certificat de moştenitor nu corespunde realităţii, că şi atunci ar fi declarat nereal la notar, spunând că inculpatul F.A. ar fi refuzat moştenirea, iar în cauza penală declară că ar fi acceptat moştenirea şi chiar ar fi primit 600.000.000 lei, sumă care nu putea fi economisită legal până la acea data decât de o persoană cu un salariu foarte mare, nu de o femeie în vârstă de peste 70 de ani, care nu avea nici măcar pensie, fără să mai discutăm de faptul ca dintr-o pensie obişnuită era imposibil de economisit o asemenea sumă.

Cei doi inculpaţi F.S. şi A. nu au probe certe că cele două apartamente ar fi fost cumpărate cu bani liciţi, cei doi inculpaţi au declarat că ar fi moştenit suma de 600.000.000 lei fără să poată şi demonstra acest fapt, fraţii şi fiul inculpatului F.A. declarând că inculpatul a moştenit o asemenea sumă de bani, însă nici unul din martori nu au văzut momentul predării şi nici suma de bani în posesia căreia susţin inculpaţii că ar fi intrat, (nici măcar o sumă mai mică n-au reuşit să vadă rudeniile inculpaţilor), şi cum din nici o altă probă aflată la dosar nu rezultă că s-ar fi primit cu titlu de moştenire suma de 600.000.000 lei, declaraţiile martorilor membrii de familie sunt apreciate ca fiind făcute în scopul de a-i ajuta pe cei doi inculpaţi.

Materialul probator aflat la dosar arată că inculpatul F.A. este străin de moştenirea după defuncta mamă, F.L., iar atât timp cât inculpatul F.A. nu a moştenit nimic după defuncta mamă, F.L., atât el cât şi soţia sa F.S. nu puteau să cumpere cele două apartamente, decât cu banii obţinuţi din prostituţie aşa cum în mod sincer a recunoscut inculpata F.S. în momentul declanşării urmăririi penale, starea de fapt şi vinovăţiile reţinute prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, având autoritate de lucru judecat.

In ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor F., instanţa a apreciat că probele administrate dovedesc pe deplin, că cei doi inculpaţi se fac vinovaţi de infracţiunile menţionate mai sus.

Referitor la latura civilă a cauzei, Statul Roman prin D.G.V.F.P. Cluj, s-a constituit parte civilă cu sumele de 820.000 lei şi 1.800.00 lei, ROL, reprezentând, diferenţele de taxe neachitate de inculpaţii F., astfel că au fost obligaţi aceştia la plata sumelor menţionate cu dobânda legală şi penalităţi.

Atât Legea nr. 21/1999 cât şi O.V.G. 177/2002 prevăd confiscarea bunurilor sau a sumelor de bani în cazul negăsirii bunurilor, care fac obiectul infracţiunii de spălare a banilor, insă cum prin sentinţa pen. nr. 794/2003, s-a dispus confiscarea sumelor de bani de la R.S. şi T.P.A., sumele fiind arătate mai sus, în prezenta cauză nu se mai pot confisca, în caz contrar ar fi vorba de o dublă confiscare, însă cum în faza de urmărire penală s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător prin inscripţia ipotecară dispusă asupra apartamentului în C.F. 99020 Cluj-Napoca, nr. top. 24356/SW/XXXI s-a menţinut acest sechestru, până la recuperarea de către Statul Român a echivalentului sumei de 150.000 mărci germane, confiscate prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, apartamentul fiind cumpărat cu bani proveniţi din suma confiscată prin această sentinţă.

