ICCJ. Decizia nr. 30/2008. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 30/2008
Dosar nr. 505/46/2007
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 85/ F din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti s-a admis plângerea formulată de petenta R.N.M. împotriva ordonanţei nr. 180/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, s-a desfiinţat ordonanţa atacată şi a fost trimisă cauza la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de făptuitorul I.G., subcomisar în cadrul I.P.J. Argeş.
S-a dispus conexarea acestei cauze cu cea privind-o pe R.N.M., apreciindu-se că sunt incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. proc. pen.
S-a dispus reaudierea martorilor oculari, precum şi efectuarea unei expertize tehnice de către trei experţi din cadrul Biroului de Expertize Argeş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat că în mod eronat cei doi făptuitori I.G. şi R.N.M. au fost cercetaţi separat, deşi, în speţă, erau aplicabile dispoziţiile art. 33 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., disjungerea nefiind făcută în vederea unei bune judecăţi.
S-a reţinut, în fapt, că la data de 19 iunie 2005, pe raza comunei Bascov, judeţul Argeş a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicate autoturismele conduse de intimatul I.G. şi petiţionara R.N.M., accident soldat cu vătămarea corporală a petiţionarei şi a altor două persoane.
Prin ordonanţa din 28 martie 2007, dată în dosarul nr. 180/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul I.G. şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei faţă de învinuita R.N.M. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti.
Prima instanţă a apreciat că plângerea formulată de petenta R.N.M. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale este întemeiată faţă de împrejurarea că soluţia aleasă de organul de urmărire penală care a dispus cercetarea separată a persoanelor implicate în accidentul de circulaţie, respectiv de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a intimatului I.G., dată fiind calitatea acestuia de ofiţer de poliţie judiciară şi de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti a petiţionarei R.N.M., nu a fost disjuns în interesul unei bune judecăţi, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 38 C. proc. pen., ci dimpotrivă.
Instanţa a argumentat în sensul că deşi cercetarea penală a persoanelor implicate în accident trebuia efectuată împreună, fiind vorba de un caz de indivizibilitate, astfel cum este prevăzut de art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., în mod greşit cercetarea s-a făcut separat, motivându-se neîntemeiat competenţa materială diferită a organului de urmărire penală în raport de calitatea persoanei, respectiv a intimatului.
Ca urmare, s-a ajuns la situaţia că în dosarul în care s-a pronunţat ordonanţa atacată să nu existe nicio altă probă privind accidentul rutier, cu excepţia expertizei criminalistice nr. 104 din 21 martie 2007 pe ale cărei concluzii să se întemeieze soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de intimatul I.G., toate celelalte probe aflându-se în dosarul care priveşte pe petiţionara R.N.M., aflat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti.
A mai constatat instanţa că în ceea ce-l priveşte pe intimatul I.G. organul de urmărire penală şi-a desfăşurat activitatea în limita actelor premergătoare şi nu al urmăririi penale, singura cale în opinia instanţei, care ar fi dat posibilitatea efectuării unor cercetări complete şi care ar fi oferit garanţii procesuale suplimentare.
S-a concluzionat în sensul că se impune trimiterea cauzei la Parchet pentru începerea urmăririi penale, deoarece numai o cercetare unitară a persoanelor implicate în accident şi o apreciere unitară a probelor va face posibilă o evaluare reală asupra vinovăţiei uneia dintre părţi.
Prima instanţă dispunând trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimat a indicat faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă, stabilind totodată că se impune conexarea celor două cauze privindu-i pe petiţionară şi intimat, implicaţi în evenimentul rutier.
Împotriva sentinţei penale pronunţate de prima instanţă au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi intimatul I.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi au solicitat casarea acesteia şi pe fond respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiţionara R.N.M. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 180/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
În motivele de recurs ale Parchetului se arată, în esenţă, că soluţia dispusă prin ordonanţa atacată este legală şi temeinică, fiind susţinută de actele premergătoare efectuate în cauză, pe baza cărora procurorul a apreciat corect lipsa culpei făptuitorului I.G., astfel încât în mod greşit prima instanţă a desfiinţat ordonanţa procurorului de neîncepere a urmăririi penale şi a trimis cauza la Parchet pentru începerea urmăririi penale a intimatului.
