ICCJ. Decizia nr. 2996/2008. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2996/2008
Dosar nr. 7583/1/2008
Şedinţa publică din 25 septembrie 2008
Asupra recursurilor penale de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 19 august 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul penal nr. 7583/1/2008, s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor V.A. şi C.I., în conformitate cu dispoziţiile art. 300/2 C. proc. pen. rap. la art. 160/b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor, a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, impunându-se menţinerea, în continuare, a stării de arest.
Cât priveşte pericolul pentru ordinea publică se reţine că este imperios necesar să existe probe care să convingă judecătorul că, pentru siguranţa publică, se impune privarea de libertate a inculpaţilor. în cauză aceste probe există, constatându-se că temeiurile iniţiale ale arestării preventive subzistă.
Împotriva încheierii pronunţată la data de 19 august 2008 de către Curtea de Apel Cluj au declarat recurs inculpaţii V.A. şi C.I. solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit dispoziţiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 16 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. 485/84/2008, s-a dispus condamnarea inculpaţilor V.A. şi C.I. la pedepsele de 16 ani închisoare respectiv 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că inculpaţii, în data de 6 octombrie 2007, au intrat în curtea victimei S.A. aplicându-i lovituri cu securea în zona capului iar inculpatul C.I. l-a lovit cu picioarele.
Victima a fost găsită în data de 7 octombrie 2007 de către fratele acesteia, martorul C.I., în mijlocul curţii, cu faţa în jos prezentând mai multe lovituri în zona capului.
Din raportul de expertiză dispus în cauză rezultă că moartea numitului S.A. a fost violentă datorându-se şocului hemoragie şi traumatic în cadrul unui politraumatism prin plăgi tăiat-despicate şi fracturi costale multiple.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii V.A. şi C.I.
La termenul din 19 august 2008, fixat pentru judecarea apelurilor, instanţa de control judiciar, verificând legalitate şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpaţilor, pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele.
Potrivit dispoziţiile art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol ,,când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive ,,.
În cauză, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept, art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaţilor.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, inculpaţii au intrat în locuinţa victimei lovind-o cu securea în zone vitale, leziuni care au condus la decesul acesteia, iar după consumarea agresiunii au abandona-o, aceasta fiind găsită, a doua zi, de către un martor, corelat cu natura relaţiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., nu se confundă cu pericolul social al faptei, ca trăsătură a infracţiunii, având un sens mult mai larg şi presupune o rezonanţă deosebită a faptei în rândul colectivităţii, de natură a stimula temerea că împotriva unor persoane periculoase organele judiciare nu au reacţionat eficient.
Totuşi nu se poate face abstracţie, în cadrul analizei asupra menţinerii detenţiei provizorii, de gravitatea concretă a faptei săvârşite, după cum nu se poate ignora nici faptul că, în cazul unor infracţiuni grave, cum este cea reţinută în sarcina inculpaţilor recurenţi, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă chiar dacă detenţia preventivă se prelungeşte în timp.
Pe altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpaţilor, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, menţinută în calea de atac a apelului soluţionat ulterior pronunţării încheierii recurate, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă cât şi prevederile Convenţiei Europeane a Drepturilor Omului.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpaţilor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestora încadrându-se în dispoziţiile legii.
Toate aceste aspecte, justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.A. şi C.I.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii V.A. şi C.I. împotriva încheierii din 19 august 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 485/84/2008.
Obligă recurenţii inculpaţi V.A. şi C.I. la plata sumei de câte 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2995/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2997/2008. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