Împotriva sentinţei Tribunalului Cluj, în termen legal, au declarat apel inculpaţii F.A. şi F.S., fără a arăta motivele, dar în susţinerea orală a acestora de către apărător s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi, în principal să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, deoarece partea civilă Statul Român nu a fost legal reprezentat de A.N.A.F. A solicitat achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. sau în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. Prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a dispus condamnarea inculpatei F.S. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, această cauză având legătură directă cu starea de fapt descrisă în prezentul dosar. S-a arătat că, banii cu care au fost cumpărate apartamentele ar proveni din infracţiunea de proxenetism. în ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, a solicitat achitarea inculpaţilor în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. Infracţiunile au fost încadrate în art. 12 din Legea 87/1994, în condiţiile în care faptele au fost săvârşite în perioada 1999-2000. Această lege a fost abrogată prin Legea 241/2005. Potrivit art. 16 din Legea 241/2005, la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă Legea 87/1994. La data apariţiei Legii 241/2005, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu mai constituie infracţiunea de evaziune fiscală. Cu privire la infracţiunea de spălare a banilor, s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. Legea prevenirii şi sancţionării spălării banilor nr. 21/1999 a fost abrogată prin Legea 656/2002, astfel că în ambele situaţii faptele nu există. în subsidiar, cu privire la cele două infracţiuni, s-a solicitat achitarea inculpaţilor în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa laturii obiective şi subiective. Potrivit art. 12 din Legea 87/1994, constituie infracţiunea de evaziune fiscală sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile, a sursei impozabile şi efectuarea oricăror altor operaţiuni cu scopul de a se sustrage de la plata impozitelor. Din probele administrate în cauză, nu rezultă existenţa laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală din partea inculpaţilor. Şi în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, se impune pronunţarea unei soluţii de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece fapta nu se încadrează în prevederile legale prezentate de Parchet în rechizitor şi de instanţa de fond. Se poate reţine eventual, săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, aşa cum a fost încadrată, însă pentru această infracţiune, s-a solicitat achitarea inculpaţilor în baza art. 10 lit. b¹) C. proc. pen., deoarece faptele ambilor inculpaţi nu ar fi atât de grave pentru a fi sancţionate penal. Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a solicitat respingerea pretenţiilor formulate de partea civilă, precum şi ridicarea sechestrului asigurător faţă de apartamentul cumpărat în 2000. Inculpatul F.A. nu a participat în procesul în care inculpata F.S. a fost acuzată de proxenetism şi nu a avut legătură cu nicio activitate infracţională desfăşurată de fiica sa, astfel că nu se poate trage concluzia că ar fi folosit banii obţinuţi din acea infracţiune. Parchetul trebuia să facă dovada că, din acele infracţiuni s-au obţinut sume de bani, din care s-au cumpărat cele două apartamente.

Prin Decizia penală nr. 199/A/2007 din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii F.A. şi F.S. împotriva sentinţei penale nr. 721 din 12 decembrie 2006 a şi susţinute oral au solicitat Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o doar cu privire la dispoziţiile privind măsurile asigurătorii şi pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, în temeiul art. 343 alin. (3) şi art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din 1 februarie 2006 şi aplicat prin procesul verbal din 9 februarie 2006 (filele 129, 132-133 dosar u.p. 19/D/P/2004 D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj) asupra apartamentului nr. 39, situat în Cluj-Napoca, înscris în cartea funciară individuală nr. 99020 Cluj-Napoca, nr.top 24356/S/XXXIX, proprietatea inculpaţilor F.A. şi F.S.

A dispus şi radierea inscripţiei ipotecare asupra imobilul de mai sus, notată sub nr. 4245/2006, din cartea funciară, mai sus arătată.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel a reţinut că, prima instanţă pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, ce a fost judicios analizat şi interpretat, a reţinut o stare de fapt corespunzătoare realităţii, constând în aceea că, în perioada 1999-2000, inculpaţii F.S. şi F.A., au primit sume importante de bani în valută, mărci germane, de la fiica lor R.S., condamnată definitiv pentru infracţiunea de proxenetism, cunoscând că banii proveneau din această infracţiune, sume pe care le-au folosit pentru achiziţionarea unui apartament în Cluj-Napoca şi, totodată, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a acestui apartament, autentificat la 20 noiembrie 2000, au declarat în faţa notarului public un preţ nereal, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, aceste din urmă operaţiuni, realizându-se de către inculpata F.S. şi cu ocazia achiziţionării unui alt apartament, tot în Cluj-Napoca, la 10 martie 1999.

S-a mai reţinut că vinovăţia inculpaţilor este dovedită în cauză, în cazul infracţiunii de evaziune fiscală, cu declaraţiile inculpaţilor din cursul urmăririi penale (filele 167-170, 183-184 vol. I dosar u. p.), în care au recunoscut că au declarat un preţ mai mic la notar, pentru a plăti taxe reduse; declaraţiile martorilor B.M., M.G., P.V., P.L., din cursul urmăririi penale (filele 138-140, 142-145, 147-148), chiar dacă inculpaţii, în cursul judecăţii au revenit asupra declaraţiilor anterioare, iar martorii au încercat să le susţină varianta, aceştia din urmă neputând da explicaţii plauzibile privind modificarea poziţiei lor procesuale, afirmând fie că, din eroare au declarat alte sume de bani în cursul urmăririi penale, fie că nu ştiu ce sume s-au trecut în contracte, deşi acestea au fost citite şi semnate de martori, în calitate de vânzători. În aceste condiţii, în mod justificat, prima instanţă a apreciat ca nesincere declaraţiile acestora din cursul judecăţii, reţinându-le pe cele din cursul urmăririi penale, ca exprimând realitatea.