S-a mai susţinut că în mod greşit a reţinut instanţa că în cauză s-ar fi format două dosare în care s-au efectuat cercetări privind accidentul rutier în care au fost implicaţi petiţionara şi intimatul, când în realitate s-a format un singur dosar nr. 3106/P/2005 în care petiţionara avea calitatea de făptuitoare şi pentru că din probele administrate s-a conturat posibilitatea ca intimatul să aibă şi el o culpă în producerea accidentului, iar datorită calităţii acestuia din urmă competenţa de soluţionare a cauzei nu revenea Parchetului de pe lângă judecătorie, întregul dosar a fost preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în vederea efectuării cercetării faţă de ambii făptuitori.
Ulterior s-a concluzionat că intimatul nu se face vinovat de producerea accidentului, dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de el şi pentru că făptuitoarea R.N.M., petiţionara din prezenta cauză, nu avea calitatea cerută de lege pentru a atrage competenţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, faţă de ea cauza a fost disjunsă şi trimisă organului competent, respectiv Parchetul de pe lângă judecătorie, care a primit întregul dosar.
În recursul său intimatul critică şi el hotărârea primei instanţe, susţine că ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de el este corectă şi face referire la probele administrate în cauză, din a căror coroborare rezultă nevinovăţia sa.
Ca urmare solicită casarea hotărârii atacate şi respingerea plângerii formulată de petentă, cu consecinţa menţinerii dispoziţiilor ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale.
Recursurile declarate în cauză sunt întemeiate.
Examinând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările de la dosar, potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că în urma producerii unui accident rutier, pe raza comunei Bascov, judeţul Argeş, în care au fost implicaţi petiţionara şi intimatul, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti s-a format dosarul nr. 3106/P/2005 privind-o pe făptuitoarea R.N.M., petiţionară în cauza de faţă, şi pentru că din actele efectuate a rezultat existenţa şi a unei posibile culpe a intimatului, cauza a fost preluată în totalitate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, căruia îi revenea competenţa de a efectua cercetări, faţă de calitatea intimatului, de ofiţer de poliţie cu grad de inspector principal (în prezent subcomisar).
În aceste împrejurări, după efectuarea cercetărilor privind-i pe ambii făptuitori, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, concluzionând că nu există elemente din care să rezulte vinovăţia intimatului în producerea accidentului, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de I.G. şi pentru că nu avea competenţa de a efectua în continuare cercetări numai faţă de făptuitoarea R.N.M., a disjuns cauza în ceea ce o priveşte, a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti împreună cu toate lucrările efectuate până la acel moment, pentru competenţă soluţionare.
Este evident aşadar că cercetările au demarat şi au fost efectuate faţă de ambii făptuitori, disjungerea având loc ca urmare a necompetenţei materiale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti de a continua cercetările faţă de petiţionara R.N.M., în calitatea sa de făptuitoare şi numai ulterior pronunţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorul I.G., astfel încât instanţa în mod greşit a reţinut că ar fi avut loc o cercetare separată a celor doi.
Cât priveşte fondul cauzei, Înalta Curte constată că în cursul actelor premergătoare au fost audiaţi mai mulţi martori direcţi care au descris în amănunt modul şi împrejurările în care s-a produs accidentul, s-au efectuat mai multe expertize tehnice inclusiv de către un expert criminalist din cadrul I.N.E.C., specializat în expertizele accidentelor de trafic rutier, probe care coroborate şi cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi schiţa, efectuate în ziua producerii accidentului, dar şi cu declaraţia făptuitoarei R.N.M., au format în mod întemeiat convingerea organului de urmărire penală că făptuitorul I.G. nu se face vinovat de producerea accidentului, astfel că ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de acesta apare ca fiind corectă şi se justifică a fi menţinută.
Aşa fiind, sentinţa primei instanţe prin care s-a dispus desfiinţarea ordonanţei atacate prin plângerea petiţionarei este greşită, astfel că urmează a fi admise recursurile declarate, a se casa hotărârea şi rejudecând se va respinge, ca nefondată, plângerea petentei, menţinându-se ordonanţa nr. 180/P/2006 din 28 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi intimatul I.G. împotriva sentinţei penale nr. 85/ F din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa penală atacată şi rejudecând, respinge, ca nefondată, plângerea petiţionarei R.N.M.
Menţine ordonanţa nr. 180/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Obligă petiţionara R.N.M. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2406/2008. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 324/2008. Penal → |
|---|