Corect a fost soluţionată şi latura civilă, fiind obligaţi inculpaţii la plata către partea civilă Statul Român, la despăgubiri civile reprezentând diferenţele de taxe neachitate de inculpaţi, prin declararea unui preţ nereal în faţa notarului, 820.000 Rol şi, respectiv, 1.800.000 Rol. În dispozitivul hotărârii însă, s-au trecut, probabil din eroare, sumele de 82.000 Rol şi 180.000 Rol, reglementarea situaţiei sub acest aspect, al cuantumului despăgubirilor, neputându-se face în apel, pentru că s-ar agrava situaţia inculpaţilor, în propria lor cale de atac

În privinţa infracţiunii de spălare a banilor, s-a reţinut că însăşi inculpata F.S., a recunoscut în cauza în care a fost cercetată pentru infracţiunea de proxenetism alături de fiica sa R.S., că a primit sume de bani de la fiica sa, cuprinse între 500 şi 3000 mărci germane, din descrierea propriei activităţi infracţionale rezultând că ea cunoştea provenienţa banilor; că ea era cea care gestiona banii şi că, din aceştia a cumpărat două apartamente în Cluj-Napoca, (filele 14-17 voi II dosar u. p.). În prezenta cauză, la fel ca şi soţul său, a negat constant că banii din care s-au cumpărat cele două apartamente, ar fi provenit din infracţiunea de proxenetism comisă de fiica sa, încercând să probeze că, banii au provenit din venituri proprii şi dintr-o moştenire a soţului. Apărările celor doi inculpaţi, sunt însă infirmate de declaraţiile membrilor familiei, certificatul de moştenitor după defuncta F.L., mama inculpatului F.A., din care rezultă că acesta a renunţat la moştenirea după mama sa, posibilităţile materiale reduse de care dispuneau inculpaţii în perioada respectivă, relaţiile strânse dintre inculpaţi şi condamnata R.S. în timpul cât aceasta se ocupa de recrutarea de fete pentru prostituţie, ajutată fiind de mama sa, relaţiile dintre cei doi soţi inculpaţi-fiind exclus ca inculpatul F.A., împreună fiind cu soţia sa, să nu ştie de unde au provenit banii cu care au cumpărat apartamentul, de vreme ce nu a putut dovedi că el a contribuit cu banii provenind din moştenire. De altfel, în mod detaliat, punctual, au fost analizate de prima instanţă apărările inculpaţilor, explicându-se de ce acestea nu au putut fi luate în consideraţie.

Aşa fiind, nu a fost primită solicitarea privind achitarea inculpaţilor pentru cele două infracţiuni, de evaziune fiscală şi spălare de bani, pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora (latura obiectivă şi latura subiectivă), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., din considerentele mai sus expuse raportat la motivarea primei instanţe, rezultând că faptele au fost comise de inculpaţi în modalitatea descrisă, cu vinovăţie.

În ceea ce priveşte solicitarea de achitare a inculpaţilor pentru aceleaşi infracţiuni, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., pe motiv că faptele nu sunt prevăzute de legea penală, raportat la data săvârşirii faptelor şi modificările legislative intervenite între timp în actele normative care incriminează faptele, de asemenea, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele motive:

Infracţiunile de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpaţilor, au fost comise la 10 martie 1999 (inculpata F.S.) şi la 20 noiembrie 2000 (inculpaţii F.S. şi F.A.), în vigoare fiind la aceste dată legea nr. 87/1994, încadrarea juridică fiind făcută în dispoziţiile art. 12 din această lege, care incriminau sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, în întregime sau în parte, printre altele, prin ascunderea obiectului taxabil (modalitate de comitere a faptei, reţinută şi în speţă), inculpaţii ascunzând, în parte, obiectul taxabil, preţul real al apartamentului vândut.

Este adevărat că, la 27 august 2005 a intrat în vigoare Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, pe această dată fiind abrogată Legea nr. 87/1994, dar acesta nu înseamnă că faptele prevăzute de legea veche au fost dezincriminate, atâta vreme cât ele se regăsesc în legea nouă [în speţă, în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a), ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale].

De altfel, prima instanţă a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), raportat la limitele de pedeapsă diferite, prevăzute de cele două acte normative.

De asemenea, infracţiunea de spălare a banilor, reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, a fost comisă la 20 noiembrie 2000, dată la care era în vigoare Legea nr. 21/1999, care incrimina fapta de, dobândire a unor bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea, printre altele, a infracţiunii de proxenetism, în dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. c), infracţiunea fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani.

La data de 15 decembrie 2002, a intrat în vigoare Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, la această dată fiind abrogată Legea nr. 21/1999, dar, ca şi în cazul anterior, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, cel puţin în cazul de faţă, nu au fost dezincriminate, ele regăsindu-se în dispoziţiile art. 23 alin. (1) lit. c) din noua lege, dobândirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, limitele de pedeapsă fiind aceleaşi ca şi în legea veche, însă instanţa a făcut aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), raportat la condiţiile de incriminare (în vechea reglementare se sancţiona dobândirea bunurilor, cunoscând că acestea provin din săvârşirea anumitor infracţiuni, pe când în actuala reglementare nu se mai distinge după infracţiunile din care provin bunurile).

În privinţa infracţiunii de fals în declaraţii, necontestată în cele din urmă, în apel, instanţa de fond a făcut o individualizare corectă a pedepselor aplicate inculpaţilor, valorificând eficient criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), coborând chiar pedepsele sub minimul special, urmare a reţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., astfel că, nu este întemeiată nici solicitarea privind achitarea inculpaţilor pentru această infracţiune şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, în baza art. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b/1) C. proc. pen., în condiţiile în care inculpata F.S. are antecedente penale, iar inculpatul F.A., deşi nu are antecedente, a avut o atitudine nesinceră şi, neputându-se face abstracţie de ansamblul activităţii infracţionale din prezenta cauză, pentru a se putea aprecia că faptele lor sunt în mod vădit lipsite de importanţă.

S-a constatat de asemenea, că neîntemeiat este şi motivul de apel privind nelegala citare a părţii civile Statul Român, care s-a făcut prin D.G.F.P. Cluj, în loc să se facă prin A.N.A.F.

Astfel, potrivit HG nr. 495/2007, art. 4 alin. (2) pct. 44, A.N.A.F. reprezintă statul în faţa instanţelor, ca subiect de drepturi şi obligaţii privind raporturile juridice fiscale şi alte activităţi ale agenţiei, direct sau prin direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, în baza mandatelor transmise.

Este adevărat că în cauză, prima instanţă a citat, în calitate de parte civilă, doar D.G.F.P. Cluj, fără ca aceasta să aibă vreun mandat de reprezentare din partea A.N.A.F.

Cu toate acestea, nelegala citare a unei părţi, care a lipsit la judecată, constituie o cauză de desfiinţare a hotărârii atacate numai dacă este invocată, ca motiv de apel, de însăşi partea faţă de care procedura de citare nu a fost regulat îndeplinită, iar nu şi de o altă parte din proces, căci, de exemplu, inculpaţilor din speţă, nu li s-a adus nicio vătămare prin aceasta.

Pe de altă parte, nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la citarea părţilor este o nulitate relativă, care se acoperă în condiţiile art. 197 alin. (4) C. proc. pen. şi, chiar dacă, potrivit art. 197 alin. ultim C. proc. pen., nulităţile relative pot fi invocate şi din oficiu, nu este cazul în speţă, pentru că, anularea actului nu este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

Curtea a constatat însă, că este fondat apelul inculpaţilor, în privinţa criticii aduse hotărârii atacate, sub aspectul modului de soluţionare a problemei măsurii asigurătorii.

Astfel, prima instanţă a menţinut sechestrul asigurător asupra imobilului, obiect al infracţiunii de spălare de bani, sechestru instituit în cursul urmăririi penale, cu motivarea că, odată ce banii cu care s-a cumpărat acest imobil, au fost confiscaţi odată prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca (prin care R.S. a fost condamnată pentru proxenetism), nu se mai poate dispune o nouă confiscare în prezentul dosar, pentru că aceasta, ar însemna o dublă sancţionare, o dublă confiscare.

Raţionamentul instanţei este greşit pentru că, potrivit art. 25 din Legea nr. 21/1999 [dar şi art. 25 alin. (1) din Legea 656/2002], în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute la art. 23 din lege, se dispune în condiţiile art. 118 C. pen., şi confiscarea bunurilor care fac obiectul infracţiunii, iar dacă acestea nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Ori, în cursul urmăririi penale, procurorul a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra imobilului, tocmai în vederea confiscării, invocând art. 25 alin. (6) din Legea 656/2002 ( deşi, în cauză, făcându-se aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), nu era incident acest articol, ci art. 25 din Legea 21/1999 şi art. 164 alin. (1) C. proc. pen.), filele 129-130 vol. l dosar u.p.

Instanţa nu a procedat la confiscarea bunului, obiect al infracţiunii de spălare de bani, deşi acesta există, astfel că, măsura sechestrului asigurător a rămas fără obiect. Nu poate fi menţinut sechestrul, aşa cum a dispus instanţa, până la recuperarea de către stat, a echivalentului în lei a sumei de 150.000 mărci germane , confiscate de la R.S. (fiica inculpaţilor, condamnată pentru proxenetism), pe de o parte, pentru că, sechestrul din cauză are un alt obiect, garantarea aducerii la îndeplinire a confiscării bunului, obiect al infracţiunii de spălare de bani, iar pe de altă parte, doar o parte din suma confiscată a fost folosită la cumpărarea imobilului, pentru a cărui confiscare s-a instituit sechestrul asigurător.

Nu se poate vorbi de o dublă confiscare, pentru că, în cauză, obiectul confiscării îl constituie bunul obţinut prin comiterea infracţiunii de spălare de bani, iar în cauza privind pe R.S., confiscarea a privit suma de bani obţinută de aceasta, prin comiterea infracţiunii de proxenetism ( din care, doar o parte s-au folosit pentru cumpărarea imobilului, ce trebuia confiscat în prezenta cauză), fiind vorba, deci, de confiscări distincte, ce sancţionau persoane diferite, pentru fapte diferite.

Aşa fiind, instanţa de apel a concluzionat că se impunea în speţă, confiscarea imobilului dobândit de cei doi inculpaţi cu bani proveniţi din infracţiunea de proxenetism, comisă de fiica acestora, R.S., însă, dat fiind că suntem în apelul inculpaţilor, nu li se poate agrava acestora situaţia, în propria cale dea atac, astfel că, instanţa de apel nu poate dispune ea, această măsură.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, inculpaţii F.S. şi F.A. şi partea civilă A.N.A.F.

În susţinerea orală a recursului declarat de parchet, procurorul a precizat motivele de recurs în sensul că solicită casarea ambelor hotărâri numai cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii, pentru care a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale. Nu a mai susţinut cel de al doilea motiv de recurs privind ridicarea sechestrului asigurător, prin dispozitivul deciziei instanţei de apel.

Inculpaţi în motivele de recurs depuse la dosar şi susţinute oral de apărătorul lor, au solicitat în principal sub aspectul infracţiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Lega nr. 21/1999 (în prezent Lega nr. 656/2002) încetarea procesului penal faţă de F.S. în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. j) C. proc. pen., întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat, raportat la dispoziţiile sentinţei nr. 794 din 24 iunie 2003 pronunţată în dosarul nr. 7008/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca prin care s-a dispus condamnarea ei la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de proxenetism, reţinându-se că o parte din banii obţinuţi din săvârşirea infracţiunii de proxenetism au fost folosiţi de inculpată la cumpărarea celor două apartamente având reprezentarea că banii provin din săvârşirea infracţiunii de proxenetism. Inculpata a mai susţinut că sumele de bani obţinute de ea din infracţiunea de proxenetism (infracţiune principală) nu pot face obiectul material al infracţiunii de spălare de bani (infracţiune subsecventă), întrucât s-ar ajunge la o dublă încriminare a persoanei care a săvârşit în fapt o singură infracţiune( cea principală).

Tot cu privire la infracţiunea de spălare de bani s-a solicitat achitarea inculpatului F.A. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte atât latura subiectivă cât şi latura obiectivă a infracţiunii. În motivarea acestei solicitări s-a arătat că inculpatul nu a avut cunoştinţă de activitatea infracţională a soţiei şi fiicei sale, cu atât mai mult cu cât acestea au fost trimise în judecată în anul 2002, iar sumele de bani menţionate în prezentul dosar au fost folosite în anii 1999-2000, anterior pronunţării unei hotărâri definitive de condamnare a soţiei şi fiicei sale.

Inculpatul F.A. a mai arătat că a dovedit în faţa primelor instanţe cu martorii F.F. şi Z.M. că sumele de bani cu care s-au cumpărat imobilele provin din economiile familiei şi banii primiţi de la mama lui.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, inculpaţii au solicitat achitarea lor potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În motivarea acestei solicitări au arătat că în raport de dispoziţiile Codului fiscal, care defineşte înţelesul noţiunii de contribuabil ca fiind persoana din patrimoniul căreia se transmite dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia, vânzător, donator, credirentier, în prezent inculpaţii nu mai au calitatea specială prevăzută de lege pentru a fi subiecţi activi ai infracţiunii de evaziune fiscală.

Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii prev. şi ped. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), s-a solicitat să se constate că pentru această infracţiune, termenul de prescripţie specială de 7 ani şi 6 luni raportat la data de 20 noiembrie 2000, prev. de art. 124 C. pen., s-a împlinit la data de 20 mai 2008, urmând să se dispună încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.

În motivele de recurs formulate de partea civilă A.N.A.F., Decizia instanţei de apel a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul dispoziţiei de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din 1 februarie 2006, asupra apartamentului nr. 39 din Cluj-Napoca, înscris în cartea funciară individuală nr. 99020 Cluj-Napoca, nr.top 24356/S/XXXIX, proprietatea inculpaţilor F.A. şi F.S., solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei instanţei de fond. În motivarea acestei solicitări s-a arătat că potrivit art. 154 alin. (4) C. proCod Fiscal, dispoziţiile alin. (3) ale aceluiaşi articol nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanţelor fiscale rezultate din săvârşirea de infracţiuni.

Examinând Decizia recurată în raport de motivele de recurs formulate de recurenţi care vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 15 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul parchetului şi recursurile inculpaţilor F.S. şi F.A. sunt fondate, iar recursul părţii civile A.N.A.F. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că primele instanţe au făcut o amplă şi judicioasă analiză şi interpretare a probelor de la dosar reţinând o corectă stare de fapt, neconstatându-se existenţa niciunei erori grave de fapt în sensul art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., pentru a se putea reţine existenţa acestui caz de casare.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani prevăzută şi pedepsită de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002) săvârşită de inculpata F.S., instanţa de recurs constată că solicitarea inculpatei de încetare a procesului penal întrucât există autoritate de lucru judecat raportat la dispoziţiile sentinţei nr. 794 din 24 iunie 2003 pronunţată în dosarul nr. 7008/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca, este nefondată.

Astfel, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen., procesul penal se încetează când există autoritate de lucru judecat. Suntem în prezenţa acestui temei de încetare a procesului penal, când aceiaşi persoană a fost condamnată printr-o sentinţă definitivă pentru aceeaşi faptă penală.

Or, inculpata F.S. a fost condamnată definitiv pentru infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. şi trimisă în judecată şi condamnată în dosarul de faţă pentru infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002). Examinând conţinutul celor două infracţiuni se observă că acesta este diferit atât în ceea ce priveşte latura obiectivă cât şi în ceea ce priveşte latura subiectivă a celor două infracţiuni. Şi sub aspectul obiectului material, cele două infracţiuni sunt diferite.

Astfel, obiectul material al infracţiunii de spălare de bani îl formează bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum şi actele juridice dau documentele care atestă un titlu sau un drept cu privire la acestea. în cazul de faţă obiectul material al infracţiunii de spălare de bani îl constituie bunul imobil cumpărat, respectiv apartamentul cumpărat de inculpaţi cu bani obţinuţi de fiica lor şi de inculpata F.S. din infracţiunea de proxenetism.

Aşa cum este reglementată infracţiunea de spălare a banilor de Legea nr. 656/2002, care a menţinut încriminarea prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 pentru existenţa infracţiunii, nu este necesar ca banii ce trebuie spălaţi să provină dintr-o infracţiune comisă de o altă persoană. Cu alte cuvinte autorul unei infracţiuni din care provin banii ce trebuie spălaţi, poate să fie autorul acţiunilor de spălare de bani. Această problemă se pune numai în cazul inculpatei F.S. care a investit în cumpărarea imobilului, bani obţinuţi de ea din infracţiunea de proxenetism. Mai mult, la cumpărarea acestui apartament, inculpata nu a folosit numai banii obţinuţi de ea , dar şi banii obţinuţii de fiica ei R.S., astfel că elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnată sunt îndeplinite.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că nu sunt temeiuri pentru încetarea procesului penal, pentru această infracţiune, aşa cum a solicitat inculpata.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani săvârşită de inculpatul F.A. instanţa de recurs reţine că primele instanţe au stabilit în mod corect starea de fapt în sensul că inculpatul împreună cu soţia sa F.S. au cumpărat cu banii obţinuţi de aceasta din urmă şi de fiica lor R.S. din săvârşirea infracţiunii de proxenetism, un apartament situat în Cluj-Napoca la data de 20 noiembrie 2000. Deşi inculpatul a contestat că ar fi ştiut de provenienţa banilor, in mod corect primele instanţe coroborând probele administrate în cele două faze ale procesului penal au stabilit, că inculpatul avea cunoştinţă că banii au provenit din săvârşirea infracţiunii de proxenetism de către soţia şi fiica sa.

Apărările celor doi inculpaţi că banii provin din economiile lor şi dintr-o moştenire de la mama inculpatului F.A. au fost infirmate de declaraţiile membrilor familiei, certificatul de moştenitor după defuncta F.L., mama inculpatului F.A., din care rezultă că acesta a renunţat la moştenirea după mama sa, posibilităţile materiale reduse de care dispuneau inculpaţii în perioada respectivă, relaţiile strânse dintre inculpaţi şi condamnata R.S. în timpul cât aceasta se ocupa de recrutarea de fete pentru prostituţie, ajutată fiind de mama sa, relaţiile dintre cei doi soţi inculpaţi apreciindu-se în mod judicios că este exclus ca inculpatul F.A., împreună fiind cu soţia sa, să nu ştie de unde au provenit banii cu care au cumpărat apartamentul, de vreme ce nu a putut dovedi că el a contribuit cu banii provenind din moştenire.

Faţă de aceste considerente solicitarea inculpatului de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiindcă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, lipsind latura subiectivă a infracţiunii este neîntemeiată urmând să fie respinsă.

Neîntemeiată este şi solicitarea inculpaţilor de a fi achitaţi pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994.

Astfel, instanţa de apel a motivat pe larg de ce inculpaţii nu pot fi achitaţi pentru această infracţiune în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. aşa cum au solicitat în apel, făcând o amplă analiză a succesiunii în timp a legilor care încriminează această faptă, constatând că, deşi la 27 august 2005 a intrat în vigoare Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, pe această dată fiind abrogată Legea nr. 87/1994, acesta nu înseamnă că faptele prevăzute de legea veche au fost dezincriminate, atâta vreme cât ele se regăsesc în legea nouă [în speţă, în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a), ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale].

În cauză fiind aplicabile dispoziţiile legii penale mai favorabile, art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), raportat la limitele de pedeapsă diferite, prevăzute de cele două acte normative, text care de altfel, a fost reţinut de primele instanţe.

În motivele de recurs inculpaţii nu a mai solicitat achitarea pe temeiul prev. de art. 10 lit. b) ci în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. Solicitarea este nefondată întrucât inculpaţii au recunoscut în faza de urmărire penală (iar primele instanţe au motivat întemeiat de ce au înlăturat declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor de revenire asupra acestor declaraţii) că la notar au declarat un preţ mai mic decât cel cu care s-au cumpărat în realitate apartamentele, pentru a plăti taxe reduse. De altfel, inculpaţii nu contestă starea de fapt reţinută de primele instanţe cu privire la această infracţiune, ci doar faptul că în raport de modificările aduse de Codul fiscal calitatea de contributor şi deci obligaţia de a plăti impozite o are doar vânzătorul unui imobil, nu şi cumpărătorul.

Este adevărat ca, prin contribuabil, în înţelesul Codului fiscal se înţelege persoana din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate, respectiv vânzătorul, dar această definiţie a contribuabilului nu abrogă dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, care a preluat conţinutul infracţiunii prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, încadrare juridică pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Mai mult, modul în care este redactat art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, nu exclude posibilitatea ca subiect activ al acestei infracţiuni să fie şi în prezent, şi altă persoană decât contribuabilul în înţelesul codului fiscal, respectiv în speţa de faţă şi cumpărătorul imobilului care avea obligaţia să declare la notar preţul real, pentru calculul corect al impozitului ce urmează să fie achitat de vânzător.

De altfel în cazul de faţă, nu este vorba numai de plata impozitului pe venitul obţinut de vânzător prin vânzarea imobilului, ci şi de celelalte taxe notariale care se achită de cumpărător, şi care în cazul de faţă au fost calculate la valori mai mici decât cele reale, fapta inculpaţilor întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală.

Cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 242 C. pen., instanţa de recurs constată că sunt întemeiate recursurile inculpaţilor şi recursul parchetului, întrucât cu privire la această infracţiune a intervenit o cauză de înlăturare a răspunderii penale, respectiv prescripţia specială prevăzută de art. 124 C. pen., care atrage încetarea procesului penal potrivit art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Termenul de prescripţie prevăzut de aceste dispoziţii pentru infracţiunea de fals în declaraţii este de 7 ani şi 6 luni care, raportat la data de 20 noiembrie 2000 data comiterii infracţiunii, se constată că s-a împlinit la data de 20 mai 2008.

Faţă de cele menţionate urmează ca recursurile inculpaţilor şi parchetului să fie admise numai sub acest aspect, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să se caseze în parte Decizia instanţei de apel şi sentinţa instanţei de fond şi rejudecând se vor descontopi pentru fiecare inculpat pedepsele rezultante în pedepsele componente, pentru infracţiunea de fals în declaraţii se va înceta procesul penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., urmând să se dispună contopirea pentru fiecare inculpat a pedepselor aplicate pentru restul infracţiunilor, care vor fi menţinute, rezultând pentru inculpata F.S. o pedeapsă de 2 ani închisoare şi va constata că această pedeapsă rezultantă a fost executată în perioada 7 mai 2002 până la data de 16 septembrie 2003, inculpata fiind liberată condiţionat la data de 16 septembrie 2003, cu un rest de pedeapsă de 233 zile închisoare, şi pentru inculpatul F.A. o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare.

Cu referire la recursul declarat de A.N.A.F., instanţa de recurs retine următoarele: în cursul urmăririi penale, procurorul a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra imobilului, în vederea confiscării, invocând art. 25 alin. (6) din Legea 656/2002 ( deşi, în cauză, făcându-se aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), nu era incident acest articol, ci art. 25 din Legea 21/1999 şi art. 164 alin. (1) C. proc. pen.),filele 129-130 vol. l dosar u.p.

Prima instanţă deşi, nu a dispus confiscarea imobilului obiect al infracţiunii de spălare de bani, cu motivarea că odată ce banii cu care s-a cumpărat acest imobil, au fost confiscaţi prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca (prin care R.S. a fost condamnată pentru proxenetism), nu se mai poate dispune o nouă confiscare în prezentul dosar, pentru că aceasta, ar însemna o dublă sancţionare, o dublă confiscare, a menţinut sechestrul asigurător asupra imobilului, obiect al infracţiunii de spălare de bani, până la recuperarea de către stat, a echivalentului în lei a sumei de 150.000 mărci germane , confiscate de la R.S. (fiica inculpaţilor, condamnată pentru proxenetism).

Instanţa de apel a dispus ridicarea acestui sechestru asigurător), pe de o parte, pentru că, sechestrul din cauză are un alt obiect, garantarea aducerii la îndeplinire a confiscării bunului, obiect al infracţiunii de spălare de bani, iar pe de altă parte, doar o parte din suma confiscată a fost folosită la cumpărarea imobilului, pentru a cărui confiscare s-a instituit sechestrul asigurător.

Instanţa de recurs mai constată că, deşi în cauză se impunea confiscarea apartamentului în cauză în temeiul art. 25 din Legea 21/1999 [dar şi art. 25 alin. (1) din Legea 656/2002], aceasta nu s-a dispus, iar instanţa de apel nu a putut să îndrepte această greşeală în apelul inculpaţilor, fiind ţinută de principiul non reformaţio in pejus.

Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, întrucât în absenţa unei dispoziţii de confiscare a apartamentului care a făcut obiectul infracţiunii de spălare de bani, nu se justifică menţinerea sechestrului asigurător asupra acestui apartament până la recuperarea sumei de 150.000 mărci germane, confiscate de la R.S., fiica inculpaţilor, condamnată pentru proxenetism, într-un alt dosar. Aceasta întrucât sechestrul instituit în cauză de procuror are un alt obiect, respectiv asigurarea executării măsurii de confiscare a acestui apartament care însă, aşa cum s-a arătat nu s-a dispus.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 154 alin. (4) C. proCod Fiscal, invocate în cauză de recurenta parte civilă, nu sunt aplicabile în cauză, întrucât confiscarea sumei de 150000 mărci germane s-a dispus de la R.S., care nu are nici un drept de proprietate asupra apartamentului în cauză.

În raport de aceste considerente, recursul părţii civile A.N.A.F., este nefondat urmând să fie respins, ca atare, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Vor fi menţinute restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpaţii F.S. şi F.A., împotriva deciziei penale nr. 199/A/2007 din 20 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează în parte Decizia recurată şi sentinţa penală nr. 721/2006 din 12 decembrie 2006 a Tribunalului Cluj, secţia penală, şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatei F.S., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:

- 5 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta din 10 martie 1999);

- 2 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 20 noiembrie 2000);

- 7 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta din 20 noiembrie 2000);

- 1 an şi 3 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), (fapta din 20 noiembrie 2000);

- 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei F.S. pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate în prezentul dosar cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 794/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata să execute rezultanta de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., deduce din pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, perioada executată cu începere de la 7 mai 2002 până la data de 16 septembrie 2003 şi constată că pedeapsa rezultantă a fost executată în această perioadă, inculpata fiind liberată condiţionat la data de 16 septembrie 2003, cu un rest de pedeapsă de 233 zile închisoare.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului F.A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor:

-2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev de art. 292, art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. (fapta din 20 noiembrie 2000);

-7 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)(fapta din 20 noiembrie 2000);

- 1 an şi 3 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1999 (în prezent Legea nr. 656/2002), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), (fapta din 20 noiembrie 2000);

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului F.A. pentru infracţiunea de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului F.A. în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 3 luni închisoare.

Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.

Respinge recursul părţii civile A.N.A.F., ca nefondat.

Obligă partea civilă A.N.A.F., la 100 lei cheltuieli judiciare statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpaţilor F.S. şi F.A., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2008.

← ICCJ. Decizia nr. 2983/2008. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2990/2008. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 2984/2008. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2984/2008. Penal